ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1913/2016

Decizia nr. 1913/2016 Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 27 ianuarie 2012 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. și C., să se dispună pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de înstrăinare a cotei de 1/2 din imobilul situat în București; în subsidiar reclamantul a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtelor la efectuarea demersurilor legale (înscrierea pe rolul fiscal și intabularea dreptului de proprietate) și la încheierea contractului de vânzare-cumpărare iar, în cazul în care va constata inexistența obligației de a perfecta contractul de vânzare-cumpărare, pârâtele să fie obligate la restituirea sumei achitate drept preț al imobilului.

În motivarea cererii, reclamantul a susținut că la data de 6 mai 1993 a încheiat cu defunctul D. înscrisul intitulat convenție prin care acesta s-a obligat sa-i vândă imobilul situat în București, după ce va dobândi proprietatea asupra imobilului, plătind integral prețul convenit la acea data, respectiv suma de 160.000 DM. La data de 3 octombrie 1994 defunctul s-a căsătorit cu pârâta B., conform certificatului de căsătorie. Ulterior, prin Contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate din 5 octombrie 1999 încheiat cu SC E. SA, în baza Legii nr. 112/1995, defunctul și pârâta au dobândit ca bun comun imobilul situat în București, compus din 9 camere și dependințe, defunctul având o cotă prezumată legal de 1/2 din imobil.

Reclamantul a menționat că, deși defunctul a încasat integral prețul imobilului - așa cum a fost convenit, devenind proprietar al acestuia, până la data decesului nu și-a respectat obligația contractuala asumată. Deși a notificat-o de nenumărate ori pe pârâta B. să respecte obligația asumată de autorul său sau sa-i restituie suma încasata, aceasta nu a făcut niciun demers în acest sens. Întrucât prin art. 9 alin. (8) din Legea nr. 112/1995 exista instituită interdicția de înstrăinare a acestor imobile timp de 10 ani de la data cumpărării, termenul de la care se putea perfecta contractul de vânzare-cumpărare s-ar fi împlinit în data de 5 octombrie 2009. De asemenea, reclamantul a susținut că prin Legea nr. 1/2009 această interdicție a fost abrogată.

În aceste condiții a promovat pe rolul Judecătoriei Sector 1 București o acțiune prin care a solicitat să se constate calitatea de moștenitoare a celor două pârâte, cât și faptul că masa succesorală se compune din cota de 1/2 din imobilul situat în București, ce formează obiectul Dosarului nr. x/299/2008, cauză care nu este soluționată până în prezent. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 969 C. civ. și art. 5 alin. (2) din Titlul X al Legii nr. 247/2005, raportat la dispozițiile art. 6 alin. (2) din noul C. civ. Pârâtele au depus întâmpinare prin care au invocat excepții, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Pârâta C. a depus cerere de chemare în garanție cu privire la capătul de cerere privind restituirea sumei achitată ca preț al imobilului, solicitând ca această sumă să fie achitată de către F. în calitate de fostă soție a defunctului D. și de către G. și H. în calitate de fiu și fiică, descendenți ai defunctului.

Prin Încheierea din 10 decembrie 2012, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. La data de 7 mai 2014, pârâta C. a depus cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere care a fost anulată, ca netimbrată, motiv pentru care măsura suspendării cauzei dispusă la data de 10 decembrie 2013 a fost menținută. La data de 28 august 2014, reclamantul A. a depus la dosar o cerere precizatoare și completatoare prin care a solicitat ca instanța să ia act de de modificările aduse cererii inițiale de chemare în judecată, ca urmare a soluționării Dosarului nr. x/299/3008 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La data de 20 ianuarie 2015, reclamantul a depus cerere de repunere pe rol a cauzei, prin care a susținut cererea precizatoare și completatoare depusă la data de 28 august 2014. Prin Încheierea din 29 iunie 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a dispus repunerea cauzei pe rol întrucât nu mai subzistă motivul pentru care a fost dispusă suspendarea cauzei și, totodată, a constatat ca tardiv depusă cererea precizatoare și completatoare, sens în care a dispus disjungerea acestei cereri, formându-se Dosarul nr. x/3/2015. Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., la prima zi de înfățișare instanța poate da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii.

Este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii. Prima zi de înfățișare în cauză a fost la data de 12 noiembrie 2012 când părțile, legal citate, puteau pune concluzii. În consecință, cererea modificatoare putea fi depusă până la acest termen, măsura suspendării cauzei neavând relevanță în cauză atâta timp cât această măsură s-a dispus după prima zi de înfățișare. Ca urmare, Tribunalul a apreciat că cererea precizatoare și completatoare care, de fapt, reprezintă o cerere modificatoare a fost depusă peste termen, motiv pentru care a dispus disjungerea acesteia, conform art. 135 teza a II-a din C. proc. civ. În dispozitivul Încheierii din 29 iunie 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a menționat că aceasta poate fi atacată cu apel, odată cu hotărârea ce se va da asupra fondului.

