ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 256/2022

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Asupra plângerii de față,

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 27.05.2020 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanta A. S.R.L. a formulat cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat instanței obligarea pârâtei Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism la plata sumei de 4.717.820,18 de RON reprezentând dobândă legală penalizatoare, aferentă debitului principal în cuantum de 36.444.614,12 de RON.

Prin sentința civilă nr. 355 din data de 17.02.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea privind pe reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (D.I.I.C.O.T.), ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. S.R.L. a formulat apel.

Prin decizia nr. 1659A, pronunțată la 25.10.2021, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul, a anulat în tot sentința apelată și, evocând fondul, a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

La 08 decembrie 2021, contestatoarea-reclamantă A. S.R.L. a formulat contestație privind tergiversarea motivării deciziei nr. 1659A din 25.10.2021, prin care s-a admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 355/2021, pronunțată la 17.02.2021, în dosarul nr. x/2020, de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă sub dosar nr. x/2020.

Contestatoarea a învederat că de la data pronunțării hotărârii au trecut mai bine de 30 de zile, fără ca apelanta să primească motivarea hotărârii. Or, conform dispozițiilor art. 426 alin. (5) C. proc. civ., "motivarea hotărârii se face în termen de cel mult 30 de zile de la pronunțare, urmând ca, în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori".

Contestatoarea a mai invocat prevederile art. 6 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora, "orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim și previzibil, de către o instanță independentă", iar "în acest scop, instanța este datoare să dispună toate măsurile permise de lege și să asigure desfășurarea cu celeritate a judecății". Cu toate acestea, a arătat că însăși instanța de judecată a cauzat o amânare nejustificată și nu a dispus măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 151A din 9 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția VI-a civilă a respins contestația privind tergiversarea procesului, ca nefondată.

Încheierea mai sus menționată a fost comunicată contestatoarei la 15 decembrie 2021 .

Împotriva acestei încheieri a formulat plângere, la 17 decembrie 2021, petenta A. S.R.L., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 20 ianuarie 2022.

Petenta a solicitat admiterea plângerii formulate, în esență, pentru că dispozițiile art. 426 alin. (5) C. proc. civ. dispun în sensul că termenul de redactare de 30 de zile poate fi prelungit numai în situația în care există cazuri temeinic motivate, însă, în cauză, instanța de judecată a cauzat o amânare nejustificată și nu a dispus măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil, respectiv redactarea și comunicarea hotărârii nr. 1659/2021.

Petenta a invocat și prevederile art. 6 alin. (1) C. proc. civ.

În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 524 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând plângerea formulată, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin procedura contestației privind tergiversarea procesului, C. proc. civ. a instituit, conform textelor art. 522-526, un mijloc procedural aflat la dispoziția părților și a procurorului care participă la dezbateri, prin care se urmărește soluționarea unui incident procedural ce a determinat încălcarea dreptului privind soluționarea litigiului într-un termen optim și previzibil, prin luarea măsurilor legale de înlăturare a aceste situații.

Prin urmare, contestația privind tergiversarea procesului este un remediu oferit de normele de procedură civilă, cu aplicabilitate în situațiile în care chiar instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil.

Conform art. 522 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., "contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri: când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă aceste termen s-a împlinit fără rezultat".

Motivul prevăzut de pct. 1 al art. 522 alin. (2) din C. proc. civ. privește propria conduită a instanței, care are mijloacele necesare la dispoziție pentru corijarea întârzierilor în soluționarea unei proceduri ori pentru pronunțarea și motivarea unei hotărâri, dar nu le folosește.

În prezenta cauză însă, Înalta Curte reține că instanța căreia i se reproșează conduita prevăzută de dispozițiile anterior menționate a constatat că, față de data la care a fost pronunțată decizia instanței de apel în dosar nr. x/2020, respectiv 25.10.2021, și data la care s-a înregistrat contestația privind tergiversarea procesului, anume 08.12.2021, sunt aplicabile dispozițiile art. 426 alin. (5) C. proc. civ.

Potrivit acestui text legal, "hotărârea se redactează și se semnează în termen de cel mult 30 zile de la data pronunțării, urmând ca în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori".

Măsura a fost dispusă și prin dispozițiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 207/2018.

Prin Decizia nr. 33/23.01.2018, Curtea Constituțională a reținut că "existența unor motive temeinice, concrete, care pot determina prelungirea termenului legal de redactare a hotărârii judecătorești constituie cauze exoneratoare de răspundere disciplinară. În literatura de specialitate s-a precizat că prin "motive temeinic justificate" trebuie să se înțeleagă numai acele împrejurări care, fără a avea gravitatea forței majore, sunt exclusive de culpă, fiind piedici relative, iar nu absolute (ca forța majoră). Pot constitui cazuri temeinic justificate pentru depășirea termenului procedural legal: complexitatea deosebită a cauzei în care a fost pronunțată hotărârea, încărcarea excesivă a rolului instanței care a pronunțat hotărârea, îmbolnăvirea judecătorului și spitalizarea sa etc., fiind necesar ca judecătorul să facă dovada temeiniciei motivelor invocate în susținerea cererii de prelungire a termenului".

Instanța de contencios constituțional a reținut în Decizia nr. 33/2018 că dispoziția legală a art. 426 alin. (5) C. proc. civ. constituie premisa redactării unor hotărâri judecătorești de calitate, înlăturând posibilitatea ca termenul de 30 de zile să devină un element de presiune asupra judecătorului, care s-ar expune unor eventuale consecințe de ordin disciplinar în cazul depășirii sale, și care, implicit, ar afecta calitatea actului de justiție. Posibilitatea prelungirii termenului de 30 de zile, în cazuri temeinic justificate, cu încă 60 de zile nu este de natură să afecteze soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, având în vedere că dreptul la un proces echitabil presupune crearea unui cadru legal care să prevadă și garanția referitoare la redactarea unei hotărâri judecătorești în condiții adecvate cauzei, rolului instanței judecătorești sau situației particulare a judecătorului.

În lumina acestor considerații, instanța supremă reține că, prin încheierea atacată, instanța a reținut corect ca și motive temeinice faptul că judecata în apel a presupus, mai întâi, anularea sentinței pronunțate de către prima instanță cu privire la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active și, apoi, soluționarea, pe fond, a pretențiilor deduse judecății, instanța de apel fiind deci, prima instanță care a cercetat fondul cauzei în litigiul de față.

Cu privire la soluțiile ce se pot dispune, se constată că, potrivit art. 525 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care plângerea ar fi întemeiată, instanța care soluționează plângerea va dispune instanței care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile necesare, arătând care sunt acestea precum și termenul de îndeplinire.

Pentru a se putea admite o astfel de plângere, se impune ca motivul invocat de petent ca având efectul tergiversării procesului să subziste în momentul formulării și soluționării plângerii.

În acest context, din verificările efectuate în sistemul informatizat al instanței, ECRIS, a rezultat faptul că decizia nr. 1659A din 25.10.2021 a fost redactată la 16.12.2021 și comunicată petentei la 24.12.2021 .

Prin urmare, cum la data soluționării plângerii, hotărârea judecătorească în discuție fusese redactată și comunicată petentei, Înalta Curte constată că solicitarea acesteia nu pot fi primită.

În consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 525 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge plângerea privind tergiversarea procesului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea privind tergiversarea procesului formulată de petenta A. S.R.L. împotriva încheierii civile nr. 151A din 9 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2022.