ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 40/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 40/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra cauzei de față, prin raportare
la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. constată
următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la
data de 29,04.2013, reclamanta M.I. a solicitat instanței de judecată, în
contradictoriu cu pârâtele A.A. și B.G.:
1 .Să constate simulația testamentului
olograf prin care tatăl său, A.H., decedat la data de 24 mai 1981, a lăsat
pârâtei A.A. toate bunurile mobile și imobile ce se vor găsi în masa
partajabilă la data decesului, testament de care pârâta s-a prevalat pentru
obținerea certificatului de moștenitor din 1981, prin care a dobândit imobilul
situat în București, sector 1 și dreptul de concesiune asupra unui loc pentru
înhumare la cimitirul B. din fig. 97 Ioc. 81;
Să constate că voința reală a
testatorului A.H. a fost aceea de a lăsa întreaga sa avere, constituită din
imobilul situat în București și locul de concesiune situat în Cimitirul B.
fig. 97 loc. 81, fiicei sale, reclamanta M.I.;
Să constate că Decretul nr.
223/1974 a fost un act abuziv, care nu putea conferi statului vreun drept de
preluare în proprietate a unor bunuri imobile în raport cu Constituția din 1965
în vigoare Sa data emiterii acestuia și tratatele internaționale la care
România a aderat;
Să constate nulitatea absolută a
certificatului de moștenitor din 1981 emis de Notariatul de Stat sector 1, prin
care pârâta A.A. a fost considerată drept moștenitoarea lui A.H. ca efect al
simulației întocmit Ia data de 17 decembrie 1981 și pentru cauză ilicită și
imorală;
Să constate că reclamanta a
acceptat tacit succesiunea rămasă după defunctul său tată A.H., decedat;
Să constate calitatea reclamantei
de moștenitoare legală în calitate de fiică a defunctului Ângelescu Haralambie
și a defunctei, A.A.;
Să constate nulitatea absolută a
contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 11 octombrie 1995 la
Notariatul de Stat Sector 6, încheiat între pârâtele A.A. și B.G. cu privire la
imobilul situat în București, sector 1, pentru cauză ilicită și imorală,
Să oblige pârâta B.G. să îi lase în
deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București sector 1,
înscris în C.F. constituit dintr-un apartament sistem duplex cu scară
interioară având îa parter hol, o cameră și bucătărie iar la etaj: două camere
și baie împreună cu o suprafață de 198 mp, precum și garajul, imobil a cărui
valoare a estirnat-o la suma de 68.000 euro conform prețului consemnat prin
contractul de vânzare-cumpărare din 11 octombrie 1995.
Prin sentința nr. 247 din 25 februarie
2014, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins excepția autorității
de lucru judecat, invocată de pârâta B.G. și a admis excepția lipsei de
interes, invocată din oficiu de instanță, cu privire îa primul și al patrulea
petit al cererii de chemare în judecată, având ca obiect constatarea intervenirii
simulației la încheierea testamentului olograf datat 23 ianuarie 1979 și
constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor din 1981 ca efect
al simulației testamentului și pentru cauză ilicită și imorală.
A admis, în raport de dispozițiile
art. 35 C. proc. civ., excepția înadmisibilității celui de al doilea petit al
cererii de chemare în judecata, privind constatarea voinței reale a autorului
reclamantei, în sensul de a se constata că voința acestuia a fost de a lăsa
întreaga sa avere reclamantei.
A admis excepția lipsei de interes a
celui de al treilea petit al cererii de chemare în judecată, privind
constatarea caracterului abuziv al Decretului nr. 223/1974.
A admis excepția autorității de lucru
judecat cu privire lapetitele 5 și 6 ale cererii de chemare în judecată având
ca obiect constatarea acceptării tacite a succesiunii defunctului A.H. de către
reclamanta V.I. și a calității acesteia de unic moștenitor ai defunctului său
tată.
A admis excepția lipsei de interes a
celui de al șaptelea petit al cererii de chemare în judecată, privind
constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cum parare
autentificat din 11 octombrie 2995.
A admis excepția lipsei calității
procesuale active a reclamantei pe capătul de cerere (petitul 8 al cererii de
chemare în judecată), privind obligarea pârâtei B.G. să îi lase în deplină
proprietate și posesie imobilul situat în București, sector 1.
A respins în consecință cererea
formulată de reclamanta M.I. în contradictoriu cu pârâtele A.A. și B.G., a obligat
reclamanta la 3.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta B.G.
Prin Decizia nr. 165/A din 23 martie
2015 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, s-a respins, ca
nefondat, apelul declarat de reclamanta M.I. împotriva sentinței nr. 247 din 25
februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 16943/3/2013 de Tribunalul București,
secția a V-a civilă.