Prin Sentința civilă nr. 1.397 din 23 noiembrie 2015, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele B. și C., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. La adoptarea acestei soluții, Tribunalul a avut în vedere următoarele considerente: Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat, în principiu, pronunțarea, în contradictoriu cu pârâtele, a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, susținând că între el și autorul pârâtelor, defunctul D., s-a încheiat în anul 1993 o convenție care are natura unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare privind imobilul situat în București.

La data de 25 decembrie 1999 D. a decedat, astfel cum rezultă din Certificatul de deces din 25 decembrie 1999. Tribunalul a statuat că acțiunea a fost introdusă de către reclamant împotriva pârâtelor în considerarea calității de moștenitoare de pe urma defunctului D. însă, prin Sentința civilă nr. 21.097 din 15 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. x/299/2008, rămasă definitivă și irevocabilă, Judecătoria Sectorului 1 București a stabilit cu putere de lucru judecat că pârâta B. este străină de moștenirea defunctului, iar în ceea ce o privește pe C., minoră la data deschiderii moștenirii, s-a reținut că aceasta nu a acceptat moștenirea sub beneficiu de inventar și nici nu a renunțat la moștenire.

În aceste condiții, atâta timp cât nu a fost reținută calitatea de moștenitoare a pârâtelor de pe urma defunctului D., obligațiile asumate de către acesta prin antecontractul de vânzare-cumpărare nu trec asupra pârâtelor, acestea nefiind răspunzătoare de pasivul moștenirii în lipsa stabilirii calității de moștenitoare. În termen legal, apelanta-pârâtă B. a formulat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac, schimbarea, în parte, a Încheierii de ședință din 29 iunie 2015, pronunțată de către Tribunalul București, secția a III-a civilă, în sensul respingerii, ca tardivă, a cererii precizatoare și completatoare formulată de reclamantul A. Prin Decizia nr. 373 A din 20 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul, ca inadmisibil.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente: Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele B. și C., să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a cotei de 1/2 din imobilul situat în București, iar, în subsidiar, să oblige pârâtele la efectuarea demersurilor legale și la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. La data de 28 august 2014 reclamantul a formulat cerere precizatoare și completatoare, prin care a chemat în judecată, în calitate de pârât, Statul Român, prin M.F.P., pentru a culege succesiunea vacantă în cotă de 1/2 din imobilul ce face obiectul cauzei, cotă care aparține defunctului D., deoarece părțile chemate inițial în judecată nu au calitatea de moștenitor, potrivit Sentinței civile nr. 21.097 din 15 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.

În ședința publică de la 29 iunie 2015, Tribunalul a pus în discuția părților excepția tardivitații formulării cererii completatoare și precizatoare. Tribunalul a reținut că cererea intitulată completatoare reprezintă, în fapt, o cerere modificatoare care a fost depusă peste termen, motiv pentru care a dispus disjungerea acesteia, conform dispozițiilor art. 135 teza a 2-a C. proc. civ. Pe fond, cauza a fost soluționață prin Sentința nr. 1.397 din 23 noiembrie 2015, prin care, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor și, în consecință, a respins acțiunea reclamantului, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Apelanta pârâtă B. a înțeles să exercite calea de atac a apelului exclusiv împotriva încheierii premergătoare pronunțată la data de 29 iunie 2015, prin care a fost admisă excepția tardivitații cererii modificatoare, cu privire la care s-a dispus disjungerea. În conformitate cu dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ., care au caracter imperativ, legiuitorul a prevăzut că "Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății." Împrejurarea că instanța a rezolvat printr-o încheiere premergătoare sentinței o excepție care a fost invocată, continuând judecata cu referire la celelalte aspecte ale litigiului, nu înseamnă că s-a dezînvestit sau că a întrerupt cursul judecății.

Prin urmare, Curtea de Apel a constatat că apelul declarat doar împotriva acelei încheieri, fără a se critica și sentința pronunțată pe fond, este inadmisibil. Împotriva Deciziei nr. 373 A din 20 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a formulat recurs, în termen legal, recurenta-pârâtă B., prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei, pentru rejudecarea apelului, aceleiași instanțe, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin criticile formulate recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 282 alin. (2) C. proc.

civ. Recurenta-pârâtă a considerat că, în mod greșit, instanța de apel a reținut că aceasta a declarat apel doar împotriva încheierii de ședință, în condițiile în care apelul a fost declarat după soluționarea pe fond a cauzei, în termenul legal de 15 zile de la comunicarea Sentinței civile nr. 1.397 din 23 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă. Totodată, recurenta-pârâtă a arătat că nu a criticat pe fond soluția pronunțată în Dosarul nr. x/3/2012, pentru că dezlegarea dată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților a fost admisă, fiind respinsă acțiunea împotriva acesteia, soluția fiindu-i favorabilă. A considerat faptul că încheierile premergătoare fac corp comun cu hotărârea, astfel că a înțeles să atace atât Sentința civilă nr. 1.397 din 23 noiembrie 2015, cât și Încheierea premergătoare din data de 29 iunie 2015, prin care s-a dispus disjungerea cererii modificatoare.

