ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1913/2016
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1913/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr.
1913/2016
Deliberând
asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data
de 27 ianuarie 2012 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a
civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B.
și C., să se dispună pronunțarea unei hotărâri care
să țină loc de act de înstrăinare a cotei de 1/2 din
imobilul situat în București; în subsidiar reclamantul a solicitat
instanței să dispună obligarea pârâtelor la efectuarea
demersurilor legale (înscrierea pe rolul fiscal și intabularea dreptului
de proprietate) și la încheierea contractului de vânzare-cumpărare
iar, în cazul în care va constata inexistența obligației de a
perfecta contractul de vânzare-cumpărare, pârâtele să fie obligate la
restituirea sumei achitate drept preț al imobilului.
În motivarea
cererii, reclamantul a susținut că la data de 6 mai 1993 a încheiat
cu defunctul D. înscrisul intitulat convenție prin care acesta s-a obligat
sa-i vândă imobilul situat în București, după ce va dobândi
proprietatea asupra imobilului, plătind integral prețul convenit la
acea data, respectiv suma de 160.000 DM.
La data de 3
octombrie 1994 defunctul s-a căsătorit cu pârâta B., conform
certificatului de căsătorie.
Ulterior,
prin Contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate din 5 octombrie 1999
încheiat cu SC E. SA, în baza Legii nr. 112/1995, defunctul și pârâta au
dobândit ca bun comun imobilul situat în București, compus din 9 camere
și dependințe, defunctul având o cotă prezumată legal de
1/2 din imobil.
Reclamantul a
menționat că, deși defunctul a încasat integral prețul
imobilului - așa cum a fost convenit, devenind proprietar al acestuia,
până la data decesului nu și-a respectat obligația contractuala
asumată.
Deși a
notificat-o de nenumărate ori pe pârâta B. să respecte obligația
asumată de autorul său sau sa-i restituie suma încasata, aceasta nu a
făcut niciun demers în acest sens.
Întrucât prin
art. 9 alin. (8) din Legea nr. 112/1995 exista instituită interdicția
de înstrăinare a acestor imobile timp de 10 ani de la data
cumpărării, termenul de la care se putea perfecta contractul de
vânzare-cumpărare s-ar fi împlinit în data de 5 octombrie 2009.
De asemenea,
reclamantul a susținut că prin Legea nr. 1/2009 această
interdicție a fost abrogată.
În aceste
condiții a promovat pe rolul Judecătoriei Sector 1 București o
acțiune prin care a solicitat să se constate calitatea de
moștenitoare a celor două pârâte, cât și faptul că masa
succesorală se compune din cota de 1/2 din imobilul situat în
București, ce formează obiectul Dosarului nr. x/299/2008, cauză
care nu este soluționată până în prezent.
În drept,
reclamantul a invocat dispozițiile art. 969 C. civ. și art. 5 alin.
(2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005, raportat la dispozițiile art. 6
alin. (2) din noul C. civ.
Pârâtele au
depus întâmpinare prin care au invocat excepții, iar pe fond au solicitat
respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Pârâta C. a
depus cerere de chemare în garanție cu privire la capătul de cerere
privind restituirea sumei achitată ca preț al imobilului, solicitând
ca această sumă să fie achitată de către F. în
calitate de fostă soție a defunctului D. și de către G.
și H. în calitate de fiu și fiică, descendenți ai
defunctului.
Prin
Încheierea din 10 decembrie 2012, Tribunalul București, secția a
III-a civilă, a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1)
pct. 1 C. proc. civ.
La data de 7
mai 2014, pârâta C. a depus cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere care a
fost anulată, ca netimbrată, motiv pentru care măsura
suspendării cauzei dispusă la data de 10 decembrie 2013 a fost
menținută.
La data de 28
august 2014, reclamantul A. a depus la dosar o cerere precizatoare și completatoare
prin care a solicitat ca instanța să ia act de de modificările
aduse cererii inițiale de chemare în judecată, ca urmare a
soluționării Dosarului nr. x/299/3008 al Judecătoriei Sectorului
1 București.
La data de 20
ianuarie 2015, reclamantul a depus cerere de repunere pe rol a cauzei, prin
care a susținut cererea precizatoare și completatoare depusă la
data de 28 august 2014.
