ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1299/2017

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1299/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia nr.

1299/2017

Deliberând

asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 03 februarie 2012 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a

civilă, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. și

C., și a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri care

să țină loc de act de înstrăinare a cotei de 1/2 din

imobilul situat în București, sector 1. În subsidiar, a solicitat ca, prin

hotărârea pe care o va pronunța, instanța să dispună

obligarea pârâtelor la efectuarea demersurilor legale (înscrierea pe rolul

fiscal și intabularea dreptului de proprietate) și la încheierea

contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică iar, în

cazul în care va constata inexistența obligației de a perfecta

contractul de vânzare-cumpărare, să oblige pârâtele la restituirea

sumei achitate drept preț al imobilului.

Pârâta C. a

depus cerere de chemare în garanție cu privire la capătul de cerere

având ca obiect restituirea sumei achitată ca preț al imobilului,

solicitând ca această sumă să fie achitată de D., în

calitate de fostă soție a defunctului E., și de către F.

și G., în calitate de fiu și fiică, descendenți ai

defunctului.

La data de 28

august 2014, reclamantul A. a depus la dosar o "cerere precizatoare

și completatoare" prin care a arătat că înțelege

să cheme în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Direcția Generală a Finanțelor Publice pentru a culege

moștenirea vacantă în cotă de 1/2 din imobilul situat în

București, sector 1, cotă ce a aparținut defunctului E.,

deoarece părțile chemate inițial în judecată nu au calitate

de moștenitor potrivit Sentinței nr. 21097 din 15 noiembrie 2012

pronunțată de Judecătoria Sector 1 București,

rămasă definitivă și irevocabilă. Prin aceeași

cerere, reclamantul a solicitat instanței să constate că, în

contradictoriu cu pârâta B., defunctul are o cotă de proprietate de 12 la

dobândirea imobilului situat în București, , sector 1, să

pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic

de vânzare-cumpărare privind cota de 1/2 din imobilul situat în

București, sector 1 ce a aparținut defunctului E., să oblige

pârâta B. la plata cheltuielilor de judecată și să ia act de

renunțarea reclamantului la judecata în contradictoriu cu pârâta C.

Prin

încheierea de ședință din data de 29 iunie 2015, Tribunalul

București, secția a III-a civilă, a constatat ca tardiv

depusă cererea precizatoare și completatoare formulată de

reclamantul A. și a dispus disjungerea acesteia și formarea unui alt

dosar.

Pentru a

hotărî astfel, tribunalul a reținut că, potrivit

dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., la prima zi de

înfățișare instanța poate da reclamantului un termen pentru

întregirea sau modificarea cererii.

Prima zi de

înfățișare în cauză a fost la data de 12 noiembrie 2012,

iar cererea modificatoare putea fi depusă până la acest termen. Prin

urmare, cererea precizatoare și completatoare, care de fapt

reprezintă o cerere modificatoare, a fost depusă peste termen, motiv

pentru care s-a dispus disjungerea acesteia, conform art. 135 teza a II-a C.

proc. civ.

Judecând

cauza, prin Sentința civilă nr. 1397 din 23 noiembrie 2015,

Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins

acțiunea ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără

calitate procesuală pasivă.

Pârâta B. a

declarat apel împotriva încheierii de ședință din data de 29 iunie

2015, iar prin Decizia civilă nr. 373 A din 20 mai 2016, Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, a respins, ca inadmisibil

apelul declarat, apreciind că, în conformitate cu dispozițiile art.

282 alin. (2) C. proc. civ. apelul formulat doar împotriva acelei încheieri,

fără a se critica și sentința pronunțată pe

fondul cauzei, este inadmisibil.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta, iar prin Decizia nr. 1913 din 14

octombrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare

instanței de apel.

Rejudecând

cauza, prin Decizia civilă nr. 338/A din 07 aprilie 2017, Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâta B. împotriva încheierii de ședință din data

de 29 iunie 2015 a Tribunalului București, secția a III-a

civilă.

Pentru a

pronunța această decizie, instanța de apel a avut în vedere

următoarele considerente:

Tribunalul a

făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor

legale, raportat la conținutul cererii formulate la data de 28 august

2014, prin care reclamantul a înțeles să introducă în cauză

alte persoane, schimbând astfel cadrul procesual inițial.

Cererea

formulată reprezintă o cerere modificatoare, raportat la

conținutul dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., care putea fi

formulată până la prima zi de înfățișare, care în

cauză a fost la termenul din data de 12 noiembrie 2012.

