ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1241/2025

HOTĂRÂRE

04.06.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1241/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 4 iunie 2025

Deliberând, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, secția civilă, în data de 25 aprilie 2024, sub dosarul nr. x/2024, reclamantul Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Unirea" Alba, în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata sumei de 3.351,87 RON reprezentând debit principal, constând în cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Botoșani.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1026 și urm., art. 113 alin. (2) și art. 453 din C. proc. civ., art. 1 alin. (2) lit. a) și b) din Anexa la H.G. nr. 714/2018 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în interesul serviciului, art. 173 și art. 208 din Normativul privind asigurarea tehnică de autovehicule a structurilor Ministerului Afacerilor Interne aprobat prin OMAI nr. 803/2008.

Prin sentința civilă nr. 6057/CC/2024 din 25 septembrie 2024, Judecătoria Alba Iulia, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Săveni.

În motivare, această instanță a reținut incidența art. 107 C. proc. civ., raportat la domiciliul pârâtului care din evidențele din baza de date a DEPABD este, în prezent, în orașul Săveni, jud. Botoșani, iar locuința secundară în perioada 04.01.2024 - 03.01.2025, interval în care este cuprinsă și data înregistrării prezentei cereri, se află în mun. Alba Iulia, jud. Alba.

În ceea ce privește noțiunea de domiciliu sau reședință, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 87 C. civ. care stabilesc că domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală, precum și art. 88 C. civ., potrivit cu care reședința persoanei fizice este în locul unde își are locuința secundară.

A mai reținut instanța că noțiunea de domiciliu, în general, trebuie înțeleasă într-un sens mai larg, însă această interpretare nu poate fi disociată de scopul regulii generale în materia competenței teritoriale, care este acela de a-l proteja pe pârât, prezumat, până la terminarea procesului, că nu datorează nimic reclamantului. Or, nu se poate face abstracție de manifestarea explicită de voință a pârâtului în sensul că domiciliul său de care înțelege să se prevaleze și care antrenează consecințe juridice este cel din Săveni, jud. Botoșani.

Cu privire la dispozițiile art. 113 alin. (2) C. proc. civ., invocate de reclamant, instanța a apreciat că nu sunt incidente în cauză întrucât fac referire la activitatea profesională și obligațiile născute la locul de exercitare a profesiei sau care urmează să se execute în acest loc, circumstanțiind domeniul de aplicare al normei precitate la raporturile născute din exercitarea funcției, condiții neîntrunite în cauză. În ceea ce privește art. 1494 C. civ., a arătat că este relevant pentru instituirea unor reguli succesive și graduale de determinare a locului plății și nu poate singular să întemeieze competența instanței.

Învestită prin declinare, Judecătoria Săveni, prin sentința civilă nr. 101/2025 din 11 februarie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, suspendând cauza, a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut incidența art. 107 alin. (1) raportat la art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., observând că la data introducerii cererii de chemare în judecată, pârâtul avea domiciliul în oraș Săveni, str. x, jud. Botoșani și reședința în mun. Alba Iulia, str. x, jud. Alba . Potrivit relațiilor emise de Poliția orașului Săveni, atașate la dosar la dosarul Judecătoriei Săveni, reiese că pârâtul nu locuiește efectiv la domiciliu de aproximativ 14 ani, acesta locuind efectiv în mun. Alba Iulia, jud. Alba, fiind angajat al reclamantei.

În ceea ce privește notiunea de domiciliu, instanța a apreciat că, raportat la art. 87, art. 89 și art. 91 C. civ., trebuie interpretată în sens larg, prezentând relevanță adresa unde persoana locuiește efectiv, și nu adresa cu care o persoană figurează în evidențele oficiale la data sesizării instanței.

Prin urmare, instanța a reținut că, la data introducerii acțiunii, pârâtul nu locuia în fapt la adresa de domiciliu, ci la reședința stabilită, începând cu data de 04.01.2024 în mun. Alba Iulia, str. x, jud. Alba, iar obiectul prezentei cereri, cheltuielile ocazionate de soluționarea dosarului x/2022, s-a produs în circumscripția Judecătoriei Botoșani și Judecătoriei Suceava.

Fiind vorba de o competență teritorială alternativă, potrivit art. 116 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Săveni, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, instanță competentă material și teritorial potrivit art. 1028 alin. (2), art. 107 raportat la art. 113 alin. (1) pct. 9 și 116 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin prezentul demers judiciar, reclamantul Inspectoratul pentru Situații de Urgență Unirea al județului Alba Iulia a solicitat, pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă, obligarea pârâtului A. la plata sumei de 3351,87 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Botoșani.

