ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1290/2025

Ședința publică din data de 10 iunie 2025

După deliberare, asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 687/A/07.06.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Timiș, instanța a respins apelul declarat de apelanta A., împotriva sentinței civile nr. 17496 din data de 28.07.2023 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Timișoara prin Primar și a luat act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire, apelanta A., întemeiată pe art. 509 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., invocând că această decizie a fost pronunțată cu încălcarea puterii lucrului judecat derivate din hotărârile nr. 10694/19.10.2016 a Judecătoriei Timișoara, 1164/A/13.10.2017 a Tribunalului Timiș și nr. 17/14.02.2018 a Curtii de Apel Timișoara, toate emise în dosarul nr. x/2010.

În motivarea cererii de revizuire a arătat, în esență, că a indicat hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2010, față de care a înțeles să invoce puterea lucrului judecat în raport cu art. 431 alin. (2) C. proc. civ., câtă vreme în dosarul respectiv instanța s-a pronunțat deja, în contradictoriu cu pârâtul, asupra situației juridice a unui teren cu situație identică, care face parte din aceeași parcelă ca și cel ce face obiectul prezentului dosar (rezultat din omiterea sa în urma aceleiași dezmembrări parțial eronate a fostului nr. top x Timișoara).

Susține că în cadrul dosarului nr. x/2010 s-a stabilit deja, în contradictoriu cu Municipiul Timișoara, regimul juridic, prevederile legale aplicabile, inaplicabilitatea noțiunii de "domeniu public", posibilitatea dobândirii acestui teren prin uzucapiunea prevăzută de vechiul C. civ., pentru terenul pierdut din evidențele cadastrale cu ocazia uneia dintre dezmembrările fostului nr. topografic x, teren din cadrul căruia face parte atât cel care a făcut obiectul dosarului nr. x/2010, cât și cel din prezentul dosar.

Astfel, între dosarul nr. x/2010 și dosarul ulterior există identitate parțială de obiect, identitate de cauză și identitate parțială privind părțile, respectiv în ceea ce privește pârâtul Municipiul Timișoara.

Revizuenta consideră că atâta vreme cât o instanță s-a pronunțat deja asupra regimului juridic al unei părți dintr-un teren și a dispus admiterea unei cereri de uzucapiune, pentru o altă parte din același teren și care se află în exact aceeași situație juridică ca și cel pentru care există deja o pronunțare, soluția nu ar putea fi diferită.

Revizuenta apreciază că cele statuate în dosarul nr. x/2010 nu reprezintă simplă practică judiciară, ci reprezintă constatări ale instanței care se impun cu puterea lucrului judecat, câtă vreme cele dispuse au în vedere întreaga suprafață de teren pierdută din evidențele cadastrale cu ocazia dezmembrărilor la care se face trimitere de către expertize, suprafață de teren omisă din care face parte atât terenul care a făcut obiectul dosarului nr. x/2010*, cât și cel care face obiectul prezentei acțiuni, situația fiind similară.

Având în vedere cele de mai sus, revizuenta solicită în temeiul art. 513, alin. (4) C. proc. civ., ca instanța să dispună anularea hotărârii a cărei revizuire se solicită (decizia nr. 687/07.06.2024, respectiv ultima hotărâre) și trimiterea cauzei către Tribunalul Timiș spre rejudecarea apelului.

La data de 15 ianuarie 2025 revizuenta a solicitat suspendarea cererii de revizuire până la soluționarea recursului promovat împotriva hotărârii a cărei revizuire o solicită, iar prin decizia civilă nr. 77 din 9 mai 2025 a Curții de Apel Timișoara s-a anulat, ca insuficient timbrat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 687/2024 a Tribunalului Timiș, fiind respinsă și cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată

Prin sentința civilă nr. 4A din 15 ianuarie 2025 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr. x/2024, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Intimatul Municipiul Timișoara prin Primar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă. A arătat că hotărârile invocate sunt pronunțate în cauze diferite și nu există identitate de părți, iar Tribunalul Timiș a constatat, în motivarea deciziei a cărei revizuire se solicită, că nu se poate reține efectul pozitiv al autorității de lucru judecat în condițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin reglementarea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situația nesocotirii autorității de lucru judecat a unei hotărâri.