Cum cererea

modificatoare, prin care reclamantul a înțeles să introducă în

cauză alte persoane în calitate de pârâți a fost făcută

peste termenul legal, prevăzut de art. 132 C. proc. civ., în cauză

devin incidente dispozițiile art. 135 teza II C. proc. civ., conform

cărora sancțiunea aplicată este disjungerea respectivei cereri

și soluționarea acesteia pe cale separată. Dispozițiile

procedurale nu prevăd soluția respingerii cererii de introducere în

cauză a altor persoane, făcută peste termenul legal.

Curtea de

apel a apreciat ca nefondate criticile cu privire la natura cererii modificatoare

prin care apelanta a susținut că aceasta nu se încadrează în

ipoteza vizată de art. 135 teza a II-a C. proc. civ., reținând în

acest sens că tribunalul avea obligația să facă aplicarea

acestor prevederi legale, câtă vreme reclamantul a înțeles să

modifice cadrul procesual, numai instanța învestită cu cererea astfel

disjunsă putând hotărî asupra admisibilității ori asupra

temeiniciei unei astfel de cereri.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs pârâta B.

Prin motivele

de recurs, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,

recurenta formulează următoarele critici de nelegalitate:

Instanța

de apel a calificat în mod greșit cererea depusă de reclamant la data

de 28 august 2014 ca fiind o cerere de introducere în cauză a altor

persoane, cerere reglementată de dispozițiile art. 57 C. proc. civ.

În realitate, cererea reclamantului reprezintă o modificare totală a

cererii introductive.

Tribunalul a

reținut corect că această cerere a fost depusă tardiv,

peste termenul legal care a fost prima zi de înfățișare (15

octombrie 2012), însă din punct de vedere procedural, instanța a

aplicat în mod greșit măsura disjungerii acesteia, în loc să o

respingă.

Nu poate fi

reținută susținerea instanței de apel în sensul că a fost

formulată o cerere de introducere în cauză a altor persoane,

schimbându-se cadrul procesual inițial și fiind incidente

dispozițiile art. 135 teza a II-a C. proc. civ., întrucât cererea

precizatoare și completatoare depusă de către reclamant nu a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 57 C. proc. civ., art. 60 C.

proc. civ. sau art. 64 C. proc. civ. care reglementează cazurile de

introducere în cauză a altor persoane.

În realitate,

cererea precizatoare și completatoare reprezintă o modificare

totală a acțiunii inițiale, deducând judecății o

cerere de dezbatere succesorală de pe urma defunctului E. Or, chemarea în

judecată a altor persoane se realizează în limitele acțiunii

inițiale, fără a se modifica complet petitul cererii de chemare

în judecată prin introducerea unui nou capăt de cerere.

De altfel,

dacă instanța de fond ar fi apreciat această cerere că

fiind o cerere de chemare în judecată a altor persoane nu ar fi putut-o

considera tardivă, întrucât conform art. 57 alin. (3) C. proc. civ.

cererea făcută de reclamant se depune cel mai târziu până la

închiderea dezbaterilor înaintea instanței.

Recurenta

concluzionează că, față de data stabilită ca fiind

prima zi de înfățișare, cererea modificatoare, depusă la

data de 28 august 2014, este tardivă, așa cum de altfel s-a

reținut în mod corect în cauză, însă nelegal s-a dispus

disjungerea acestei cereri, făcându-se aplicarea greșită a

prevederilor art. 135 teza a II-a C. proc. civ.

Analizând

decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs,

Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis,

pentru următoarele considerente:

În primul

rând, în aplicarea prevederilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte

va încadra criticile formulate de pârâtă în dispozițiile art. 304 pct.

5 C. proc. civ., reținând că, în mod greșit, cererea de recurs a

fost întemeiată în drept pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Motivele de recurs vizează aplicarea greșită a unor norme

de procedură, iar nu a unor dispoziții legale de drept material,

astfel încât cazul de casare în care pot fi circumscrise este cel prevăzut

de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

În al doilea

rând, Înalta Curte constată că în cauză, instanța de apel a

făcut o legală interpretare a prevederilor art. 134 C. proc. civ.,

stabilind în mod corect că prima zi de înfățișare a fost

termenul de judecată din data de 12 noiembrie 2012. De altfel, acest

aspect nu este contestat prin motivele de recurs, criticile formulate vizând

numai calificarea cererii depuse de reclamant după prima zi de

înfățișare și, pe cale de consecință, norma de

procedură aplicabilă acesteia.

Sub acest

aspect, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea

de chemare în judecată, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtele B. și C., în principal, pronunțarea unei hotărâri care

să țină loc de act de înstrăinare a cotei de 1/2 din

imobilul situat în București, sector 1, iar în subsidiar, obligarea

pârâtelor la efectuarea demersurilor legale și la încheierea contractului

de vânzare-cumpărare în formă autentică sau la restituirea sumei

achitate drept preț al imobilului, în cazul în care instanța va

constata inexistența obligației pârâtelor de a perfecta contractul de

vânzare-cumpărare.