Înalta Curte reține că Judecătoria Alba Iulia și Judecătoria Săveni și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, conflictul negativ de competență fiind generat de aplicarea diferită a normei de competență teritorială de drept comun, prevăzută de art. 107 C. proc. civ.. Astfel, Judecătoria Alba Iulia a reținut domiciliul pârâtului din cartea de identitate, în timp ce Judecătoria Săveni a avut în vedere reședința pârâtului, reținând că ar fi incidentă și o competență teritorială alternativă potrivit art. 1028 alin. (2), art. 107 raportat la art. 113 pct. 9 și art. 116 C. proc. civ.

Se impune a fi observat că recunoașterea posibilității recuperării pe cale separată a cheltuielilor de judecată a constituit situația premisă a dezlegării regăsite în Decizia nr. 19/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că cererile prin care se solicită, pe cale separată, acordarea cheltuielilor de judecată sunt "cereri principale supuse taxei judiciare de timbru", cu "caracter autonom față de litigiile primare, care decurge din: a) natura civilă a procesului, independent de natura litigiului care a generat efectuarea cheltuielilor, b) fundamentul juridic, reprezentat de răspunderea civilă delictuală (decurgând din culpa procesuală și necesitatea acoperirii integrale a prejudiciului cauzat părții câștigătoare) și c) împrejurarea că rațiunea prorogării competenței instanței în temeiul dispozițiilor art. 17 din vechiul C. proc. civ. (respectiv art. 123 din C. proc. civ.) nu subzistă în cazul acestor cereri, cu consecința aplicării regulilor de competență de drept comun."

De asemenea, prin Decizia nr. 59/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că, în toate situațiile în care cheltuielile de judecată sunt solicitate printr-o acțiune separată, aceasta se înfățișează ca o cerere având caracter principal, iar temeiul acțiunii îl constituie culpa procesuală decurgând din pierderea procesului. Totodată, s-a reținut că, indiferent de natura procesului în care au fost făcute cheltuielile respective (civil, comercial, litigiu de muncă, etc.), procesul care are ca obiect numai acordarea cheltuielilor de judecată este un proces civil, distinct, în care vor fi urmate regulile de competență de drept comun, pretenția nemaiputând fi considerată accesorie, pentru ca, prin efectul prorogării de competență, să fie în căderea instanței învestite cu judecata litigiului principal.

Raportat la cele anterior reținute, având în vedere considerentele deciziilor anterior evocate, se constată că, în speță, față de natura cauzei, sunt incidente dispozițiile art. 1028 C. proc. civ., "(1) Competența de a soluționa cererea în primă instanță aparține judecătoriei. (2) Competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun", precum și regula generală de drept comun, în materia competenței teritoriale, instituită de art. 107 C. proc. civ., care prevede că:

"Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

În ceea ce privește domiciliul persoanei fizice, Înalta Curte reține că este un atribut de identificare al acesteia, noțiunea "domiciliu" fiind definită în art. 87 C. civ., în sensul că "domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală." Dacă o persoană are mai multe locuințe statornice, atunci numai una dintre acestea are semnificația juridică a domiciliului, anume cea principală.

Dispozițiile art. 89 din același act normativ prevăd că:

"(1) Stabilirea sau schimbarea domiciliului se face cu respectarea dispozițiilor legii speciale. (2) Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală. (3) Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt."

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 87 și ale art. 89 C. civ., reiese că noțiunea de "domiciliu" se referă la adresa unde persoana declară că își are locuința principală, locuința în fapt, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina și în practica judiciară, în care s-a statuat în sensul că noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv.

Totodată, art. 91 C. civ. reține că "(1) Dovada domiciliului și a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate. (2) În lipsa acestor mențiuni, sau când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori reședinței nu va putea fi opusă altor persoane. (3) Dispozițiile alin. (2) nu se aplică în cazul în care domiciliul sau reședința a fost cunoscută prin alte mijloace de cel căruia i se opune."

Potrivit acestui text legal, se reține că, prin înscrierea în evidențele oficiale, legiuitorul a acordat reședinței opozabilitate față de terți.

Scopul regulii generale în materia competenței teritoriale nu ar fi atins dacă domiciliul nu ar fi asociat cu locuința efectivă a părții, deoarece aceasta ar fi lipsită de exercițiul drepturilor sale procedurale, scopul normelor care guvernează procesul civil fiind în sensul asigurării cunoașterii de către parte a existenței procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cadrul acestuia.

Din examinarea fișei de evidență a pârâtului, eliberată de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (aflată la dosarul primei instanțe sesizate), se reține că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, pârâtul avea reședința stabilită în mun. Alba Iulia, str. x, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Alba Iulia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.