ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1276/2025

Ședința publică din data de 5 iunie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Deciziile pronunțate de Curtea de Apel București:

Prin decizia civilă nr. 92/A din 6 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, au fost admise apelurile civile declarate de apelantul-reclamant Statul Român, reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, apelantul-pârât A. și apelantul-pârât B., în contradictoriu cu intimații-pârâți C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. - prin curator special avocat N., O., P. și Q. împotriva sentinței civile nr. 74/C din 30 iunie 2020, pronunțate de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2016, pe care a schimbat-o în parte, astfel:

A fost obligat pârâtul A. să plătească reclamantului Statul Român, reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, suma de 492.763 RON (RON), reprezentând accize, suma de 96.137 RON (RON), reprezentând TVA, și suma de 9.313 RON (RON), reprezentând contribuții la Fondul de pensii și asigurări sociale ale agricultorilor, plus obligațiile fiscale accesorii (dobânzi și penalități), începând cu data scadenței obligațiilor fiscale principale până la data plății efective a debitului.

Au fost obligați pârâții A. și B., în solidar, să plătească reclamantului Statul Român, reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, suma de 55.039 RON (RON), reprezentând accize, și suma de 32.436 RON (RON), reprezentând TVA, plus obligațiile fiscale accesorii (dobânzi și penalități), începând cu data scadenței obligațiilor fiscale principale până la data plății efective a debitului.

S-a stabilit remunerația definitivă a curatorului special, avocat N., în cuantum de 1.700 RON, ce se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

A fost obligat pârâtul A. să plătească reclamantului Statul Român, reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, suma de 28.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Au fost obligați pârâții A. și B., în solidar, să plătească reclamantului Statul Român, reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, suma de 1.813 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.

A fost respinsă cererea apelanților-pârâți A. și B. privind plata cheltuielilor de judecată.

A fost respinsă cererea intimaților L., C. și J. privind plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea nr. 19/A din 10 iulie 2024, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins cererea de lămurire dispozitiv și de îndreptare a erorii materiale privind decizia civilă nr. 92/A din 6 februarie 2024 a Curții de Apel Oradea, formulată de petentul apelant Statul Român, reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor.

I.2. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva încheierii nr. 19/A/CC din 10 iulie 2024 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, a declarat recurs petentul Statul Român, reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor.

În cuprinsul cererii de recurs, petentul a arătat că instanța de apel a încălcat prevederile art. 7 lit. A), pct. 32, teza întâi, din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, modificată și completată, conform cărora "reprezintă statul în fața instanțelor și a organelor de urmărire penală, (...), direct sau prin direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, în baza mandatelor transmise".

Astfel, cu încălcarea normelor legale menționate, instanța de apel reține că "condițiile și limitele reprezentării trebuie să rezulte explicit din mandatele respective, iar nu din interpretări lingvistice ori etimologice, care nu au legătură cu aspectele de drept...".

Or, A.N.A.F. București a emis mandate pentru a formula, în temeiul art. 27 alin. (2) C. proc. pen., o acțiune civilă prin care să recupereze prejudiciul adus bugetului de stat de către inculpații din dosarul penal în care instanța a pronunțat o hotărâre în contradictoriu cu toți inculpații/pârâții, în conformitate cu prevederile legale menționate.

Petentul arată că limitele mandatului rezultă întocmai din cuprinsul acestuia (fiind indicat dosarul care se referă la toate părțile), iar interpretările lingvistice au fost necesare doar pentru a lămuri instanța cu privire la acest aspect logic.

Mai susține că instanța ignoră faptul că, prin mandatul nr. x/22.02.2018 emis de A.N.A.F. București - Direcția Generală Juridică, se specifică în mod expres că Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor a fost abilitată să promoveze acțiunea din dosarul civil nr. x/2016, în contradictoriu cu ceilalți inculpați/pârâți.

Este absurd să se tragă concluzia că Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor ar fi avut calitatea de reprezentant al A.N.A.F. doar în ceea ce privește recuperarea prejudiciului de la pârâții A. și B., când prejudiciul total este mult mai mare și provocat de toți pârâții/inculpații enumerați expres în cererea de chemare în judecată.

Cu alte cuvinte, atât instanța care pronunță prezenta hotărâre, cât și instanța de apel, printr-o eroare materială, îngrădesc dreptul petentului de a recupera întreg prejudiciul și, mai mult decât atât, "șterg prejudiciul" consfințit prin hotărâri penale definitive, față de inculpații/pârâții care nu au fost enumerați expres în mandatul emis de A.N.A.F.

