ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1209/2025

Ședința publică din data de 03 iunie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 22 mai 2025, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2020/a1, a fost înregistrată contestația formulată de contestatoarea A. S.R.L. privind tergiversarea procesului în legătură cu dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, solicitând admiterea acesteia și luarea măsurilor necesare pentru redactarea și comunicarea deciziei civile nr. 620 din 19 aprilie 2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, cu respectarea termenelor legale și a principiilor de celeritate și eficiență procesuală.

În motivarea cererii, raportându-se la dispozițiile art. 522 alin. (1) și (2) pct. 1 și 4, art. 426 alin. (5) și art. 6 C. proc. civ., art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, contestatoarea a arătat că decizia pronunțată de instanța de apel nu a fost redactată și comunicată, deși a trecut o perioadă de 2 ani de la pronunțare.

Totodată, a susținut că cererile formulate la 08 iulie 2024, 04 septembrie 2024 și 10 februarie 2025, pentru urgentarea redactării hotărârii, nu au fost urmate de nicio măsură concretă din partea instanței, conduită ce denotă încălcarea obligațiilor legale stabilite de art. 426 alin. (5) și art. 6 C. proc. civ. și care a impus apelarea la o procedură eficientă de remediu, precum contestația privind tergiversarea procesului, ca garanție procesuală în vederea respectării principiului fundamental al soluționării unui litigiu într-un termen optim și previzibil, invocând sub acest aspect jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza Kudla v. Polonia).

O întârziere a redactării hotărârii judecătorești cu 2 ani conduce la blocarea imprevizibilă a procedurii judiciare, prin imposibilitatea declarării căii de atac, fapt ce denotă încălcarea dreptului la un proces echitabil într-un termen rezonabil, optim și previzibil.

Termenul optim și previzibil reprezintă un principiu fundamental al procesului civil prin care se urmărește eficientizarea actului de justiție și protejarea intereselor justițiabililor în cadrul unui litigiu privitoare la soluționarea rapidă a unui litigiu. Instituirea acestui principiu reprezintă efectul jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului și a ultimilor dezvoltări la nivel european în ceea ce privește administrarea actului de justiție.

În concret, în raport de circumstanțele speței, contestatoarea se confruntă cu o situație prejudiciabilă, având în vedere că bunurile (calculatoarele) în discuție sunt depozitate în incinta zonei libere a portului Constanța, de către comisionarul vamal, acumulând costuri de depozitare destul de ridicate.

Astfel, pe durata celor 2 ani, de când decizia civilă din apel trebuia redactată, contestatoarea a achitat sume considerabile pentru depozitarea calculatoarelor și pe care nu le va putea recupera de la apelanta B.., societate înregistrată în S.U.A.

Potrivit ultimului calcul comunicat de depozitarul în vamă, anexat cererii, până la momentul 15 mai 2025 s-au adunat 2.123 zile de depozitare, pentru 463,5 kg, suma totală de plată ajungând la 59.040 euro, iar acest prejudiciu urmează să crească în ipoteza în care în cauză se va declara recurs.

Prin urmare, pentru reducerea prejudiciului suferit aferent depozitării acestor dispozitive, la care se adaugă și sumele la care societatea A. a fost obligată la plată ca prejudiciu moral, contestatoarea a considerat că se impune redactarea deciziei din apel cât mai urgent, fiind prejudiciate în mod direct interesele societății.

În concluzie, a solicitat admiterea contestației privind tergiversarea procesului și dispunerea măsurilor adecvate, imediate și imperative pentru redactarea și comunicarea deciziei civile nr. 620 din 19 aprilie 2023, evitând continuarea unei întârzieri excesive și prejudiciabile.

Analizând contestația formulată de petenta A. S.R.L. privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă., Înalta Curte constată următoarele:

Reglementările legale referitoare la contestația privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc particular, oferit de normele de procedură, ce are aplicabilitate în situațiile în care se constată că soluționarea cauzei a fost amânată nejustificat și se pot dispune măsuri pentru înlăturarea situației ce a provocat întârzierea, prin pronunțarea unei hotărâri definitive, chiar în condițiile în care acest termen este variabil, în raport cu circumstanțele particulare ale fiecărei pricini.

Prin urmare, acest mijloc procedural nu reprezintă o cale de atac, ci un remediu circumscris scopului adoptării unor măsuri, în condițiile prevăzute de lege, de natură a asigura respectarea dreptului părților la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil.

Conform art. 522 alin. (1) C. proc. civ., "Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată."

Ceea ce caracterizează această instituție juridică este pasivitatea instanței de judecată, care, deși are la dispoziție mijloacele legale pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare ale părților sau ale altor participanți la procedură, nu le aplică ori nesocotește ea însăși anumite prevederi legale, care-i impun îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen.

Astfel, împrejurarea relevată de către contestatoarea A. S.R.L. se circumscrie ipotezei reglementate de art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căreia:

"când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat".

Verificând stadiul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, Înalta Curte constată că la 28 mai 2025 a fost redactată decizia civilă nr. 620 din 19 aprilie 2023, prin care s-a admis apelul formulat de apelanta - reclamantă B. împotriva sentinței civile nr. 819 din 11 mai 2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., cu consecința schimbării în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă și a sumei de 12.000 RON, cheltuieli de judecată din primă instanță, reprezentând onorariu de avocat redus, a păstrării celorlalte dispoziții ale hotărârii apelate și obligării intimatei la plata către apelantă a sumei de 3.000 RON, cheltuieli judiciare în apel, reprezentând onorariu de avocat redus.

Cum decizia în considerarea căreia a fost inițiat prezentul demers judiciar a fost redactată până la acest termen de judecată, Înalta Curte constată că a încetat situația ce se solicită de a fi înlăturată de către contestatoarea A. S.R.L., astfel că, în temeiul art. 525 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca rămasă fără obiect contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca rămasă fără obiect contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, formulată de contestatoarea A. S.R.L.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 iunie 2025.