Decizia nr. 1224/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș, la data de 23.03.2022, sub nr. x, reclamanta Primăria Teregova a chemat în judecată pârâții A. și B., solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.12.2021 de SPN C. și rectificarea mențiunilor efectuate în CF nr. x Teregova (CF vechi x) prin încheierea nr. 40772/04.01.2022 a BCPI Caransebeș, în sensul radierii acestor mențiuni și repunerea părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată. În drept, au fost invocate prevederile art. 1250 și art. 1254 din C. civ., art. 159 alin. (5) și (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Prin sentința civilă nr. 1023/27.09.2022, Judecătoria Caransebeș a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Caraș-Severin. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția I civilă, la data de 21.10.2022, sub același număr de dosar. La data de 18.01.2023, terțul D. a depus la dosarul cauzei, cerere de intervenție principală, prin care a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre imobilele sale înscrise în CF x Teregova și imobilul pârâtului B., obligarea pârâtului B. să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de teren de aproximativ 400 mp și construcția de aproximativ 150 mp pe care le ocupă din imobilele proprietatea sa și rectificarea CF x Teregova, în sensul anulării înscrierii dreptului de proprietate al pârâtului în acest CF cu privire la suprafața transnotată provenită din CF x Teregova. Prin încheierea din 02.03.2023, instanța a respins cererea de intervenție principală formulată de către terțul interesat D. pe motiv că nu îndeplinește cerințele impuse de lege.

Sentința pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin Prin sentința civilă nr. 1042/07.12.2023 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2022 a fost admisă excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei Primăria Teregova, invocată din oficiu. A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta Primăria Teregova în contradictoriu cu pârâții B. și A..

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia nr. 214/17.09.2024, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis excepția tardivității și a respins, ca tardiv formulat, apelul declarat de D. împotriva încheierii din 02.03.2023 și împotriva sentinței civile nr. 1042/07.12.2023 pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Primăria Teregova și intimații-pârâți B. și A.. A obligat apelantul să plătească intimatului-pârât B. suma de 5000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel, reprezentând onorariu avocat redus de la suma de 10000 RON și a respins cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs titluarul cererii de intervenție D., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanței de apel, cu cheltuieli de judecată. După expunerea situației de fapt, recurentul a arătat, în susținerea motivului de casare invocat, că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea art. 181 și art. 182 C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 45/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. A susținut că instanța de apel a ignorat e-mailul transmis de avocatul său în data de 08.03.2024 care conținea cererea de apel, reținându-se greșit că a exercitat apelul în 11.03.2024, când l-a depus la poștă. Astfel, raportat la art. 174 și art. 175 C. proc. civ., recurentul a învederat că vătămarea procesuală nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din C. proc. civ. și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la apărare reglementat de art. 13 C. proc. civ. și principiul legalității procesului civil stipulat la art. 7 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză În cauză, intimații nu au formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate de recurent și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea de recurs, recurentul invocă o aplicare greșită a normelor procedurale din materia termenului pentru declararea căii ordinare de atac a apelului, critici ce sunt subsumabile motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din perspectiva acestor dispoziții legale. Obiectul controlului judiciar din prezenta cauză este reprezentat de decizia nr. 214 din 17 septembrie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, prin care a fost respins, ca tardiv formulat, apelul declarat de D. împotriva încheierii din data de 02.03.2023 și împotriva sentinței civile nr. 1042/07.12.2023 pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata reclamantă Primăria Teregova și intimații pârâți B. și A.. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a apreciat că cererea de apel a fost transmisă prin poștă la Tribunalul Caraș-Severin în data de 11.03.2024, iar ultima zi de declarare a apelului, raportat la data comunicării sentinței apelate (06.02.2024), a fost 08.03.2024, cererea de apel fiind tardiv introdusă, cu nerespectarea termenului de 30 zile prevăzut de art. 468 C. proc. civ. Contestând, pe calea recursului, decizia curții, recurentul a invocat încălcarea prevederilor art. 182 și art. 183 C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 45/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sens în care a menționat că a exercitat calea de atac în termenul legal, iar vătămarea procesuală nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură, fiindu-i încălcat dreptul la un proces echitabil. Critica este fondată, urmând a fi admisă pentru motivele expuse în continuare. Conform art. 468 alin. (1) C. proc. civ.: "(1) Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel." Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiași articol, se prevede expres că, atunci, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește. Este de necontestat că, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., atunci când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, iar actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. Reiese, așadar, că atunci când legea impune o anumită conduită procesuală care trebuie îndeplinită într-un anumit termen sub sancțiunea nulității sau a decăderii, actul de procedură prin care se realizează trebuie să îmbrace forma prescrisă de lege, în caz contrar, intervine sancțiunea prevăzută de lege pentru încălcarea perioadei determinate de timp în care actul poate fi întocmit. Devin relevante, astfel, prevederile art. 183 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. potrivit cu care: "(1) Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, precum și mențiunea datei și orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanței, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată." Dispozițiile art. 183 din C. proc. civ. au ca situație premisă întocmirea actului de procedură de către partea interesată în interiorul termenului absolut instituit de lege, dar, din cauza manierei în care partea a ales să se adreseze instanței, respectiv a modalității în care actul de procedură este transmis, acest act ajunge să fie înregistrat la instanța căreia îi era destinat după împlinirea termenului legal. În cazurile precis și limitativ enumerate de art. 183 alin. (1) din C. proc. civ., operațiunea juridică de a comunica un act de procedură instanței este valabilă, iar actul procedural astfel transmis produce efectele dorite de parte de la data depunerii la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori de la data trimiterii prin fax sau e-mail, iar nu de la data la care acesta este înregistrat la instanță, normă reluată de altfel, și de dispozițiile art. 94 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 3243 din 22 decembrie 2022. Conform acestui ultim text, actele de sesizare a instanței, depuse personal sau prin reprezentant, sosite prin poștă, curier ori fax sau în orice alt mod prevăzut de lege, se depun la registratură, unde, în aceeași zi, după stabilirea obiectului cauzei, primesc, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, dată certă și număr din sistemul ECRIS. În consecință, în ipoteza transmiterii actului procedural, prin e-mail, acesta este socotit a fi formulat în termenul legal, cu condiția ca mențiunea datei și orei primirii e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul instanței, să poarte o dată anterioară împlinirii termenului, aceasta fiind singura dovadă aptă și necesară a conferi dată certă actului procedural astfel comunicat, așa cum rezultă din dispozițiile art. 183 alin. (3) din C. proc. civ. Procedând la verificarea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei pentru cercetarea celor susținute de către recurent, Înalta Curte constată că sentința civilă nr. 1042/07.12.2023 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă a fost comunicată recurentului la data de 06.02.2024, conform dovezii aflate la dosarul tribunalului. În raport de comunicarea efectuată recurentului la data de 06.02.2024, termenul pentru exercitarea apelului pentru această parte s-a împlinit la data 08.03.2024 (vineri) prin aplicarea regulii de calcul al termenelor procedurale prevăzută de art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - pe zile libere. Cererea de apel formulată de titularul cererii de intervenție D. a fost transmisă curții de apel, prin e-mail, la data de 08.03.2024, vineri, ora 19:28 (și a primit dată certă luni, în data de 11.03.2024), conform mențiunii din cuprinsul dovezii aflate la dosarul curții de apel, în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea sentinței apelate, precum și prin poștă, în data de 11.03.2024, conform ștampilei de pe plicul aflat la dosarul de apel. Înalta Curte constată, așadar, că instanța de apel în mod greșit s-a raportat la data de 11.03.2024, conform filei 15 din dosar, data transmiterii prin poștă a căii de atac, fără a observa că cererea de apel a fost transmisă, prin e-mail, în data de 08.03.2024, ora 19:28, în ultima zi a termenului legal de declarare a apelului. Având în vedere că raportat la data înregistrării cererii introductive (23.03.2022) sunt incidente în cauză prevederile C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, reținând că cererea de apel a fost transmisă la curtea de apel, prin e-mail, în ultima zi a termenului procedural, după închiderea programului de lucru al instanței de judecată, devin incidente prevederile Deciziei nr. 45/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, actele de procedură transmise prin fax sau e-mail, în ultima zi a termenului procedural care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, este socotit a fi depus în termen." În consecință, întrucât calea de atac a fost transmisă la instanță în termenul legal, Înalta Curte constată că părții apelante i s-a produs o vătămare procesuală esențială, reprezentată de respingerea apelului ca tardiv ca urmare a constatării de către instanță a intervenirii sancțiunii decăderii, care nu a mai permis cercetarea pe fond a motivelor de apel, ceea ce echivalează cu împiedicarea dreptului părții de acces la calea de atac a apelului. Ca atare, Înalta Curte reține a fi fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât curtea de apel a pronunțat decizia recurată cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 178 alin. (2) și (3) lit. b) C. proc. civ. astfel cum deja s-a arătat, instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 183 alin. (3) C. proc. civ., art. 468 alin. (1) C. proc. civ. și a aplicat în mod eronat sancțiunea procedurală reglementată de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. prin respingerea ca tardiv formulat a apelului declarat de către titularul cererii de intervenție D.. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 497 raportat la art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de titularul cererii de intervenție D. împotriva deciziei nr. 214 din 17 septembrie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, va casa decizia recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe de apel pentru rejudecarea apelului acestei părți. Dat fiind că în cauză s-a dispus soluția casării cu trimitere spre rejudecare, instanța de recurs nu se poate pronunța, în această fază procesuală, asupra cererii formulate de recurent privind acordarea cheltuielilor de judecată (constând în taxa judiciară în cuantum de 100 RON), aceasta urmând a fi avută în vedere de instanța de apel, în raport de deznodământul judiciar.