Prin
Încheierea din 29 iunie 2015, Tribunalul București, secția a III-a
civilă, a dispus repunerea cauzei pe rol întrucât nu mai subzistă
motivul pentru care a fost dispusă suspendarea cauzei și,
totodată, a constatat ca tardiv depusă cererea precizatoare și
completatoare, sens în care a dispus disjungerea acestei cereri, formându-se
Dosarul nr. x/3/2015.
Pentru a se
pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit
dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., la prima zi de
înfățișare instanța poate da reclamantului un termen pentru
întregirea sau modificarea cererii. Este socotită ca prima zi de
înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot
pune concluzii.
Prima zi de
înfățișare în cauză a fost la data de 12 noiembrie 2012
când părțile, legal citate, puteau pune concluzii.
În
consecință, cererea modificatoare putea fi depusă până la
acest termen, măsura suspendării cauzei neavând relevanță
în cauză atâta timp cât această măsură s-a dispus după
prima zi de înfățișare.
Ca urmare,
Tribunalul a apreciat că cererea precizatoare și completatoare care,
de fapt, reprezintă o cerere modificatoare a fost depusă peste
termen, motiv pentru care a dispus disjungerea acesteia, conform art. 135 teza
a II-a din C. proc. civ.
În
dispozitivul Încheierii din 29 iunie 2015, Tribunalul București,
secția a III-a civilă, a menționat că aceasta poate fi
atacată cu apel, odată cu hotărârea ce se va da asupra fondului.
Prin
Sentința civilă nr. 1.397 din 23 noiembrie 2015, Tribunalul
București, secția a III-a civilă, a admis excepția lipsei
calității procesuale pasive și a respins acțiunea
formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. și C.,
ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate
procesuală pasivă.
La adoptarea
acestei soluții, Tribunalul a avut în vedere următoarele
considerente:
Prin cererea
formulată, reclamantul a solicitat, în principiu, pronunțarea, în contradictoriu
cu pârâtele, a unei hotărâri care să țină loc de act de
vânzare-cumpărare, susținând că între el și autorul
pârâtelor, defunctul D., s-a încheiat în anul 1993 o convenție care are
natura unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare privind imobilul
situat în București. La data de 25 decembrie 1999 D. a decedat, astfel cum
rezultă din Certificatul de deces din 25 decembrie 1999.
Tribunalul a
statuat că acțiunea a fost introdusă de către reclamant
împotriva pârâtelor în considerarea calității de moștenitoare de
pe urma defunctului D. însă, prin Sentința civilă nr. 21.097 din
15 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/299/2008,
rămasă definitivă și irevocabilă, Judecătoria
Sectorului 1 București a stabilit cu putere de lucru judecat că
pârâta B. este străină de moștenirea defunctului, iar în ceea ce
o privește pe C., minoră la data deschiderii moștenirii, s-a
reținut că aceasta nu a acceptat moștenirea sub beneficiu de
inventar și nici nu a renunțat la moștenire.
În aceste
condiții, atâta timp cât nu a fost reținută calitatea de
moștenitoare a pârâtelor de pe urma defunctului D., obligațiile
asumate de către acesta prin antecontractul de vânzare-cumpărare nu
trec asupra pârâtelor, acestea nefiind răspunzătoare de pasivul
moștenirii în lipsa stabilirii calității de moștenitoare.
În termen
legal, apelanta-pârâtă B. a formulat apel, prin care a solicitat admiterea
căii de atac, schimbarea, în parte, a Încheierii de ședință
din 29 iunie 2015, pronunțată de către Tribunalul
București, secția a III-a civilă, în sensul respingerii, ca
tardivă, a cererii precizatoare și completatoare formulată de
reclamantul A.
Prin Decizia
nr. 373 A din 20 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a
civilă a respins apelul, ca inadmisibil.
Pentru a
pronunța această soluție, instanța de apel a avut în vedere
următoarele considerente:
Prin cererea
de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat instanței, în
contradictoriu cu pârâtele B. și C., să pronunțe o hotărâre
care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a
cotei de 1/2 din imobilul situat în București, iar, în subsidiar, să
oblige pârâtele la efectuarea demersurilor legale și la încheierea
contractului de vânzare-cumpărare.
La data de 28
august 2014 reclamantul a formulat cerere precizatoare și completatoare,
prin care a chemat în judecată, în calitate de pârât, Statul Român, prin
M.F.P., pentru a culege succesiunea vacantă în cotă de 1/2 din
imobilul ce face obiectul cauzei, cotă care aparține defunctului D.,
deoarece părțile chemate inițial în judecată nu au
calitatea de moștenitor, potrivit Sentinței civile nr. 21.097 din 15
noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1
București.