De asemenea, recurenta-pârâtă a arătat că, deși soluția pe fond îi este favorabilă, încheierea premergătoare de disjungere o prejudiciză prin simplul fapt că s-a născut un nou proces care are la bază o cerere modificatoare, tardiv formulată. În consecință, recurenta-pârâtă a susținut că a declarat apel împotriva Sentinței civile nr. 1.397 din 23 noiembrie 2015 exclusiv cu privire la măsura disjungerii cererii modificatoare, măsură dispusă prin încheierea premergătoare din data de 29 iunie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. x/3/3012. Intimatul-reclamant A. a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția netimbrării recursului, iar în situația în care se va complini cerința timbrajului a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea Deciziei nr. 373 A din 20 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, ca fiind temeinică și legală.

Cererea de recurs a fost legal timbrată, conform dispozițiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Examinând recursul formulat, în raport de criticile menționate, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed: Prioritar se impune a se arăta faptul că, deși recurenta-pârâtă B. a invocat, ca temei juridic pentru calea de atac exercitată, dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., constată că analiza legalității hotărârii recurate poate fi făcută din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Sub acest aspect, se constată că prin cererea de recurs depusă în termenul legal, recurenta-pârâtă B. a solicitat casarea deciziei pronunțate în apel întrucât, prin interpretarea greșită a dispozițiilor art. 282 alin. (2) C. proc.

civ., instanța de apel a respins, ca inadmisibil, apelul. Or, din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., această critică se circumscrie pct. 5 care sancționează toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor prevăzute de art. 304 pct. 1 - 4 C. proc. civ. Astfel, cu privire la criticile formulate, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că: "Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății". În cauză, încheierea pronunțată la data de 29 iunie 2015, prin care Tribunalul București, secția a III-a civilă, a dispus repunerea cauzei pe rol, a constatat ca tardiv depusă cererea precizatoare și completatoare, și a dispus disjungerea acestei cereri, formându-se un alt dosar, face parte din categoria încheierilor de ședință premergătoare.

Potrivit C. proc. civ., toate încheierile care preced hotărârea și au ca scop să pregătească soluționarea pricinii sunt încheieri premergătoare. Unele dintre acestea pot conține dispoziții pur premergătoare (încheierii preparatorii) care nu leagă instanța (art. 268 alin. (2) C. proc. civ.) sau, dimpotrivă, pot conține soluționări parțiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanța (încheieri interlocutorii), în sensul că ea nu mai poate reveni asupra celor hotărâte (art. 268 alin. (3) C. proc. civ.). Consecința practică a unei astfel de reglementări constă, printre altele, în aceea că încheierile premergătoare, indiferent de felul lor (încheieri preparatorii sau încheieri interlocutorii) nu pot fi atacate cu apel decât odată cu fondul, cu excepția cazului în care prin ele s-a întrerupt cursul judecății.

Prin urmare, se poate considera că încheierile premergătoare fac corp comun cu hotărârea finală. Ele pot fi atacate numai odată cu fondul, astfel cum rezultă din textul art. 282 alin. (2) C. proc. civ., sus-citat. Pe fond, cauza a fost soluționată prin Sentința civilă nr. 1.397 din 23 noiembrie 2015, prin care Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Înalta Curte constată că apelanta-pârâtă B. a exercitat calea de atac a apelului, după soluționarea pe fond a cauzei, în termenul legal de 15 zile de la comunicarea Sentinței civile nr. 1.397 din 23 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Întrucât soluția pronunțată pe fond îi era favorabilă, apelanta-pârâtă a formulat critici exclusiv cu privire la Încheierea premergătoare din data de 29 iunie 2015, prin care s-a dispus disjungerea cererii modificatoare. Din reglementarea art. 282 alin. (2) C. proc. civ. nu se poate reține că exercitarea căii de atac a apelului împotriva unei încheieri premergătoare prin care nu a fost întrerupt cursul judecății este condiționată de atacarea hotărârii pronunțate asupra fondului. Or, nu se poate considera că este inadmisibil apelul declarat de către apelanta-pârâtă B., pentru că nu a criticat hotărârea pronunțată pe fond, câtă vreme aceasta îi era favorabilă și nu a înțeles să formuleze critici cu privire la dezlegarea dată.

Prin soluția pronunțată de instanța de apel în sensul respingerii apelului, ca inadmisibil, practic i-a fost restricționat părții accesul la justiție, aceasta fiind lipsită de exercitarea unei căi de atac. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, reținând că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B. împotriva Deciziei nr. 373 A din 20 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, va casa decizia și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă B. împotriva Deciziei nr. 373 A din 20 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2016. Procesat de GGC - N