Împotriva Deciziei nr. 165/A din 23
martie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs
reclamanta M.I., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție la data de 30 iulie 2015.
Recurenta a solicitat, raportat la
dispozițiile art. 497 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 480 alin.
(3) C. proc. civ., casarea deciziei instanței de apel și a sentinței
tribunalului, cu trimiterea cauzei la instanța de fond, având în vedere că nu
s-a pronunțat asupra fondului capetelor de cerere cu care a fost investită.
Recurenta critică hotărârea instanței
de apel sub următoarele aspecte:
- instanța de apel a încălcat regulile
de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității - art. 488 pct. 5
C. proc. civ.;
- hotărârea nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine
de natura pricinii;
- hotărârea a fost dată cuîncălcarea
sau aplicarea greșită a normelor de drept material - art. 488 pct. 8 C. proc.
civ.;
- jurisprudența C.E.D.O. cu privire la
declararea ca admisibile a cererilor formulate de petenți în situația în care
instanțele au soluționat litigiul pe excepții, fără cercetarea fondului.
Investită cu soluționarea căii de
atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data
de 21 octombrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în
principiu a recursului.
Completul de filtru, constatând că
raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin
rezoluția din 26 octombrie 2015, comunicarea raportului părților, pentru ca
acestea să depună punctele de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493
alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la filele
114-117 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a
recursului a fost comunicat recurentei și intimatelor.
Recurenta M.I. a depus, la data de 09
noiembrie 2015, punct de vedere asupra raportului, astfel cum prevăd
dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., prin care a arătat că cererea de
recurs este admisibilă.
Analizând recursul formulat; în raport
de excepția de inadmîsîhilitate, invocată din oficiu., înalta Curte constată
următoarele:
Legalitatea căilor de atac presupune
faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac
prevăzute de lege.
Prin urmare, în afară de căile de atac
prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se
obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Dreptul de a exercita o cale de atac
este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată nu poate
folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se
poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.
Recursul este o caîe extraordinară de
atac prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de
lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de
drept.
Potrivit dispozițiilor art. 634 alin.
(1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel,
fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Potrivit dispozițiilor art. 18 alin.
(2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor
judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr.
134/2010 privind N.C.P.C., publicată în M. Of. din data de 12 februarie 2013,
în procesele pornite începând cu data mirării în vigoare a prezentei legi și
până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile
pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele
privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de
asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea
prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile
în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt
supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel in cazurile in care
legea prevede ca hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".
În cauza de față, reclamanta a
investit instanța cu o acțiune în sirnulație, solicitând să se constate
simulația testamentului olograf prin care tatăl său, A.H., decedat la data de
24 mai 1981, a lăsat pârâtei A.A. toate bunurile mobile și imobile ce se vor
găsi In masa partajabilă la data decesului, testament de care pârâta s-a
prevalat pentru obținerea certificatului de moștenitor din 1981, prin care a
dobândit imobilul situat în București, sector 1 și dreptul de concesiune asupra
unui loc pentru înhumare la cimitirul B. din fig. 97, loc. 81. Ca efect al
constatării simuiației, reclamanta a solicitat și să se constate nulitatea absolută
a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 11 octombrie 1995 la
Notariatul de Stat sector 6, încheiat între pârâteie A.A. și B.G. cu privire la
imobilul în litigiu, pentru cauză ilicită și imorală, precum și să fie obligată
pârâta B.G. să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul,
imobil a cărui valoare a estimat-o la suma de 68.000 euro, conform prețului
consemnat prin contractul de vânzare-cumpărare din 11 octombrie 1995.
În Dosarul de fond nr. 16943/3/2013 ai
Tribunalului București, secția a V-a civilă, fila 271 - se află certificatul de
atestare fiscală eliberat de D.G.I.T. a sectorului l în care se arată că
valoarea de impunere a imobilului în litigiu este de 600.416,16 lei, valoare
reținută și de prima instanță în încheierea d'm data de 17 februarie 2013 (fila
272 - dosar de fond).
Față de cele de mai sus, se constată
că, în prezenta cauză, fiind vorba despre un litigiu evaluabil în bani, cu o
valoare mai mică de 1.000.000 lei {valoare totală de 600.416,16 lei - valoarea
de impunere a imobilului - filete 271-272 dosar fond), început după data
intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, în temeiul art. 18 alin. (2) din actul
normativ amintit, Decizia nr. 165/A din 23 martie 2015 a Curții de Apel
București, secția a IV-a civilă, nu este supusă căii de atac a recursului.
Prin urmare, instanța urmează să
respingă, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta M.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul
declarat de reclamanta M.I. împotriva Deciziei nr. 165/A din 23 martie 2015
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi
19 ianuarie 2016.