ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1266/2025
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1266/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 5 iunie 2025
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată:
Obiectul cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 23.05.2024, petenta A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună următoarele: să constate că, la data radierii B. din Registrul Special al Asociațiilor și Fundațiilor, a operat transmisiunea către A. a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în orașul Bușteni, str. x, tarla x, parcela x, lot x, județul Prahova, înscris în Cartea Funciară nr. x Bușteni, compus din teren în suprafață de 800 mp și construcția C1 - clădire de locuit, având suprafața construită la sol de 104,33 mp și suprafața utilă de 90 mp, imobil aflat în patrimoniul fundației la data radierii acesteia; să dispună înscrierea în Cartea Funciară nr. x Bușteni a dreptului de proprietate asupra imobilului menționat, în favoarea A., cu sediul în Municipiul București, reprezentată legal prin dna C., în calitate de președinte.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
Prin sentința civilă nr. 10093 din 18 septembrie 2024, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. x/2024, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de petenta A., cu sediul în Municipiul București, Splaiul Unirii nr. 45, în favoarea Judecătoriei Sinaia. În motivarea soluției adoptate, instanța a reținut că cererea formulată de petentă vizează constatarea transmisiunii dreptului de proprietate și înscrierea în cartea funciară a imobilului situat în orașul Bușteni, județul Prahova, iar potrivit art. 117 alin. (1) din C. proc. civ., cererile având ca obiect drepturi reale imobiliare se introduc exclusiv la instanța în circumscripția căreia este situat imobilul.
La rândul său, prin sentința civilă nr. 220 din 15 aprilie 2025, Judecătoria Sinaia a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. În motivare, instanța a reținut că obiectul cererii nu vizează constatarea unui drept real imobiliar în sensul art. 117 alin. (1) din C. proc. civ., ci finalizarea procedurii speciale de dizolvare și lichidare reglementate de O.G. nr. 26/2000. În aceste condiții, în conformitate cu dispozițiile art. 56 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000, instanța competentă să hotărască asupra dizolvării este judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul asociației reclamante.
Constatând ivirea conflictului negativ de competență, Judecătoria Sinaia a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.
Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Soluționând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va stabili că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 3 București.
În stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei, se reține că instanțele aflate în conflict au interpretat diferit regimul juridic aplicabil cererii formulate de A., având ca obiect constatarea transmisiunii dreptului de proprietate asupra unui imobil, ca urmare a procedurii de lichidare a unei fundații, precum și înscrierea dreptului respectiv în cartea funciară.
Judecătoria Sectorului 3 București a apreciat că, întrucât cererea vizează constatarea dreptului de proprietate și înscrierea acestuia în cartea funciară pentru un imobil situat în orașul Bușteni, județul Prahova, sunt incidente dispozițiile art. 117 alin. (1) din C. proc. civ., competența revenind astfel instanței de la locul situării imobilului.
Judecătoria Sinaia, însă, a reținut că cererea formulată nu are ca obiect principal constatarea unui drept real imobiliar în sensul art. 117 alin. (1) C. proc. civ., ci este subsumată procedurii speciale de dizolvare și lichidare a asociațiilor și fundațiilor, reglementată de O.G. nr. 26/2000. În acest context, art. 56 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000 instituie o competență specială în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială se află sediul asociației.
Potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000, "instanța competentă să hotărască dizolvarea este judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul." Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții cu prevederile art. 60 alin. (3) din același act normativ, rezultă că toate cererile care țin de finalizarea procedurii de lichidare - inclusiv constatarea transmisiunii bunurilor și atribuirea acestora conform destinației legale - sunt de competența instanței în circumscripția căreia asociația sau fundația lichidată și-a avut sediul.
În speță, cererea formulată de A. nu are ca obiect principal recunoașterea sau dezbaterea unui drept real imobiliar, în sensul unei acțiuni de drept comun, ci reprezintă o cerere accesorie procedurii de lichidare și dizolvare, determinată exclusiv de efectele juridice prevăzute de legea specială.
Prin urmare, devin incidente dispozițiile art. 56 alin. (2) din O.G. nr. 26/2000, care prevalează asupra regulilor generale de competență prevăzute de art. 117 alin. (1) din C. proc. civ.
Din actele dosarului rezultă că sediul petentei este situat în Municipiul București, Splaiul Unirii nr. 45, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 București.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., stabilește că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 3 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 iunie 2025.