ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 40/2016

Asupra cauzei de față, prin raportare

la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la

data de 29,04.2013, reclamanta M.I. a solicitat instanței de judecată, în

contradictoriu cu pârâtele A.A. și B.G.:

1 .Să constate simulația testamentului

olograf prin care tatăl său, A.H., decedat la data de 24 mai 1981, a lăsat

pârâtei A.A. toate bunurile mobile și imobile ce se vor găsi în masa

partajabilă la data decesului, testament de care pârâta s-a prevalat pentru

obținerea certificatului de moștenitor din 1981, prin care a dobândit imobilul

situat în București, sector 1 și dreptul de concesiune asupra unui loc pentru

înhumare la cimitirul B. din fig. 97 Ioc. 81;

testatorului A.H. a fost aceea de a lăsa întreaga sa avere, constituită din

imobilul situat în București și locul de concesiune situat în Cimitirul B.

fig. 97 loc. 81, fiicei sale, reclamanta M.I.;

223/1974 a fost un act abuziv, care nu putea conferi statului vreun drept de

preluare în proprietate a unor bunuri imobile în raport cu Constituția din 1965

în vigoare Sa data emiterii acestuia și tratatele internaționale la care

România a aderat;

certificatului de moștenitor din 1981 emis de Notariatul de Stat sector 1, prin

care pârâta A.A. a fost considerată drept moștenitoarea lui A.H. ca efect al

simulației întocmit Ia data de 17 decembrie 1981 și pentru cauză ilicită și

imorală;

acceptat tacit succesiunea rămasă după defunctul său tată A.H., decedat;

de moștenitoare legală în calitate de fiică a defunctului Ângelescu Haralambie

și a defunctei, A.A.;

contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 11 octombrie 1995 la

Notariatul de Stat Sector 6, încheiat între pârâtele A.A. și B.G. cu privire la

imobilul situat în București, sector 1, pentru cauză ilicită și imorală,

deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București sector 1,

înscris în C.F. constituit dintr-un apartament sistem duplex cu scară

interioară având îa parter hol, o cameră și bucătărie iar la etaj: două camere

și baie împreună cu o suprafață de 198 mp, precum și garajul, imobil a cărui

valoare a estirnat-o la suma de 68.000 euro conform prețului consemnat prin

contractul de vânzare-cumpărare din 11 octombrie 1995.

Prin sentința nr. 247 din 25 februarie

2014, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins excepția autorității

de lucru judecat, invocată de pârâta B.G. și a admis excepția lipsei de

interes, invocată din oficiu de instanță, cu privire îa primul și al patrulea

petit al cererii de chemare în judecată, având ca obiect constatarea intervenirii

simulației la încheierea testamentului olograf datat 23 ianuarie 1979 și

constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor din 1981 ca efect

al simulației testamentului și pentru cauză ilicită și imorală.

A admis, în raport de dispozițiile

art. 35 C. proc. civ., excepția înadmisibilității celui de al doilea petit al

cererii de chemare în judecata, privind constatarea voinței reale a autorului

reclamantei, în sensul de a se constata că voința acestuia a fost de a lăsa

întreaga sa avere reclamantei.

A admis excepția lipsei de interes a

celui de al treilea petit al cererii de chemare în judecată, privind

constatarea caracterului abuziv al Decretului nr. 223/1974.

A admis excepția autorității de lucru

judecat cu privire lapetitele 5 și 6 ale cererii de chemare în judecată având

ca obiect constatarea acceptării tacite a succesiunii defunctului A.H. de către

reclamanta V.I. și a calității acesteia de unic moștenitor ai defunctului său

tată.

A admis excepția lipsei de interes a

celui de al șaptelea petit al cererii de chemare în judecată, privind

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cum parare

autentificat din 11 octombrie 2995.

A admis excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei pe capătul de cerere (petitul 8 al cererii de

chemare în judecată), privind obligarea pârâtei B.G. să îi lase în deplină

proprietate și posesie imobilul situat în București, sector 1.

A respins în consecință cererea

formulată de reclamanta M.I. în contradictoriu cu pârâtele A.A. și B.G., a obligat

reclamanta la 3.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta B.G.

Prin Decizia nr. 165/A din 23 martie

2015 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, s-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de reclamanta M.I. împotriva sentinței nr. 247 din 25

februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 16943/3/2013 de Tribunalul București,

secția a V-a civilă.