În
ședința publică de la 29 iunie 2015, Tribunalul a pus în
discuția părților excepția tardivitații
formulării cererii completatoare și precizatoare.
Tribunalul a
reținut că cererea intitulată completatoare reprezintă, în
fapt, o cerere modificatoare care a fost depusă peste termen, motiv pentru
care a dispus disjungerea acesteia, conform dispozițiilor art. 135 teza a
2-a C. proc. civ.
Pe fond,
cauza a fost soluționață prin Sentința nr. 1.397 din 23
noiembrie 2015, prin care, Tribunalul București, secția a III-a
civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive
a pârâtelor și, în consecință, a respins acțiunea
reclamantului, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără
calitate procesuală pasivă.
Apelanta
pârâtă B. a înțeles să exercite calea de atac a apelului
exclusiv împotriva încheierii premergătoare pronunțată la data
de 29 iunie 2015, prin care a fost admisă excepția tardivitații
cererii modificatoare, cu privire la care s-a dispus disjungerea.
În
conformitate cu dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ., care au
caracter imperativ, legiuitorul a prevăzut că "Împotriva
încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu
fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul
judecății."
Împrejurarea
că instanța a rezolvat printr-o încheiere premergătoare
sentinței o excepție care a fost invocată, continuând judecata
cu referire la celelalte aspecte ale litigiului, nu înseamnă că s-a
dezînvestit sau că a întrerupt cursul judecății.
Prin urmare,
Curtea de Apel a constatat că apelul declarat doar împotriva acelei
încheieri, fără a se critica și sentința
pronunțată pe fond, este inadmisibil.
Împotriva
Deciziei nr. 373 A din 20 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a IV-a civilă, a formulat recurs, în termen
legal, recurenta-pârâtă B., prin care a solicitat admiterea căii de
atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, pentru
rejudecarea apelului, aceleiași instanțe, invocând în drept
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin
criticile formulate recurenta-pârâtă a susținut că
hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost
dată cu încălcarea și aplicarea greșită a
dispozițiilor art. 282 alin. (2) C. proc. civ.
Recurenta-pârâtă
a considerat că, în mod greșit, instanța de apel a reținut
că aceasta a declarat apel doar împotriva încheierii de
ședință, în condițiile în care apelul a fost declarat
după soluționarea pe fond a cauzei, în termenul legal de 15 zile de
la comunicarea Sentinței civile nr. 1.397 din 23 noiembrie 2015,
pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a
civilă.
Totodată,
recurenta-pârâtă a arătat că nu a criticat pe fond soluția
pronunțată în Dosarul nr. x/3/2012, pentru că dezlegarea
dată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a
pârâților a fost admisă, fiind respinsă acțiunea împotriva
acesteia, soluția fiindu-i favorabilă.
A considerat
faptul că încheierile premergătoare fac corp comun cu hotărârea,
astfel că a înțeles să atace atât Sentința civilă nr.
1.397 din 23 noiembrie 2015, cât și Încheierea premergătoare din data
de 29 iunie 2015, prin care s-a dispus disjungerea cererii modificatoare.
De asemenea,
recurenta-pârâtă a arătat că, deși soluția pe fond îi
este favorabilă, încheierea premergătoare de disjungere o
prejudiciză prin simplul fapt că s-a născut un nou proces care
are la bază o cerere modificatoare, tardiv formulată.
În
consecință, recurenta-pârâtă a susținut că a declarat
apel împotriva Sentinței civile nr. 1.397 din 23 noiembrie 2015 exclusiv
cu privire la măsura disjungerii cererii modificatoare, măsură
dispusă prin încheierea premergătoare din data de 29 iunie 2015
pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a
civilă, în Dosarul nr. x/3/3012.
Intimatul-reclamant
A. a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția
netimbrării recursului, iar în situația în care se va complini
cerința timbrajului a solicitat respingerea recursului, ca nefondat,
și menținerea Deciziei nr. 373 A din 20 mai 2016,
pronunțată de Curtea de Apel București, ca fiind temeinică
și legală.
