ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1208/2025

Ședința publică din data de 03 iunie 2025

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la 16 decembrie 2024 sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate încetată de drept măsura sechestrului asigurator emisă la 24 noiembrie 2023 de Parchetul European și radierea notării sechestrului asigurator în cartea funciară în care sunt înscrise imobilele sechestrate.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2 alin. (2) C. proc. civ., art. 2428 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 252 C. proc. civ. și art. 397 alin. (5) C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 54 din 23 ianuarie 2025, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Pentru a hotărî astfel, instanța a considerat că material, competența aparține tribunalului, față de valoarea obligației pentru recuperarea căreia s-a instituit măsura sechestrului asigurător (127.521 RON și 51.000 euro), în temeiul art. 95 C. proc. civ.

Totodată, reținând incidența dispozițiilor art. 117 alin. (1) și (2) C. proc. civ., întrucât ipoteca reprezintă un drept real de garanție, potrivit art. 551 pct. 10 C. civ., instanța a apreciat că prezenta cerere este de competența teritorială a Tribunalului Bistrița-Năsăud, ca instanță în circumscripția căreia se află unul dintre imobilele asupra cărora s-a instituit măsura sechestrului asigurător, de vreme ce sediul pârâtului nu se află în niciuna dintre circumscripțiile în care se află imobilele în cauză.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 398F din 05 martie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IV-a civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Bistrița Năsăud și Tribunalul București și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict; a dispus suspendarea judecății cauzei, potrivit art. 134 C. proc. civ.

În fundamentarea acestei soluții, față de obiectul cauzei - încetarea măsurii sechestrului asigurator luată de către Tribunalul București în dosarul nr. x/2024, instanța a apreciat că sunt aplicabile în privința competenței de soluționare a acestei cereri prevederile art. 957 alin. (2) C. proc. civ., din moment ce acel tribunal a dispus ca măsura sechestrului să producă consecințe juridice potrivit prevederilor procesuale penale incidente.

Cum în primă instanță, prin sentința penală nr. 269/2024, Tribunalul București a lăsat nesoluționată acțiunea civilă și, potrivit art. 397 C. proc. pen., a menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța Parchetului European din 24 noiembrie 2023, acestei instanțe îi revine competența teritorială să soluționeze cererea dedusă judecății.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IV-a civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin demersul judiciar inițiat, reclamantul A. a solicitat să se constate încetarea de drept a măsurii sechestrului asigurător instituit prin ordonanța emisă la 24 noiembrie 2023 de Parchetul European, menținută prin sentința penală nr. 269/2024, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2024, asupra cotei de 1/2 din imobilul-teren intravilan în suprafață de 250 mp situat în localitatea Bistrița, județul Bistrița-Năsăud; a cotei de 1/8 din terenul intravilan în suprafață de 175 mp situat în localitatea Bistrița, județul Bistrița-Năsăud; a cotei de 1/2 din construcția situată în localitatea Bistrița, județul Bistrița-Năsăud, imobile dobândite în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 15 februarie 2015 pentru suma de 127.521 RON; a cotei de 1/2 din imobilul-teren intravilan în suprafață de 894 mp situat în localitatea Gornești nr. 151, județul Mureș și a cotei de 1/2 din construcții situate în localitatea Gornești nr. 151, județul Mureș, imobile dobândite în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 27 mai 2022 pentru suma de 51.000 euro.

Totodată, reclamantul a solicitat radierea notării sechestrului asigurător în cartea funciară în care sunt înscrise imobilele sechestrate.

Prin ordonanța din 24 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Parchetul European a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului A. până concurența sumei de 63.911.417 RON.

Prin sentința penală nr. 269 din 04 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, rămasă definitivă prin neapelare, Tribunalul București, secția I penală, printre altele, a admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul European cu inculpatul A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 52 alin. (3) C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (16 acte materiale) și art. 48 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (16 acte materiale), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., iar în baza art. 25 alin. (5) teza finală și art. 486 alin. (2) C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă și, în baza art. 397 C. proc. pen., a menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța Parchetului European din 24 noiembrie 2023.

Potrivit art. 397 alin. (5) C. proc. pen., "În cazul în care, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (5), instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, măsurile asigurătorii se mențin. Aceste măsuri încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acțiune în fața instanței civile în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii".

Astfel, pentru a garanta protecția drepturilor părților civile, legiuitorul a prevăzut că dispoziția de menținere a măsurilor asiguratorii este limitată pentru o perioadă de 30 de zile, timp în care partea civilă are posibilitatea sesizării unei instanțe civile cu analizarea pretențiilor civile. Dacă partea civilă nu ia măsuri pentru sesizarea instanței civile în termenul dat, măsura sechestrului asigurator încetează de drept.

Încetarea de drept a sechestrului asigurator, însă, nu duce automat la radierea de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a mențiunilor din cartea funciară, ci proprietarul bunurilor supuse sechestrului asigurător trebuie să sesizeze instanța de judecată cu o astfel de cerere pentru constatarea încetării de drept a măsurii, situație ce se regăsește în speță.

În ceea ce privește legea procesual civilă, sub aspectul competenței de soluționare a cauzei sunt incidente dispozițiile art. 954 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "cererea de sechestru asigurător se adresează instanței care este competentă să judece procesul în primă instanță."

Art. 957 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "în cazul în care cererea principală, în temeiul căreia a fost încuviințată măsura asigurătorie, a fost anulată, respinsă sau perimată prin hotărâre definitivă ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la judecarea acesteia, debitorul poate cere ridicarea măsurii de către instanța care a încuviințat-o. Asupra cererii instanța se pronunță prin încheiere definitivă, dată fără citarea părților".

Față de aceste dispoziții legale, competența de a dispune ridicarea secehstrului aparține instanței care a încuviințat-o.

Deși cu privire la cererea de ridicare a sechestrului asigurător (în ipoteza în care acesta a fost înființat sau menținut printr-o hotărâre definitivă a instanței penale) nu există norme speciale de determinare a competenței, din moment ce C. proc. pen. face trimitere la dispozițiile legii civile, iar legea procesual civilă stabilește că instanța competentă a soluționa astfel de cereri este instanța care a dispus măsura, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 954 alin. (1) C. proc. civ.

Cum instanța competentă teritorial să judece, în primă instanță pricina, a fost Tribunalul București, secția I penală, care a menținut măsura sechestrului asigurător dispusă în cursul urmăririi penale, rezultă că secția civilă a Tribunalului București este competentă teritorial să soluționeze cererea de constatare a încetării de drept a măsurii asigurătorii a sechestrului, în aplicarea principiului simetriei formelor juridice (în speță, secția a IV-a civilă a Tribunalului București, una dintre instanțele aflate în conflict). Aceasta întrucât cererea este una într-o materie specifică (a măsurilor asigurătorii), iar competența în ridicarea măsurii, respectiv constatarea încetării de drept a acesteia, aparține, pe rațiuni de identitate (mutatis mutandis) instanței care a menținut măsura.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Tribunalul București, secția a IV-a civilă este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competență, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 iunie 2025.