ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1232/2017

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 07.12.2012, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, sub număr de dosar x/2012, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., a formulat acțiune în pretenții, prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumei cuvenite de 1/3 din compensația încasată de pârâți conform Legii nr. 9/1998 în baza deciziei de validare nr. 490/2008 emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Prin sentința civilă nr. 3153/04.03.2013, Judecătoria sector 3 București a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei sector 3 București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a Civilă la data de 12.06.2014, sub nr. de dosar nr. x/2013.

La data de 02.10.2014, reclamantul A. a depus la dosarul cauzei cerere de introducere în cauză a moștenitorilor pârâtului B., respectiv: D., E. și F..

La data de 02.12.2014, pârâții D., E. și F. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților și, pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată, față de adresa răspuns nr. x/11.12.2012 emisă de Autoritate Națională pentru Restituirea Proprietăților, din care rezultă faptul că, în evidența serviciului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, nu există dosar în care să figureze ca beneficiar autorul lor B..

Prin sentința civilă nr. 1343 din 10 noiembrie 2015, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții D. și F., E. și C., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și a obligat reclamantul la plata către pârâții B., E. și F. a sumei de 300 de RON (câte 100 de RON fiecare), cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.

Împotriva sentinței civile nr. 1343 din 10 noiembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, reclamantul A. a formulat apel, care, prin decizia civilă nr. 305 A din 30 martie 2017 pronunțată Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a fost respins ca tardiv formulat.

Fără a preciza hotărârea atacată și fără a-și încadra criticile în temeiul de drept al art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 23 mai 2017.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamantul susține, în esență, că a depus la curtea de apel și la tribunal nenumărate cereri pentru a fi susținut în a căuta în arhivele ANRP dovada conform căreia a fost exclus de la moștenire de rudele sale (fratele B., verișoara C. și vărul G.).

Or, câtă vreme, susține recurentul, nu a obținut sprijinul instituțiilor, consideră că nu a avut parte de un proces echitabil, ceea ce îl îndreptățește să declare recurs.

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de instanță, din oficiu, în raport cu dispozițiile art. 137 alin. (1) și cu cele ale art. 302

1

lit. b) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată și, pe cale de consecință, o va respinge, față de indicarea de către recurent, la acest termen de judecată, a deciziei ce formează obiectul recursului de față, respectiv a precizării că prezentul recurs este declarat împotriva deciziei civile nr. 305 A din 30 martie 2017 pronunțată Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Înalta Curte, examinând cererea de recurs formulată de reclamantul A., din perspectiva excepției nulității recursului, invocată din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c) și la) art. 306 alin. (3) din același act normativ, constată că excepția este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la punctele 1- 9.

Conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de casare sau modificare instituite de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

Per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea acestora într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.

În speță, recurentul-reclamant A. nu a invocat vreunul dintre motivele de recurs prevăzute procedural de art. 304 C. proc. civ., iar criticile arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-9 ale textului de lege anterior menționat, astfel cum prevede art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

De altfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată în apel (respingerea apelului, ca tardiv declarat) și la argumentele folosite de instanța de control judiciar în fundamentarea acesteia.

Este de reținut că întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată fără a formula critici de nelegalitate la adresa deciziei atacate, care formează obiectul prezentului recurs, nu poate constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Invocarea faptului că nu ar fi avut parte de un proces echitabil, de o judecată corectă, dreaptă, fără să se susțină o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare sau de modificare reglementate expres de C. proc. civ. - nu poate să atragă nicio analiză, întrucât indicarea formală a acestor aspecte nu înseamnă dezvoltarea motivelor, astfel cum impune art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

În consecință, constatând că recurentul - reclamant A. nu s-a conformat obligației prevăzută de dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 305 A din 30 martie 2017 pronunțată Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2017.