ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1243/2025

HOTĂRÂRE

04.06.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1243/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 4 iunie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia Mare, secția civilă, în data de 21 martie 2025, sub nr. x/2025, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. (din circumscripția Curții de Apel Cluj), a solicitat încuviințarea executării silite indirecte prin toate formele, simultan sau succesiv, poprire asupra sumelor de bani, veniturilor, titlurilor de valoare, asupra bunurilor mobile, asupra bunurilor imobile, în dosarul execuțional nr. x/2025, la cererea creditoarei B., împotriva debitorului C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 15122/12.11.2024 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. x/2024, definitivă la data de 20 ianuarie 2025, pentru realizarea obligației de plată stabilită prin titlul executoriu și cheltuieli de executare.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3160/2025 din 25 martie 2025, Judecătoria Baia Mare, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Beiuș.

În motivare, această instanță a reținut incidența art. 529 alin. (1) și art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., arătând că, în speță, competența va fi stabilită prin raportare la domiciliul debitorului.

Potrivit verificărilor efectuate în baza de date DEPABD, instanța a constatat că cererea creditoarei B. a fost înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc A. la data de 17 martie 2025 sub nr. x/2025, iar la acel moment debitorul C. figura, de la data 25 martie 2024 până la data de 24 martie 2025, cu reședința în oraș Ștei, județ Bihor, în raza de competență a Judecătoriei Beiuș.

Astfel, s-a reținut că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite formulate de petent este Judecătoria Beiuș și nu Judecătoria Baia Mare.

Învestită prin declinare, Judecătoria Beiuș, prin încheierea nr. 996/2025 din 10 aprilie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Baia Mare, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că art. 651 alin. (1) C. proc. civ. vizează drept criteriu de determinare a instanței de executare strict domiciliul debitorului, nu și reședința acestuia, norma fiind de strictă interpretare, iar acolo unde s-a dorit ca raportarea să se facă la reședință, legiuitorul a prevăzut în mod expres.

Instanța a reținut că, din cuprinsul verificărilor efectuate în baza de date DEPABD din oficiu de către instanță, reiese că debitorul C. are domiciliul în mun. Baia Mare, Bd. x, jud. Maramureș. Cu toate acestea, prima instanță învestită, respectiv Judecătoria Baia Mare, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuș, deoarece debitorul are reședința în Orașul Ștei, str. x, jud. Bihor.

Astfel, instanța a reținut că înregistrarea reședinței la organele administrative competente asigură exclusiv opozabilitatea față de terți a locuinței secundare, cu regimul aferent acesteia, nereprezentând dovada domiciliului în fapt, ca locuință principală.

Având în vedere dispozițiile art. 87 și art. 88 C. civ., instanța a apreciat că instituirea regulilor de competență în materia executării silite are în vedere necesitatea asigurării unei stabilități a instanței de executare, ca fiind cea de la domiciliul debitorului, ca locuință principală.

Ca atare, împrejurarea că debitorul are reședința pe raza teritorială a Judecătoriei Beiuș nu poate constitui un reper legal în stabilirea instanței competente teritorial a soluționa cauza, în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., care fac referire la domiciliul debitorului.

Ținând cont de domiciliul activ al debitorului, s-a reținut că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Judecătoria Baia Mare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În speță, competența de soluționare a cauzei a fost declinată reciproc între Judecătoria Baia Mare și Judecătoria Beiuș, cele două instanțe considerându-se deopotrivă necompetente să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale acestora cu privire la interpretarea noțiunii de domiciliu din cuprinsul art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Prin prezentul demers judiciar, petentul BEJ A., la cererea creditoarei B., a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitoarului C., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 15122/12.11.2024 a Judecătoriei Baia Mare, pentru realizarea obligației de plată stabilită prin titlul executoriu și cheltuielile de executare.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, față de obiectul cererii deduse judecății, sunt aplicabile dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Încuviințarea executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, astfel cum rezultă din prevederile art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, schimbarea domiciliului sau sediului debitorului, ori după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare.

Determinarea instanței competente să soluționeze cererea dedusă judecății trebuie făcută prin raportare la noțiunea de domiciliu, ca atribut de identificare al persoanei fizice, așa cum este definită de art. 87 C. civ., potrivit căruia "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile este acolo unde aceasta declară că-și are locuința principală."

Dispozițiile art. 89 din același act normativ prevăd că:

"(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt."

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 87 și ale art. 89 C. civ., reiese că noțiunea de "domiciliu", inserată în dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., se referă la adresa unde persoana declară că își are locuința principală, locuința în fapt, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina și în practica judiciară, potrivit căreia noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv.

Totodată, art. 91 C. civ. reține că "(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni, sau când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Potrivit acestui text legal, se reține că, prin înscrierea în evidențele oficiale, legiuitorul a acordat reședinței opozabilitate față de terți.

De asemenea, se reține că scopul normelor care guvernează procesul civil, constând în asigurarea cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, poate fi atins numai prin stabilirea competenței în favoarea instanței în a cărei rază debitorul își are reședința, proximitatea acesteia față de instanța de executare facilitând debitorului accesul efectiv la justiție și concurând la o eficientizare a măsurilor de executare silită față de bunurile sale mobile și, după caz, imobile.

Din cuprinsul procesului-verbal întocmit la data de 24 martie 2025 în urma verificărilor efectuate cu privire la debitorului C. în baza de date DEPABD, rezultă că acesta, la data sesizării organului de executare (17 martie 2025, cererea de executare silită fiind la dosarul primei instanțe sesizate), avea domiciliul în mun. Baia Mare, jud. Maramureș, iar reședința în oraș Ștei, jud. Bihor, în perioada 25 martie 2024-24 martie 2025, împrejurare ce produce, în speță, efecte juridice în ceea ce privește determinarea competenței teritoriale a instanței de executare.

Constatând că, la data sesizării de către creditoare a organului de executare, debitorul avea reședința în oraș Ștei, județul Bihor, se reține că Judecătoria Beiuș este instanța de executare competentă să judece cauza, în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere cele anterior arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Beiuș.