Această eroare conduce la o limitare a cadrului procesual stabilit de petent și la o încălcare a hotărârilor penale definitive care au consfințit deja atât vinovăția tuturor pârâților/inculpaților, cât și prejudiciul cauzat bugetului de stat.

Așadar, nu există niciun dubiu că toți pârâții enumerați de petent au cauzat prejudiciul total, nu doar anumiți pârâți menționați expres în mandat.

Logica instanței, în ceea ce privește absolvirea celorlalți pârâți de plata sumelor datorate bugetului de stat, nu poate reprezenta decât o eroare materială.

Astfel, faptul că instanța de apel reține că prezenta cerere, care constituie obiectul prezentului dosar, este inadmisibilă, reprezintă o gravă încălcare a prevederilor art. 442 și următoarele din C. proc. civ.

În concluzie, solicită admiterea recursului și casarea încheierii recurate, în sensul admiterii în totalitate a cererii de lămurire și îndreptare a erorii materiale a dispozitivului deciziei civile nr. 92/06.02.2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

I.3 Apărările formulate în cauză

Intimata C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, iar, pe cale de consecință, respingerea cererii recurentului ca inadmisibilă.

I.4. Procedura de filtru derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă

Dosarul a fost înregistrat la data de 6 septembrie 2024 pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 3.

Prin rezoluția din 16 septembrie 2024, în temeiul art. 494 raportat la art. 471 alin. (1) C. proc. civ., precum și al art. 106 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară din 22 decembrie 2022, Completul de filtru nr. 3 a înaintat dosarul spre soluționare Completului de filtru nr. 4, învestit cu verificarea legalității încheierii civile nr. 19/A/CC din 10 iulie 2024 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Prin rezoluția din 18 septembrie 2024 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Completul de filtru nr. 4, prin rezoluția din 17 martie 2025, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților pentru depunerea punctelor de vedere, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs; părțile nu au depus puncte de vedere.

Prin rezoluția din 17 martie 2025 s-a fixat termen la data de 5 iunie 2025, în camera de consiliu, fără citarea părților, pentru analizarea admisibilității în principiu a recursului, în raport cu concluziile raportului.

La acest termen, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate asupra excepției nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., invocată prin întâmpinare de intimată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

II.1 În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de către intimata C., Înalta Curte constată următoarele:

În acord cu concluziile raportului întocmit în procedura art. 493 alin. (3)-(5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că încheierea civilă nr. 19/A/CC din 10 iulie 2024, prin care Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins cererea de lămurire a dispozitivului și de îndreptare a erorii materiale a deciziei civile nr. 92/A din 6 februarie 2024, este susceptibilă de recurs. Potrivit art. 446 C. proc. civ., încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444, sunt supuse acelorași căi de atac ca hotărârile în legătură cu care s-a solicitat îndreptarea/lămurirea/înlăturarea dispozițiilor contradictorii.

Cum decizia civilă nr. 92/A/06.02.2024 este, la rândul ei, supusă recursului (art. 97 pct. 1 raportat la art. 483 alin. (1) C. proc. civ., litigiu patrimonial cu valoare ce depășește 200.000 RON în primă instanță), rezultă că, sub acest aspect, recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și poate fi soluționat în procedura art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În prezenta cauză intimata C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că sancțiunea nulității cererii de recurs intervine doar în ipotezele expres prevăzute de lege, îndeosebi pentru lipsa motivării în termen sau pentru nerespectarea elementelor esențiale de conținut stabilite de art. 486 C. proc. civ., în corelație cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care impune indicarea motivelor de casare și dezvoltarea acestora. Din analiza cererii rezultă însă că recurentul a individualizat hotărârea atacată, a indicat temeiul de drept al recursului prin referire la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a expus critici raportate la dispozițiile art. 442-444 C. proc. civ., precum și la cadrul normativ privind reprezentarea ANAF.

Chiar dacă, în substanță, criticile formulate se dovedesc nefondate sau necorespunzătoare obiectului hotărârii atacate, această împrejurare nu echivalează cu lipsa motivării recursului și nu poate conduce la nulitatea cererii, ci, eventual, la respingerea căii de atac pe fond ori pentru neîndeplinirea altor condiții de exercitare.

Înalta Curte apreciază că excepția nulității recursului invocată de intimata C., întemeiată pe pretinsa neîncadrare a criticilor în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu se este întemeiată.

Analizând susținerile recurentei, instanța constată că acestea vizează interpretarea și aplicarea normelor juridice incidente privind reprezentarea Statului Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, astfel cum rezultă din mandatul special emis de autoritatea competentă.