Prin cererea

depusă la data de 28 august 2014, reclamantul a chemat în judecată

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Agenția

Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală

a Finanțelor Publice pentru a culege moștenirea vacantă în

cotă de 1/2 din imobilul situat în București, sector 1, cotă ce

a aparținut defunctului E., și a solicitat instanței să

constate că, în contradictoriu cu pârâta B., defunctul are o cotă de

proprietate de 1/2 la dobândirea imobilului în litigiu, să pronunțe o

hotărâre care să țină loc de act autentic de

vânzare-cumpărare privind cota de 1/2 ce a aparținut defunctului E.

din acest imobil, să oblige pârâta B. la plata cheltuielilor de

judecată și să ia act de renunțarea reclamantului la

judecata în contradictoriu cu pârâta C.

Prin

încheierea de ședință din data de 29 iunie 2015, Tribunalul

București, secția a III-a civilă, a constatat tardiv depusă

această cerere și, în temeiul art. 135 C. proc. civ.., a dispus

disjungerea acesteia, și formarea unui alt dosar, soluție

confirmată de instanța de apel, prin decizia recurată.

Înalta Curte

constată că, în cauză, instanța de apel a făcut o

calificare greșită a naturii juridice a cererii depuse de reclamant

la data de 28 august 2014 și, pe cale de consecință, o aplicare

greșită a prevederilor art. 135 C. proc. civ.., dispunând în mod nelegal

disjungerea acestei cereri.

Este

adevărat că, potrivit art. 135 C. proc. civ. "introducerea unei

alte persoane în judecată, care nu va fi făcută înlăuntrul

termenului prevăzut de lege, se va judeca deosebit".

Însă,

cererea formulată de reclamant la data de 28 august 2014 nu este o cerere

de introducere în cauză a altor persoane, care, fiind tardiv depusă,

să atragă sancțiunea judecării separate,

prevăzută de 135 C. proc. civ.

Prin cererea

formulată la acea dată, reclamantul nu numai că a lărgit

cadrul procedural sub aspectul părților, prin chemarea în

judecată a Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice -

Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția

Generală a Finanțelor Publice, ci a completat obiectul cererii de

chemare în judecată, solicitând instanței în plus, față de

cererea introductivă, să oblige statul să culeagă

moștenirea vacantă în cotă de 1/2 din imobilul situat în

București, sector 1, cotă ce a aparținut defunctului E. și

să constate că, în contradictoriu cu pârâta B., defunctul are o

cotă de proprietate de 1/2 la dobândirea imobilului în litigiu.

Atâta timp

cât, prin actul de procedură formulat la data de 28 august 2014,

reclamantul a urmărit să schimbe două elemente esențiale

ale cererii de chemare în judecată introductive - obiectul cererii și

părțile -, acesta nu poate fi calificat ca o cerere precizatoare a

cererii inițiale sau ca o cerere de introducere în cauză a altor

persoane. Or, sancțiunea disjungerii este prevăzută de dispozițiile

art. 135 C. proc. civ. numai în cazul unei cereri de introducere în

judecată a altor persoane care nu a fost făcută înlăuntrul

termenului prevăzut de lege. Pe cale de consecință, aplicarea

dispozițiilor art. 135 C. proc. civ. și disjungerea dispusă în

cazul altor cereri făcute în afara termenului legal decât cele în mod

expres și limitativ prevăzute de art. 135 C. proc. civ. (respectiv

cererea reconvențională și introducerea în judecată a unei

alte persoane), este nelegală.

Prin urmare,

în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, iar în baza art. 312 alin. (3) C.

proc. civ., va casa decizia recurată, va admite, în temeiul art. 296 C.

proc. civ. apelul declarat pârâtă și, în temeiul art. 135 C. proc. civ.,

va schimba, în parte, încheierea atacată, în sensul că va

înlătura măsura disjungerii cererii modificatoare, menținând

celelalte dispoziții ale încheierii.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de pârâta B. împotriva Deciziei civile nr. 338/A din data de

07 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Casează

decizia atacată, admite apelul declarat de pârâta B. împotriva încheierii

de ședință din data de 29 iunie 2015 pronunțată de

Tribunalul București, secția a III-a civilă, schimbă, în

parte, încheierea, în sensul că înlătură măsura disjungerii

cererii modificatoare.

Menține

celelalte dispoziții ale încheierii.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2017.

Procesat

de GGC - NN