ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1249/2025
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1249/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 5 iunie 2025
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de revizuire
Prin cererea înregistrată la data de 03.07.2024 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/2024, revizuenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., revizuirea deciziei civile nr. 378 din 06.05.2022, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2005, cu consecința anulării acesteia.
Tribunalul București, analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 323 din vechiul C. proc. civ., cererea de revizuire este de competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, motiv pentru care a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea acesteia.
Cererea de revizuire a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, instanță care, prin decizia civilă nr. 39R din 21 februarie 2025, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți.
La Înalta Curte, dosarul a fost înregistrat potrivit dispozițiilor vechiul C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire formulate, revizuenta A. a arătat că decizia civilă nr. 378 din 06.05.2022, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2005, încalcă autoritatea de lucru judecat ce decurge din sentința civilă nr. 5265 din 10.06.2002, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. x/2000, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 630 din 17.03.2003 a Tribunalului București în dosarul nr. x/2002 și devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 2263 din 16.10.2003, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2003.
A invocat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținând existența a două hotărâri definitive potrivnice, pronunțate cu privire la aceeași situație litigioasă. Astfel, prin sentința civilă nr. 5265 din 10.06.2002, instanța a respins definitiv și irevocabil cererea formulată de reclamanții L. și M. împotriva pârâților N. și alții, având ca obiect constatarea nulității absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare, inclusiv a contractului autentificat sub nr. x din 27.10.1994.
Revizuenta a mai arătat că decizia civilă nr. 378 din 06.05.2022, a cărei revizuire o solicită, nu îi fusese comunicată până la momentul formulării cererii de revizuire și nici nu fusese anterior redactată.
I.2. Decizia împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire.
Prin decizia nr. 378 din 6 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins excepția nulității recursurilor, ca nefondată.
A admis recursul formulat de recurenții-reclamanți B. și C. împotriva deciziei civile nr. 1161A din 19.04.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2005, în contradictoriu cu recurenții-pârâți O., K., A., J. și P., precum și cu intimații-pârâți Q., R. și S., în calitate de moștenitori ai defunctei T., E., U., V., D., W., X., Y., F., G., în calitate de moștenitori ai defunctului Z., N. și H..
A modificat în parte decizia recurată, în sensul că apelanții-reclamanți au fost obligați să plătească o diferență de onorariu către comisia de experți, în cuantum de 2.738,50 RON, iar apelanta-pârâtă A. a fost obligată la plata unei diferențe de onorariu către aceeași comisie de experți, în cuantum de 1.238,50 RON.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Au fost respinse, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții-pârâți: O. împotriva deciziei civile nr. 1161A din 19.04.2019 și împotriva încheierii de admitere în principiu din 12.11.2012, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă; K. împotriva deciziei civile nr. 1161A din 19.04.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă; J. și P. împotriva deciziei civile nr. 1161A din 19.04.2019 și împotriva încheierii de admitere în principiu din 12.11.2012, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă; A. împotriva deciziei civile nr. 1161A din 19.04.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2005.
Au fost obligați recurenții-pârâți la plata cheltuielilor de judecată către intimații-pârâți W., D. și V., în cuantum de 2.380 RON.
Au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile privind acordarea cheltuielilor de judecată formulate de celelalte părți.
I.3. Apărările formulate în cauză.
Intimata C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire și obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată. Intimații B. și E. au depus întâmpinare prin care au invocat excepția tardivității cererii de revizuire.
I.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, în raport de excepția tardivității invocată în cauză, a cărei analiză este prioritară, în considerarea prevederilor art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03 iulie 2024 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/2024, revizuenta A. a solicitat anularea deciziei civile nr. 378 din 06.05.2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2005, motivând că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 5265 din 10.06.2002, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr. x/2000, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 630 din 17.03.2003 a Tribunalului București în dosarul nr. x/2002 și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2263 din 16.10.2003, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2003.
Potrivit art. 324 alin. (1) din C. proc. civ. din 1865, termenul pentru formularea cererii de revizuire este de o lună și curge, în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (2), de la data pronunțării ultimei hotărâri.
Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita calea de atac.
În speță, ultima hotărâre, în sensul dispozițiilor legale anterior redate, este decizia civilă nr. 378, pronunțată de Curtea de Apel București la data de 6 mai 2022, astfel încât termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) din C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire s-a împlinit la data de 6 iunie 2022.
Or, cererea de revizuire a fost formulată abia la data de 3 iulie 2024, deci cu mult după expirarea termenului prevăzut imperativ de lege.
Susținerile revizuentei, potrivit cărora decizia atacată nu îi fusese comunicată și nici redactată anterior formulării cererii, nu pot produce efecte juridice în sensul repunerii în termen, întrucât, în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, termenul de revizuire curge de la data pronunțării ultimei hotărâri și nu de la data comunicării sau redactării acesteia.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost formulată cu depășirea termenului legal, astfel încât excepția tardivității este întemeiată și, pe cale de consecință, urmează a respinge cererea de revizuire ca tardiv introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A., împotriva deciziei civile nr. 378 din data de 6 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2005.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 iunie 2025.