Prin urmare, criticile se subsumează motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care sancționează aplicarea greșită a normei de drept, urmând a fi analizate pe fondul recursului, nu pe calea excepției nulității. În consecință, excepția nulității recursului invocată de intimată urmează a fi respinsă ca nefondată.

II.2 Examinând recursul declarat împotriva încheierii civilă nr. 19/A/CC/2024 din perspectiva persistenței condiției interesului în formularea acestuia Înalta Curte constată următoarele:

Interesul, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, indiferent de forma concretă de manifestare a acesteia(cerere de chemare în judecată ori de exercitare a unei căi de atac, apărare de fond sau procedurală etc).

În ce privesc cerințele legale ale condiției interesului, potrivit art. 33 C. proc. civ. interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cerința interesului de a fi determinat vizează stabilirea folosului practic ce poate fi realizat de parte în concret în cazul admiterii formei procedurale a acțiunii civile exercitate. Interesul este legitim atunci când nu contravine normelor imperative ale legii sau regulilor de conviețuire socială. Condiția interesului personal presupune ca cel care recurge la o anumită formă procedurală să urmărească obținerea, direct sau indirect, a unui folos practic pentru sine, iar cerința interesului de a fi născut și actual implică faptul că interesul trebuie să existe în momentul în care se exercită acțiunea civilă, indiferent de forma de manifestare a acesteia, în sensul că partea nu ar mai obține folosul practic urmărit dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune.

Interesul procesual reprezintă, așadar, o condiție de exercițiu a acțiunii civile, în timp ce apelul și/sau recursul sunt forme de manifestare a acțiunii civile ce presupun exercitarea dreptului de a face uz de căile de atac și se înscriu în ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege prin care se urmărește protecția unui drept subiectiv ori a unui interes legitim și pentru a căror realizare recurgerea la instanță este obligatorie.

Ca atare, interesul procesual este o condiție de exercițiu ce trebuie să se justifice în fiecare etapă procesuală, așadar și în recurs.

În speță, Înalta Curte reține că ceea ce urmărește recurentul este recunoașterea faptului că Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, prin mandatul nr. x/22.02.2018 emis de A.N.A.F. București - Direcția Generală Juridică, a fost abilitată să promoveze acțiunea din dosarul civil nr. x/2016, în contradictoriu cu ceilalți pârâți față de care, prin sentința civilă nr. 74/C din 30 iunie 2020 pronunțată de a Tribunalul Bihor, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin civilă decizia civilă nr. 92/A din 6 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în același dosar, s-a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și s-a anulat cererea formulată în contradictoriu cu pârâții C., D., E., F., G., H., I., J., Q., K., L., M., O. și P..

Altfel spus, ceea ce dorește, în final, recurentul prin exercitarea căii de atac în analiză este reformarea deciziei pronunțate de curtea de apel, folosul practic avut în vedere de aceștia constând în înlăturarea soluției dată de instanța de prim control judiciar excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, astfel încât condiția interesului promovării recursului trebuie apreciată prin raportare la această hotărâre.

Doar că, prin decizia civilă nr. 910/10.04.2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admis recursul declarat de reclamantul Statul Român, reprezentat de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor, împotriva deciziei civile nr. 92/2024-A din 6 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă pe care a casat-o, în parte, alături de sentința civilă nr. 74/C din 30 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, iar cauza a fost trimisă, spre rejudecare, la prima instanță.

Or, potrivit art. 500 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea casată nu are nicio putere."

Prin urmare, față de consecințele legale ale admiterii recursului declarat împotriva deciziei nr. 92/2024-A din 6 februarie 2024 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, care lipsește de efecte juridice inclusiv încheierea care face obiectul recursului în analiză, Înalta Curte constată că, în cauză, demersul judiciar al reclamantului recurent a rămas fără interes.

În plus, din considerentele deciziei civile nr. 910/10.04.2025 rezultă că motivele care au determinat casarea celor două hotărâri pronunțate de instanțe în dosarul nr. x/2016 se datorează faptului că instanța de apel a interpretat și a aplicat, în mod greșit, prevederile art. 80 și urm. din C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 7 lit. a) pct. 32 teza I din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, instanța de recurs concluzionând în sensul greșitei soluționări a excepției lipsei dovezii calității de reprezentant.

Prin urmare, față de cele anterior reținute, întrucât recursul îndreptat împotriva încheierii pronunțate în temeiul art. 442-443 C. proc. civ. nu este apt să procure recurentului un folos practic, concret și actual, Înalta Curte constată lipsa interesului procesual și, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de către intimata C..

Respinge recursul declarat de către petentul Statul Român, reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bihor împotriva încheierii nr. 19/A/CC din 10 iulie 2024 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă în dosarul nr. x/2016, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 iunie 2025.