ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1202/2025

Ședința publică din data de 03 iunie 2025

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, secția civilă, la data de 04 martie 2025, sub nr. x/2025, formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., s-a solicitat la cererea creditorului B., încuviințarea executării silite a debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de Contract de credit nr. x din 26 aprilie 2021, prin toate formele de executare silită prevăzute de lege, simultan sau succesiv, pentru realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu.

2.1. Prin încheierea civilă nr. 3794 C. civ. din 20 martie 2025, Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta.

În fundamentarea acestei soluții, raportându-se la dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța a reținut că, în perioada 09 septembrie 2024-08 septembrie 2025, debitorul figurează cu reședința în județul Bihor, potrivit extrasului din baza de date D.E.P.A.B.D. depus la dosar, localitate aflată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Salonta.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Salonta, prin încheierea nr. 682 din 09 aprilie 2025, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, având în vedere dispozițiile art. 87, art. 88, art. 90 alin. (1) C. civ., art. 651 alin. (1) și art. 652 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanța a apreciat că instanța de executare este cea de la domiciliul debitorului, ca locuință principală, respectiv Cluj-Napoca, str. x, nr. 15/17, județul Cluj, potrivit evidențelor D.E.P.A.B.D., reședința persoanei fizice putând fi avută în vedere doar atunci când legiuitorul a făcut trimitere în mod expres la această noțiune [art. 108 și art. 114 alin. (1) C. proc. civ..].

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin cererea formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. s-a solicitat încuviințarea executării silite a debitorului C., în baza titlului executoriu reprezentat de Contract de credit nr. x din 26 aprilie 2021, la cererea creditorului B., prin toate formele de executare silită prevăzute de lege, simultan sau succesiv până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu.

Instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența de soluționare a cererii apreciind în mod diferit incidența art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în ceea ce privește noțiunea "domiciliul" debitorului.

Astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că reședința poate constitui reper pentru determinarea instanței de executare, pe când Judecătoria Salonta a dat prevalență locuinței principale.

Dispozițiile art. 651 C. proc. civ., la alin. (1), stipulează în sensul că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Din punct de vedere procesual, acest text de lege, vizând domiciliul debitorului, trebuie interpretat în sensul că prin domiciliu se înțelege acela pe care o persoană și l-a stabilit în fapt, în localitatea în care trăiește, deoarece scopul dispozițiilor legale referitoare la domiciliu este, așa cum rezultă din dispozițiile art. 153 și urm. C. proc. civ., acela ca părțile aflate în litigiu să poată fi înștiințate de existența procesului, pentru a da eficiență dreptului lor la apărare.

De altfel, conform art. 87 C. proc. civ., "domiciliul unei persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acela unde aceasta declară că își are locuința principală". În același sens, al locuinței declarate ca locuință principală a fost modificată și norma ce definește noțiunea de domiciliu din O.U.G. nr. 97/2005 privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români.

Totodată, deși potrivit art. 91 alin. (1) C. civ., dovada domiciliul sau a reședinței se face cu mențiunile cuprinse în cartea de identitate, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, prin raportare la alin. (2) al art. 91 C. civ., stabilirea sau schimbarea domiciliului la o altă adresă decât cea din actul de identitate poate fi opusă persoanei care a cunoscut-o prin alte mijloace.

Prin urmare, asocierea explicită pe care legiuitorul a făcut-o în definiția domiciliului din C. civ. cu locuința principală nu semnifică o îndepărtare de concepția domiciliului ca locuință "efectivă", ci, dimpotrivă, confirmă ideea de domiciliu ca situație de fapt, susceptibilă a fi probată prin orice mijloc de probă și lăsată la aprecierea instanței.

În acest context al analizei, Înalta Curte reține că mențiunile cu privire la domiciliu din actul de identitate au doar efect declarativ de evidență a persoanei, persoana fizică având domiciliul acolo unde are locuința sa statornică și principală, locuința în fapt, iar domiciliul persoanei fizice, astfel înțeles, interesează în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze litigiul, un atare argument regăsindu-se în mod constant în doctrina și în practica judiciară, potrivit căruia noțiunea de domiciliu trebuie luată într-un sens mai larg, interesând nu atât locuința statornică sau principală a pârâtului, ci adresa unde pârâtul locuiește efectiv.

Or, conform dovezii interogării D.E.P.A.B.D., efectuată la 07 martie 2025, aflată la dosarul nr. x/2025 al Judecătoriei Cluj-Napoca, secția civilă, debitorul C. figurează cu reședința în județul Bihor, în perioada 09.09.2024-08.09.2025, adică și la data sesizării organului de executare (06 martie 2025), împrejurare ce produce, în speță, efecte juridice în ceea ce privește determinarea competenței teritoriale a instanței de executare.

De altfel, rațiunile pentru care legiuitorul a legat competența teritorială a instanțelor de executare de adresa de domiciliu sau de reședința debitorului, privesc o mai bună administrare a probelor, respectiv faptul că, de cele mai multe ori, bunurile pe care debitorul le deține, se regăsesc la locul unde acesta își are locuința stabilă, adică domiciliul de fapt, cum este în cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, reținând că, la data sesizării organului de executare de către creditor, debitorul figura cu reședința în comuna Cociuba Mare, județul Bihor, localitate ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Salonta, potrivit Hotărârii de Guvern nr. 1217/2023 privind stabilirea localităților care fac parte din circumscripțiile judecătorilor și parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub nr. x/07.12.2023, aceasta este instanța de executare competentă să judece cererea de încuviințare a executării silite deduse judecății, în sensul dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., urmează a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Salonta.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 iunie 2025.