ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2246/2023

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răducăneni, data de 30 iunie 2023, sub nr. x/2023, creditoarea Compania de Transport Public Iași, prin executor judecătoresc A., a solicitat instanței încuviințarea executării silite a deciziei civile nr. 207 din 30 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2018, pentru recuperarea sumei de 504 RON reprezentând rest plata nedatorată, precum și dobânda legală calculată la suma de 1.004 RON începând cu data de 20 august 2018 și până la plata parțială, respectiv 16 decembrie 2020, și dobânda calculată pentru suma de 504 RON de la 16 decembrie 2020 și până la data plății efective, împotriva debitorului B..

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 665 alin. (1) C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 232 din 08 septembrie 2023, Judecătoria Răducăneni a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani.

În fundamentarea acestei soluții, raportându-se la dispozițiile art. 651 alin. (3) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța a reținut că debitorul avea reședința în comuna Călărași, județul Botoșani.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Botoșani, secția civilă, prin sentința civilă nr. 1618 din 24 octombrie 2023, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; în temeiul art. 132 alin. (3) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răducăneni; a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele 2 instanțe; în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, la momentul sesizării organului de executare, domiciliul debitorului se afla în sat Gura Bohotin, comuna Gorban, județul Iași, potrivit fișei de interogare a bazei de date DEPABD.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răducăneni, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea de încuviințare a executării silite a obligațiilor reieșite din titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 207 din 30 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2018, privind pe debitorul B., formulată de creditoarea Compania de Transport Public Iași S.A., și înaintată instanței de judecată de către A., executor judecătoresc în cadrul Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești C..

În materia executării silite, art. 651 C. proc. civ. prevede că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Ca atare, din punct de vedere al criteriului teritorial, norma în discuție identifică judecătoria ce devine instanță de executare prin aplicarea unui set de reguli succesive, după cum urmează: în primul rând - ca regulă generală - instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. În subsidiar și numai dacă debitorul nu are sediul sau domiciliul în țară, legiuitorul determină instanța de executare prin raportare la domiciliul sau, după caz, sediul creditorului la momentul sesizării orga­nului de executare. În continuare, dacă la același moment indicat nici debitorul, nici credi­torul nu au domiciliul sau sediul în țară, atunci instanța de executare va fi judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Aceste reguli de stabilire a instanței de executare nu permit creditorului a alege instanța competentă din punct de vedere teritorial deoarece variantele normative menționate reglementează ipoteze diferite care se exclud reciproc. Sub acest aspect, fiecare nouă regulă de determinare a instanței de execu­tare se aplică strict sub rezerva ineficienței normei anterioare, de unde rezultă o aplicare etapizată și exclusivă, ceea ce va elimina posibilitatea unui conflict de reguli sau existența vreunui drept de opțiune în favoarea creditorului.

Numai cea din urmă regulă, în ipoteza în care nici debitorul, dar nici creditorul nu își au domiciliul sau sediul în țară, recunoaște un drept de opțiune în favoarea creditorului în condițiile în care sediul biroului executorului judecătoresc ales de creditor va fi reper în determinarea instanței de executare.

Totodată, se reține că regula de determinare a instanței de executare prin raportare la criteriile prevăzute de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. se aplică indiferent de modalitatea de executare aleasă de creditor sau impusă de dispozițiile titlului executoriu ce urmează a fi aduse la îndeplinire.

Reglementând competența funcțională, art. 651 alin. (3) C. proc. civ. prevede că instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Pentru determinarea competenței instanței de executare interesează, ca regulă, domiciliul sau sediul debitorului la momentul formulării cererii de executare, astfel că instanța învestită cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite trebuie să procedeze la verificarea competenței prin raportare la momentul la care cererea de executare a fost depusă la executorul judecătoresc, pentru că, în raport de acesta, se va determina instanța competenă.

În contextul reperelor de analiză expuse în stabilirea instanței de executare, Înalta Curte constată că la data sesizării organului de executare (29 iunie 2023), debitorul B. figura cu domiciliul activ în județul Iași, potrivit fișei de interogare a bazei de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, localitate situată în circumscripția Judecătoriei Răducăneni, potrivit H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii.

Ținând cont că scopul regulii generale în materia competenței teritoriale nu poate fi atins dacă domiciliul nu ar fi asociat cu locuință efectivă a debitorului, împrejurarea că debitorul a avut la un moment dat reședința în comuna Călărași, sat Călărași, județul Botoșani nu este în măsură să influențeze competența instanței de executare, câtă vreme această situație a încetat la data de 26 februarie 2021, cu mult înainte de formularea cererii de executare silită de către creditoare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte constată că Judecătoria Răducăneni este instanța competentă teritorial a soluționa cererea de încuviințare executare silită dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răducăneni.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 noiembrie 2023.