Împotriva Deciziei nr. 165/A din 23

martie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs

reclamanta M.I., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție la data de 30 iulie 2015.

Recurenta a solicitat, raportat la

dispozițiile art. 497 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 480 alin.

(3) C. proc. civ., casarea deciziei instanței de apel și a sentinței

tribunalului, cu trimiterea cauzei la instanța de fond, având în vedere că nu

s-a pronunțat asupra fondului capetelor de cerere cu care a fost investită.

Recurenta critică hotărârea instanței

de apel sub următoarele aspecte:

- instanța de apel a încălcat regulile

de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității - art. 488 pct. 5

C. proc. civ.;

- hotărârea nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine

de natura pricinii;

- hotărârea a fost dată cuîncălcarea

sau aplicarea greșită a normelor de drept material - art. 488 pct. 8 C. proc.

civ.;

- jurisprudența C.E.D.O. cu privire la

declararea ca admisibile a cererilor formulate de petenți în situația în care

instanțele au soluționat litigiul pe excepții, fără cercetarea fondului.

Investită cu soluționarea căii de

atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data

de 21 octombrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în

principiu a recursului.

Completul de filtru, constatând că

raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin

rezoluția din 26 octombrie 2015, comunicarea raportului părților, pentru ca

acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493

alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele

114-117 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a

recursului a fost comunicat recurentei și intimatelor.

Recurenta M.I. a depus, la data de 09

noiembrie 2015, punct de vedere asupra raportului, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., prin care a arătat că cererea de

recurs este admisibilă.

Analizând recursul formulat; în raport

de excepția de inadmîsîhilitate, invocată din oficiu., înalta Curte constată

următoarele:

Legalitatea căilor de atac presupune

faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac

prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac

prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se

obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Dreptul de a exercita o cale de atac

este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată nu poate

folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se

poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Recursul este o caîe extraordinară de

atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de

lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de

drept.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin.

(1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel,

fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispozițiilor art. 18 alin.

(2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr.

134/2010 privind N.C.P.C., publicată în M. Of. din data de 12 februarie 2013,

în procesele pornite începând cu data mirării în vigoare a prezentei legi și

până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile

pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele

privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de

asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea

prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile

în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt

supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel in cazurile in care

legea prevede ca hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

În cauza de față, reclamanta a

investit instanța cu o acțiune în sirnulație, solicitând să se constate

simulația testamentului olograf prin care tatăl său, A.H., decedat la data de

24 mai 1981, a lăsat pârâtei A.A. toate bunurile mobile și imobile ce se vor

găsi In masa partajabilă la data decesului, testament de care pârâta s-a

prevalat pentru obținerea certificatului de moștenitor din 1981, prin care a

dobândit imobilul situat în București, sector 1 și dreptul de concesiune asupra

unui loc pentru înhumare la cimitirul B. din fig. 97, loc. 81. Ca efect al

constatării simuiației, reclamanta a solicitat și să se constate nulitatea absolută

a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 11 octombrie 1995 la

Notariatul de Stat sector 6, încheiat între pârâteie A.A. și B.G. cu privire la

imobilul în litigiu, pentru cauză ilicită și imorală, precum și să fie obligată

pârâta B.G. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul,

imobil a cărui valoare a estimat-o la suma de 68.000 euro, conform prețului

consemnat prin contractul de vânzare-cumpărare din 11 octombrie 1995.

În Dosarul de fond nr. 16943/3/2013 ai

Tribunalului București, secția a V-a civilă, fila 271 - se află certificatul de

atestare fiscală eliberat de D.G.I.T. a sectorului l în care se arată că

valoarea de impunere a imobilului în litigiu este de 600.416,16 lei, valoare

reținută și de prima instanță în încheierea d'm data de 17 februarie 2013 (fila

272 - dosar de fond).

Față de cele de mai sus, se constată

că, în prezenta cauză, fiind vorba despre un litigiu evaluabil în bani, cu o

valoare mai mică de 1.000.000 lei {valoare totală de 600.416,16 lei - valoarea

de impunere a imobilului - filete 271-272 dosar fond), început după data

intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, în temeiul art. 18 alin. (2) din actul

normativ amintit, Decizia nr. 165/A din 23 martie 2015 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă, nu este supusă căii de atac a recursului.

Prin urmare, instanța urmează să

respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta M.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamanta M.I. împotriva Deciziei nr. 165/A din 23 martie 2015

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi

19 ianuarie 2016.