ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1131/2022

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, astfel cum a fost completată în data de 19.09.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea parțială a Ordinelor nr. 614/27.07.2017 și nr. 36/23.01.2018 emise de pârâtă, obligarea pârâtei la acordarea, începând cu data de 01.07.2017 a sumei de 4.169 RON reprezentând spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și spor pentru păstrarea confidențialității și a drepturilor aferente titlului științific (fie spor de 15% din indemnizația de încadrare brută lunară, fie indemnizația de 50% din salariul de bază minim brut pe țară), obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite potrivit celor de mai sus și cele încasate pe perioada 01.07.2017 - zi, actualizate cu inflația, precum și la plata dobânzii legale aferente acestor diferențe, cu cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 5314 din 12 decembrie 2018, a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea Ordinului nr. 36/23.01.2018, ca neîntemeiată și, totodată, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond A. a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că în plângerea prealabilă, pe lângă aspectele referitoare la sporul de doctorat, a menționat expres că, prin ordinul contestat, i s-au diminuat drepturile salariate (cuantumul sporului pentru risc fi suprasolicitare neuropsihică și al sporului de confidențialitate de la 4.169 RON la suma de 2.432 RON) și a solicitat "emiterea unui nou ordin, prin care să i se recalculeze drepturile salariale...", deci inclusiv cu referire la cele două sporuri. Pe fondul diminuării sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică și a sporului de confidențialitate, motivarea primei instanțe este străină de natura cauzei și sub unele aspecte contradictorie, iar considerentele aferente sunt reținute cu încălcarea și aplicarea greșita a normelor de drept material, întrucât raționamentul juridic aplicat de prima instanță pentru interpretarea și aplicarea normelor aplicabile în speță din Legea nr. 330/2009, din O.U.G. nr. 83/2014 și Legea de aprobare nr. 71/2015, precum și din O.U.G. nr. 27/2006 este în opinia sa greșit. Nu s-a realizat nicio "recalculare retroactivă teoretică", așa cum se reține în sentința atacată, ci, pentru anul 2015, s-a aplicat sistemul de salarizare ce a rezultat practic și din O.U.G. nr. 83/2014 și Legea de aprobare nr. 71/2015, inclusiv sporul distinct de doctor de 15% prevăzut la art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006 și evidențiat astfel în ordinele de salarizare. Toace cele trei sporuri erau reglementate în mod distinct de legislația aplicabilă, astfel încât ele se aplicau tot distinct. Prima instanță a pronunțat soluția atacată susținând faptul că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 se interpretează în sensul că indemnizația de doctorat se acordă numai cu condiția ca "cea mai mare parte a activității unui salariat să se desfășoare în domeniul în care s-a obținut titlul". În opinia recurentului, norma prevede numai condiția desfășurării activității în domeniul în care este deținut titlul de doctor, iar nu și ponderea activității în domeniul respectiv. Cu alte cuvinte, legea nu condiționează acordarea indemnizației de o anumită preponderență a activității desfășurate în domeniul în care s-a obținut titlul și, deci, legiuitorul nu a intenționat să condiționeze acordarea indemnizației de desfășurarea unei activități cu titlu principal în domeniul în care s-a obținut diploma de doctor. Recurentl mai susține că activitatea cuprinsă în teza de doctorat, cât și fondul de relații internaționale în domeniul penal al criminalității organizate, se identifică perfect cu o mare parte a activității pe care o desfășoară în calitate de procuror-șef al DIICOT - Biroul Teritorial Arad. Contrar celor reținute de prima instanță, aceste atribuții de relații internaționale nu revin în mod exclusiv conducerii centrale a DIICOT, ci și conducerii teritoriale, iar nu numai pe cale de delegare, ci în primul rând ca urmare a realizării activităților operaționale și operative - ce presupun o latură importantă de relații internaționale - de către structurile teritoriale, precum cea condusă de recurent. În aplicarea motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul consideră că este nelegală ignorarea de către prima instanță a motivului constând în încălcarea art. 74 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 prin ordinele contestate. Din examinarea și coroborarea acestui cadru legal, rezultă trei concluzii esențiale pentru prezenta cauză: - drepturile salariale ale magistraților nu pot fi diminuate decât, în mod exclusiv și exhaustiv, fie pe calea atragerii răspunderii disciplinare, fie prin adoptarea de către legiuitor a unor norme speciale de salarizare; - orice alta formă de diminuare a drepturilor salariale ale magistraților, precum prin ordin al magistratului cu funcție de conducere în subordinea administrativă a căruia se află magistratul afectat, este interzisă, respectiv nelegală; - diminuarea drepturilor salariale ale magistraților nu poate fi dispusă pe calea umor norme generale, respectiv care să se aplice mai multor categorii de personal și funcții, ci numai prin reglementarea unor norme speciale care să se refere în mod restrictiv la salarizarea magistraților; - drepturile salariale ale magistraților, stabilite în prealabil intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, nu pot fi diminuate decât în măsura în care aceasta din urma reglementează, pe cale de norme speciale, fie un prag inferior de salarizare, fie o suprimare expresă a unui element de salarizare. În prezenta cauză, pe de-o parte s-a diminuat sporul pentru risc si suprasolicitare neuropsihică și a sporului de confidențialitate, prin ordin al Procurorului-șef Direcție, iar, pe de altă parte, s-a înlăturat sporul/indemnizația pentru titlul științific de doctor, invocându-se exclusiv norme generale, iar nu norme speciale aplicabile restrictiv magistraților. În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimata Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților." Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată. Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material" Înalta Curte constată că din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul-reclamant a obținut titlul științific de doctor, conform Ordinului MECTS nr. 4387/06.06.2011 și diplomei nr. 325/27.06.2011 emisă de Universitatea "Babeș-Bolyai" Cluj-Napoca, cu teza de doctorat "Amenințări neconvenționale la adresa securității internaționale. Studiu de caz privind criminalitatea organizata în sud-estul Europei după Acordul de la Dayton - S.U.A., 1995". În temeiul acestui titlu, prin Ordinul nr. 148/30.06.2015 și prin Ordinul 1703/30.07.2015, intimata a recunoscut, cu începere din data de 09.04.2015, dreptul recurentului-reclamant la un spor de 15% din indemnizația brută lunară de încadrare. Prin Ordinul nr. 614/27.07.2017, intimata a eliminat acest spor, cu începere din data de 01.07.2017, în temeiul art. 14 alin. (1) și art. 39 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, cu motivarea că titlul de doctor nu ar fi obținut în domeniul în care își desfășoarș activitatea. Totodată, prin același ordin s-a diminuat suma acordată cu titlu de spor de risc și spor de confidențialitate de la 4.169 RON la 2.432 RON. Recurentul-reclamant a formulat contestație administrativă, aceasta fiind însă respinsă prin adresa x din 21.09.2017, cu motivarea că domeniul "relații internaționale" în care a fost obținut titlul de doctor aparține ramurii "științe politice" și nu ramurii "științe juridice" potrivit H.G. nr. 140/2017. Ulterior, prin Ordinul nr. 36/23.01.2018, drepturile salariale ale recurentului-reclamant au fost recalculate în baza art. 38 alin. (3) din Legea 153/2017, cu începere din data de 01.01.2018, în sensul că elementele salariale încasate în luna decembrie 2017 au fost majorate cu 25%. Sporul pentru titlul științific de doctor, de care a beneficiat recurentul-reclamantu în perioada 09.04.2015-01.07.2017, nu a fost evidentiat în mod distinct în cadrul elementelor salariale, ci a fost introdus în cadrul "valorii nominale" acordate în temeiul Legii nr. 330/2009, pe toata perioada 01.01.2010-01.07.2017 în vederea atingerii nivelului salarial din mai 2009. În urma obținerii titlului de doctor și în urma intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, salarizarea recurentului-reclamant trebuia adusă la același nivel cu salarizarea unui magistrat care obținuse titlul de doctor anterior datei de 31.12.2009. Astfel, s-a realizat o recalculare retroactivă teoretică, a nivelului salarial din luna mai 2009 prin includerea sporului de doctor de 15% din indemnizația lunară brută de încadrare potrivit art. 5 din O.U.G. nr. 27/2006, în vigoare la acea dată. Ordinele contestate au fost emise de procurorul șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism în exercitarea prerogativelor recunoscute de art. 3 alin. (2) și art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative și în aplicarea noilor reglementări privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Conform art. 1 alin. (3) din Legea cadru privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege". Înalta Curte apreciază că susținerile recurentului în sensul că ordinele contestate au fost emise cu încălcarea art. 74 alin. (2) din Legea ni. 303/2004, iar prin redactarea art. 14 din Legea nr. 153/2017 "legiuitorul nu a avut în vederea și categoria magistraților", sunt neîntemeiate și nu pot fi primite. Stabilirea drepturilor salariale ale tuturor procurorilor din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, începând cu data de 1 ianuarie 2018, s-a făcut prin aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, respectiv majorarea cu 25% (28,5% în cazul personalului care beneficia de scutire de impozit pe venit în luna decembrie 2017) față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, a cuantumului brut al indemnizațiilor de încadrare precum și a cuantumului brut al sporurilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din indemnizația brută de încadrare. La calculul indemnizațiilor de încadrare a fost avută în vedere o valoare de referință sectoriala de 445,5 RON, aceeași utilizată la nivelul Ministerului Public începând cu data de 1 octombrie 2016. Sporurile pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și cel de confidențialitate se stabileau, începând cu data de 01.01.2010, conform dispozițiilor art. 4 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, într-un cuantum care, împreună cu noua indemnizație de încarate brută lunară și cu celelalte sporuri prevăzute de lege (respectiv sporul de 15 % pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase), să fie egal cu câștigul salarial aferent lunii mai 2009, stabilit prin includerea unui spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și a unui spor de confidențialitate, ambele calculate la salariul de bază sau, după caz, la indemnizația de încadrare bruta lunară. Prin urmare, cuantumul sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și sporului de confidențialitate este calculat ca o valoare nominală obținută din diferența dintre câștigul salarial aferent lunii mai 2009 și indemnizația de încadrare brută lunară, precum și sporul pentru condiții deosebite de muncă, nu prin aplicarea de procente la indemnizația de încadrare. În ceea ce privește sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv sporul pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la indemnizația lunară de încadrare, astfel cum sunt prevăzute de art. 5 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea nr. 153/2017, acestea se acordă de la momentul în care indemnizațiile de încadrare sunt stabilite la nivelul prevăzut pentru anul 2022. Această modalitate de acordare a sporurilor este în concordanță cu precizările Ministerului Muncii și Justiției Sociale, agreate de reprezentanții Curții de Conturi a României, privind stabilirea salariilor și a sporurilor în cadrul familiei ocupaționale Justiție. Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, "Personalul care deține titlul științific de doctor beneficiază de o indemnizație lunară pentru titlul științific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul. Cuantumul salarial al acestei indemnizații nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor, compensațiilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor prevăzută la art. 25". De asemenea, conform prevederilor art. 39 alin. (3) din același act normativ, "Sporul pentru titlul științific de doctor, acordat cu sumă compensatorie sau ca spor la salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare, după caz, de la data aplicării prevederilor prezentei legi nu se mai acordă, personalul care deține titlul de doctor științific de doctor, indiferent de data obținerii acestuia beneficiind de prevederile art. 14." Înalta Curte reține faptul că recurentul-reclamant deține titlul științific de doctor în domeniul de studii universitare de doctorat relații internaționale. Contrar susținerilor recurentului, pentru a stabili dacă acesta își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul, trebuie avute în vedere dispozițiile Anexei 1 la Hotărârea Guvernului nr. 140/2017 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/programelor de studii universitare și a structurii instituțiilor de învățământ superior pentru anul universitar 2017-2018). Conform normei invocate, domeniul de studii universitare de doctorat relații internaționale aparține ramurii de știință Științe politice, în timp ce domeniul de studii universitare de doctorat drept se regăsește în ramura de știință Științe juridice. Recurentul-reclamant îndeplinește funcția de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T. și exercită funcția judiciară de urmărire penală. Totodată, atribuțiile stabilite în competența structurii de parchet specializate vizează preponderent activitatea de urmărire penală. Înalta Curte constată că instanța de fond în mod temeinic și legal a reținut că titlul recurentului-reclamant este obținut formal într-un alt domeniu decât cel juridic și că aceasta prezintă tipurile de amenințări neconvenționale la adresa securității statelor (în principal europene și în special sud-est europene) și variantele de răspuns ale statelor, finalitatea lucrării fiind aceea de a evidenția necesitatea ca statele să se adapteze la noul model de organizare a autorilor amenințărilor (organizare preponderent de tip rețea, în locul structurilor clasice bazate pe ierarhie). Teza se prezintă sub forma unei combinații de considerații teoretice cu privire la concepte precum "securitate" sau "amenințări neconvenționale", cu analize politice, sociale, economice și chiar militare, ale cauzelor de insecuritate în sud-estul Europei (autorul enumerând o multitudine de cauze, fenomenul crimei organizate fiind doar una din ele), făcând un istoric al principalelor evenimente de după căderea blocului comunist în anul 1989 (ex. războiul din fosta Iugoslavie) și evidențiind necesitatea unei strânse cooperări la nivel politic între state și crearea unor structuri/instrumente de cooperare, care apoi să fie implementate inclusiv în domeniul judiciar. Înalta Curte constată că instanța de fond temeinic și legal a reținut că pentru a se înscrie în domeniul tezei doctorale, activitatea recurentului-reclamant ar trebui să fie de exemplu de reprezentant al României, fie în relație directă cu alte state, fie în cadrul unui organism de cooperare creat în comun cu alte state. Funcția de conducător al DIICOT-Biroul Teritorial Arad are un nivel de reprezentare redus, România fiind reprezentată în raporturile cu alte state, în domeniul criminalității organizate, de către conducerea centrală a DIICOT și numai în mod excepțional, prin delegare, de către procurori din structurile teritoriale. De asemenea, în mod corect s-a apreciat că participările recurentului-reclamant la unele conferințe internaționale, la unele schimburi de experiență sau ateliere/seminarii pe teme de criminalitate organizată, deși relativ numeroase, au avut caracter punctual, ocazional, nefiind vorba de o reprezentare permanentă în cadrul unei instituții de cooperare interstatală, această activitate având o pondere foarte mică în cadrul ansamblului de activități pe care le implica funcția de procuror-șef, ponderea principală constituind-o, firesc, efectuarea propriu-zisă a lucrărilor penale, avizarea celor efectuate de procurorii din subordine, soluționarea plângerilor împotriva actelor de urmărire penală etc. Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că solicitarea sau efectuarea de comisii rogatorii în materie penală reprezintă un act de procedură penală, mai exact o administrare de probe, care nu are legătură cu teza de doctorat a reclamantului și care oricum are și ea o pondere redusă în ansamblul activităților de urmărire penală. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.