ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1099/2018

HOTĂRÂRE

27.03.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1099/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia la data de 10 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., ca prin hotărârea ce se va pronunța:

- să se constate că, prin certificatul de moștenitor nr. x din data de 16 ianuarie 1992 eliberat de Notariatul de stat local al sectorului 6 București în Dosarul succesoral nr. x/1991, a fost stabilită calitatea de moștenitori a numiților A. și C., frate și soră, fiecare în cota de 1/2 părți, după defuncta D., decedată la data de 12 iunie 1988;

- să se constate că prin același certificat de moștenitor s-a stabilit că din masa succesorală a defunctei D., face parte și cota de 1/1 părți din: 1) un teren fâneață în suprafață de 1750 m.p., situat în localitatea Poiana Țapului, oraș Bușteni județul Prahova, având următoarele vecinătăți: E., F., G. și H.; 2) un loc de mormânt, situat în cimitirul "Viișoara nr. 1" din municipiul Ploiești. Locul este împrejmuit cu gard de fier forjat, fără construcții funerare; 3) un loc de mormânt situat în cimitirul "Eternitatea" din municipiul Ploiești, în suprafață de 2,25 m x 2,50 m. Locul este îngrădit cu gard de fier, fără construcții funerare;

- să se constate că, prin certificatul de moștenitor nr. x din data de 11 martie 2015 eliberat de Biroul notarial "I.", a fost stabilită calitatea de moștenitor a numitului B., fiu, asupra întregii mase succesorale, după defuncta C., decedată la data de 16 octombrie 2014;

- să se constate că prin același certificat de moștenitor s-a stabilit că din masa succesorală a defunctei C., face parte și cota indiviză de 1/2 (jumătate) din: a) terenul având categoria de folosință fâneață în suprafața de 1750 m.p. situat în intravilanul orașului Bușteni, între vecinii: E., F., G. și H.; b) locul de veci (loc de mormânt), situat în cimitirul "Viișoara 1" din municipiul Ploiești, județul Prahova, împrejmuit cu gard de fier forjat, fără construcții funerare; d) locurile de înhumare, situate în cimitirul "Eternitatea" din municipiul Ploiești, județul Prahova, împrejmuit cu gard de fier forjat, pe care se află o cruce de fier și fără alte construcții funerare, în suprafața de (2,50 x 2,25) m.p., cu specificația că atât terenul cât și locurile de veci au fost dobândite de defunctă în indiviziune și în cote părți egale cu reclamantul A., fiecare ca bun propriu, prin moștenire de la defuncta soră D. în baza certificatului de moștenitor nr. x din data de 16 ianuarie 1992 eliberat de Notariatul de stat local al sectorului 6 București în dosarul succesoral nr. x/1991;

- să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra imobilului din litigiu, în natura, prin formarea și atribuirea a două loturi, egale ca suprafață, intabularea acestor loturi în cărți funciare separate, împărțeala în natura a locurilor de mormânt, prin atribuirea reclamantului a locului situat în cimitirul "Viișoara 1" din municipiul Ploiești, județul Prahova și prin atribuirea pârâtului a locului situat în cimitirul "Eternitatea" din aceeași localitate, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 669 - 686, art. 1143, art. 1144, art. 881 și art. 887 alin. (3) noul C. civ., art. 979 și următoarele și art. 453 noul C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 846 din data de 28 septembrie 2017, Judecătoria Sinaia a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța, în raport de obiectul cererii și de temeiul de drept al acesteia, a dat eficiență dispozițiilor art. 118 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătorie în a cărei rază de competență teritorială se află ultimul domiciliu al defunctei D., așa cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr. x din 16 ianuarie 1992 eliberat de Notariatul de stat local al sectorului 6 București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 10 octombrie 2017.

Prin Sentința civilă nr. 9784 din data de 4 decembrie 2017, Judecătoria sectorului 6 București a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătorie Sinaia, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În esență, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 117 C. proc. civ., reținând că în cauză este vorba despre o ieșire din indiviziune după moștenire, iar imobilul teren fâneață în suprafața de 1750 m.p., față de care se solicită ieșirea din indiviziune, este situat în localitatea Poiana Țapului, oraș Bușteni, județul Prahova, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Sinaia.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condițiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, Înalta Curte constată că Judecătoria Sinaia și Judecătoria sectorului 6 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei având ca obiect "partaj judiciar".

În cauză reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., în raport de cele stabilite prin certificatele de moștenitor menționate în cerere de chemare în judecată, a solicitat partajarea terenului având categoria de folosința fâneața în suprafața de 1750 m.p. situat în intravilanul orașului Bușteni, intabularea loturilor în cărți funciare diferite, precum și împărțeala în natură a locurilor de înhumare situate în localitatea Ploiești (cimitirul "Viișoara 1" și cimitirul "Eternitatea") - imobile care fac parte din masa succesorală a defunctei D.

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ. "În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1. cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2. cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3. cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar."

Textul legal menționat precizează în mod clar aplicarea sa în timp, și anume, faptul că în materie de moștenire este competentă instanța de la ultimul domiciliul al defunctului "până la ieșirea din indiviziune", adică atâta vreme cât între moștenitori subzistă starea de indiviziune.

Pe de altă parte, potrivit art. 117 C. proc. civ.:

"(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune".

Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ., se reține că atunci când indiviziunea rezultă din succesiune - până la sistarea acestei stări - sunt incidente prevederile art. 118 C. proc. civ., în considerarea izvorului acestui drept de proprietate (moștenirea).

Cum în prezentul litigiu starea de indiviziune rezultă din moștenire, devin incidente dispozițiile imperative ale art. 118 C. proc. civ., care stabilesc o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanței de la ultimul domiciliu al defunctului.

În speță, astfel cum rezultă din copia certificatului de moștenitor nr. x din data de 16 ianuarie 1992 eliberat de Notariatul de stat local al sectorului 6 București, aflată la fila nr. x din dosarul Judecătoriei Sinaia, se reține că ultimul domiciliu al defunctei D. a fost în București.

Pe cale de consecință, în cazul concret dedus judecății, în raport de dispozițiile imperative ale art. 118 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, în a cărei circumscripție s-a aflat ultimul domiciliul al defunctei D.