ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 96/2022

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Contestația privind tergiversarea procesului:

Prin cererea înregistrată la 18 noiembrie 2021 în dosarul civil nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel București, reclamanții A. și B. au formulat contestație privind tergiversarea procesului, solicitând să se constate încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil. Au solicitat, de asemenea, respectiv redactarea și comunicarea de îndată a hotărârii pronunțate în cauză.

În motivarea cererii, contestatorii au arătat că de la data pronunțării hotărârii (15 octombrie 2021) și până la momentul formulării contestației privind tergiversarea procesului (18 noiembrie 2021) au trecut mai mult de 30 de zile, fără ca părțile să primească motivarea hotărârii. Or, conform dispozițiilor art. 426 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea se redactează și semnează în termen de cel mult 30 de zile de la pronunțare, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori".

De asemenea, potrivit art. 6 alin. (1) C. proc. civ., "orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim și previzibil, de către o instanță independentă" iar "în acest scop, instanța este datoare să dispună toate măsurile permise de lege și să asigure celeritatea judecății".

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București:

Prin încheierea din 22 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă contestația privind tergiversarea procesului formulată de contestatorii A. și B..

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel București a reținut că prin rezoluția din 22 noiembrie 2021, termenul de redactare a deciziei civile nr. 1371/2021 a fost prelungit cu 30 de zile, în conformitate cu prevederile art. 426 alin. (5) din C. proc. civ., din cauza volumului mare de activitate. Prin urmare, contestația a fost respinsă ca neîntemeiată.

Plângerea împotriva contestației privind tergiversarea procesului:

Împotriva încheierii din 22 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, contestatorii A. și B. au formulat plângere, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub dosar nr. x/2019, fiind repartizată aleatoriu spre soluționare completului nr. 5.

Plângerea a fost semnată, legal timbrată și a fost formulată în termen de legal.

S-a susținut că instanța a soluționat contestația în mod greșit, având în vedere că hotărârea a fost pronunțată la 15 octombrie 2021, iar termenul de redactare s-ar fi împlinit la 15 noiembrie 2021. Or, instanța a dispus la 22 noiembrie 2021 prelungirea termenului de redactare cu 30 de zile, așadar după împlinirea termenului de 30 de zile și după înregistrarea contestației privind tergiversarea procesului.

Apreciază că însăși instanța de judecată cauzează o amânare nejustificată și nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil, considerente pentru care solicită admiterea plângerii, anularea încheierii din 22 noiembrie 2021 și, pe cale de consecință, obligarea instanței care a pronunțat decizia civilă nr. 1371 din 15 octombrie 2021 la redactarea și comunicarea de îndată a hotărârii.

Examinând încheierea atacată, în raport de motivele formulate și de dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată următoarele:

Rațiunea reglementării contestației la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părții la o procedură echitabilă, eficientă, desfășurată cu celeritate, prin sancționarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.

Art. 522 C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părți, precum și de către procurorul care participă la ședință, a contestației prin care, invocându-se încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.

La alin. (2) al articolului anterior menționat sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestația, motivele vizând atât culpa instanței, cât și atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces ori a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare.

Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.

Contestația la tergiversarea procesului nu trebuie însă privită ca o posibilitate de sancționare a judecătorului/judecătorilor învestit/învestiți cu soluționarea cauzei, ci ca un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situațiile în care

chiar instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil.

Examinând modul de soluționare a contestației privind tergiversarea procesului, Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de Apel București a reținut că nu este incidentă în speță ipoteza reglementată de art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., pe care se întemeiază contestația, dat fiind faptul că termenul de 30 de zile de la pronunțare, prevăzut pentru redactarea deciziei civile nr. 1371 din 15 octombrie 2021 (termen ce expira la 15 noiembrie 2021), fusese prelungit (o singură dată) cu 30 de zile din cauza volumului mare de activitate.

Măsura a fost dispusă în conformitate cu prevederile art. 426 alin. (5) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 40 din Legea nr. 310/2018 - în cazuri temeinic motivate, acest termen poate fi prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori.

Principiul fundamental al procesului civil privind dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil, prevăzut de art. 6 C. proc. civ., nu poate înlătura un alt principiu fundamental, cel al bunei-credințe, ce presupune că drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Din verificările efectuate în sistemul informatic Ecris, reiese că decizia nr. 1371 din 15 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București a fost redactată la 9 ianuarie 2022. În acest context juridic, nu se poate reține incidența ipotezei prevăzute de art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Prin urmare, se constată că susținerile petenților sunt nefondate și nu pot fi primite, Curtea de Apel București respingând în mod corect contestația formulată de contestatorii A. și B..

Pentru considerentele expuse, plângerea împotriva încheierii din 22 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea împotriva încheierii din 22 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, formulată de petenții A. și B..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2022.