Înalta Curte reține că pentru a fi incidentă teza cuprinsă în textul de lege menționat trebuie întrunite cumulativ anumite condiții, ce însă nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar să existe hotărâri potrivnice ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii, condiție ce rezultă din dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Această condiție se aplică în mod corespunzător în cazul efectului pozitiv al autorității lucrului judecat, fiind necesar să nu se fi solicitat să se dea eficiență efectului pozitiv al autorității lucrului judecat ori, deși s-a solicitat, instanța să fi omis să se pronunțe, căci, dacă s-a invocat, iar instanța s-a pronunțat, înlăturând din anumite considerente teza autorității lucru judecat, această statuare intră ea însăși în autoritatea lucrului judecat.

Din perspectiva acestor cerințe, Înalta Curte reține că, pentru cauza dedusă judecății, prezintă interes cea privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu a puterii de lucru judecat a hotărârii anterioare.

Prin decizia civilă nr. 687/A/07.06.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Timiș, instanța a respins apelul declarat de apelanta A., împotriva sentinței civile nr. 17496 din data de 28.07.2023 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Timișoara prin Primar și a luat act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.

Analizând decizia supusă revizuirii, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate care impune ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată, în condițiile în care în cel de-al doilea litigiu, respectiv în dosarul nr. x/2021, instanța a examinat susținerile apelantei-reclamante cu privire la puterea de lucru judecat a celor statuate de către instanță cu ocazia judecării dosarului nr. x/2010

Astfel, din considerentele deciziei nr. 687/A/07.06.2024, pronunțate în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Timiș, rezultă că instanța a reținut următoarele aspecte: "Neîntemeiate sunt și susținerile apelantei în sensul că admiterea acțiunii se impune prin reținerea, cu putere de lucru judecat, a celor statuate de către instanță cu ocazia judecării dosarului nr. x/2010 . Tribunalul constată că apelanta-petentă invocă aspectul pozitiv al autorității de lucru judecat, în conformitate cu art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în raport de intimatul Municipiul Timișoara, deși nu a fost parte în cadrul dosarului anterior menționat, calitatea de reclamant având-o numiții B. și C.. Pretențiile deduse judecății în cadrul dosarului nr. x/2010 au avut ca obiect terenul cu număr cadastral, care potrivit celor statuate în cuprinsul deciziei nr. 1164/A/13.10.2017, nu face parte din domeniul public al Municipiului Timișoara, nefiind situat pe vreuna din străzile prevăzute în Anexa 1 a H.C.L. nr. 34/2010 privind aprobarea trecerii în proprietatea publică a Municipiului Timișoara a unor terenuri și străzi și nu a fost intabulat niciodată în CF nr. x sau 2 a Municipiului Timișoara, nefiind înscris în cartea funciară . Or, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul D., imobilul din litigiu face parte din nr. top. x, înscris în CF nr. x Timișoara, astfel că dosarul înregistrat sub nr. x/2010* și prezentul dosar vizează imobile distincte, având o situație juridică diferită".

Cum în cel de-al doilea litigiu, în fața instanței de apel, a fost analizată puterea de lucru judecat care decurge din hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2010, această chestiune constituind de altfel și motiv de apel formulat de apelanta-reclamantă A., Înalta Curte reține că în cauză nu este îndeplinită cerință de admisibilitate a cererii de revizuire, cu privire la neinvocarea în cel de-al doilea proces a excepției autorității de lucru judecat, motiv pentru care în litigiul pendinte nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Modalitatea în care cea de-a doua instanță a valorificat puterea de lucru judecat a primei hotărâri nu intră în puterea de cenzură a instanței învestite cu judecarea cererii de revizuire, întrucât s-ar deschide calea apelului la apel, ceea ce este inadmisibil în raport de caracterul definitiv al deciziei a cărei anulare se solicită, precum și de natura juridică a revizuirii, care este o cale extraordinară de atac de retractare, iar nu o cale de reformare.

Instituirea normei cuprinse la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. răspunde unui imperativ al respectării autorității de lucru judecat, precum și al asigurării securității raporturilor juridice.

Din perspectiva celor expuse și cum nemulțumirea revizuentei vizează obținerea unui control de legalitate asupra hotărârii supuse revizuirii și cum în cauză nu sunt întrunite dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., urmează a respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 687/06.04.2024, pronunțate în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Timișoara prin Primar.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2025.