Cererea de
recurs a fost legal timbrată, conform dispozițiilor art. 11 alin. (2)
din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Examinând
recursul formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte
constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Prioritar se
impune a se arăta faptul că, deși recurenta-pârâtă B. a
invocat, ca temei juridic pentru calea de atac exercitată,
dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, făcând
aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., constată
că analiza legalității hotărârii recurate poate fi
făcută din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Sub acest
aspect, se constată că prin cererea de recurs depusă în termenul
legal, recurenta-pârâtă B. a solicitat casarea deciziei pronunțate în
apel întrucât, prin interpretarea greșită a dispozițiilor art.
282 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel a respins, ca inadmisibil,
apelul.
Or, din
perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,
această critică se circumscrie pct. 5 care sancționează
toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea
nulității, cu excepția celor prevăzute de art. 304 pct. 1 -
4 C. proc. civ.
Astfel, cu
privire la criticile formulate, Înalta Curte reține că
dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că:
"Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât
odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul
judecății".
În
cauză, încheierea pronunțată la data de 29 iunie 2015, prin care
Tribunalul București, secția a III-a civilă, a dispus repunerea
cauzei pe rol, a constatat ca tardiv depusă cererea precizatoare și
completatoare, și a dispus disjungerea acestei cereri, formându-se un alt
dosar, face parte din categoria încheierilor de ședință
premergătoare.
Potrivit C.
proc. civ., toate încheierile care preced hotărârea și au ca scop
să pregătească soluționarea pricinii sunt încheieri
premergătoare. Unele dintre acestea pot conține dispoziții pur
premergătoare (încheierii preparatorii) care nu leagă instanța
(art. 268 alin. (2) C. proc. civ.) sau, dimpotrivă, pot conține
soluționări parțiale ale unor aspecte ale litigiului care
leagă instanța (încheieri interlocutorii), în sensul că ea nu
mai poate reveni asupra celor hotărâte (art. 268 alin. (3) C. proc. civ.).
Consecința
practică a unei astfel de reglementări constă, printre altele,
în aceea că încheierile premergătoare, indiferent de felul lor
(încheieri preparatorii sau încheieri interlocutorii) nu pot fi atacate cu apel
decât odată cu fondul, cu excepția cazului în care prin ele s-a
întrerupt cursul judecății.
Prin urmare,
se poate considera că încheierile premergătoare fac corp comun cu
hotărârea finală. Ele pot fi atacate numai odată cu fondul,
astfel cum rezultă din textul art. 282 alin. (2) C. proc. civ., sus-citat.
Pe fond,
cauza a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 1.397 din
23 noiembrie 2015, prin care Tribunalul București, secția a III-a
civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive
și, în consecință, a respins acțiunea formulată de
reclamantul A., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără
calitate procesuală pasivă.
Înalta Curte
constată că apelanta-pârâtă B. a exercitat calea de atac a
apelului, după soluționarea pe fond a cauzei, în termenul legal de 15
zile de la comunicarea Sentinței civile nr. 1.397 din 23 noiembrie 2015
pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a
civilă.
Întrucât
soluția pronunțată pe fond îi era favorabilă,
apelanta-pârâtă a formulat critici exclusiv cu privire la Încheierea
premergătoare din data de 29 iunie 2015, prin care s-a dispus disjungerea
cererii modificatoare.
Din reglementarea
art. 282 alin. (2) C. proc. civ. nu se poate reține că exercitarea
căii de atac a apelului împotriva unei încheieri premergătoare prin
care nu a fost întrerupt cursul judecății este condiționată
de atacarea hotărârii pronunțate asupra fondului.
Or, nu se
poate considera că este inadmisibil apelul declarat de către
apelanta-pârâtă B., pentru că nu a criticat hotărârea
pronunțată pe fond, câtă vreme aceasta îi era favorabilă
și nu a înțeles să formuleze critici cu privire la dezlegarea
dată.
Prin
soluția pronunțată de instanța de apel în sensul
respingerii apelului, ca inadmisibil, practic i-a fost restricționat
părții accesul la justiție, aceasta fiind lipsită de
exercitarea unei căi de atac.
Pentru
considerentele expuse, Înalta Curte, reținând că în cauză este
incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în
temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul
declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva Deciziei nr. 373 A din 20 mai
2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a
civilă, va casa decizia și va trimite cauza, spre rejudecare,
aceleiași instanțe de apel.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de
recurenta-pârâtă B. împotriva Deciziei nr. 373 A din 20 mai 2016,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a
civilă.
Casează decizia atacată
și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2016.
Procesat de