ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1200/2025

Ședința publică din data de 03 iunie 2025

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2023 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Arad, a solicitat următoarele:

- obligarea operatorilor să pună la dispoziția reclamantului toate datele cu caracter personal prelucrate prin Instrumentele Standard de evaluare C2 din data de 10.06.2020, respectiv Rapoartele 300.301 și 302, și să îi furnizeze, în mod clar și exact, toate informațiile aferente cererii de acces, conform legii;

- să se constate faptul că datele sale cu caracter personal, au fost prelucrate de acești operatori fără respectarea legii;

- obligarea operatorilor la plata unor despăgubiri reprezentând prejudiciu moral, în valoare de 10 RON/zi în care datele nu i-au fost puse la dispoziție.

Prin sentința civilă nr. 478 din 21 martie 2024, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale, invocată de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția contecios administrativ și fiscal.

Astfel, instanța a avut în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, precum și dispozițiile art. 58 din Legea nr. 363/2018, art. 23 și art. 24 din Legea nr. 102/2005, art. 32 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, art. 1 și art. 2 din decizia nr. 775/2021 și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, apreciind că instanța competentă material să soluționeze cauza este secția contencios adminsitrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul reclamantului situat în Timișoara, județul Timiș.

2.1. Prin sentința civilă nr. 766 din 30 septembrie 2024, Tribunalul Timiș, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

În fundamentarea acestei soluții, raportându-se la obiectul cererii de chemare în judecată, prevederile pct. 155 din decizia nr. 18/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, art. 4 pct. 7, art. 79 alin. (1) și (2) din Regulamentul (CE) nr. 2016/679 și art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., instanța a apreciat că judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul operatorului de date personale (Penitenciarul Arad) este competentă a soluționa cauza.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Arad, secția civilă prin sentința civilă nr. 490 din 06 februarie 2025, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea a constatat ivit conflcitul negativ de competență între Judecătoria Arad, Tribunalul Timiș și Curtea de Apel București; a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată și motivarea excepției necompetenței materiale prin notele scrise depuse de reclamant, la 09 decembrie 2024, precum și dispozițiile art. 10 alin. (1) raportat la alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 58 din Legea nr. 363/2018, instanța a apreciat că tribunalului îi revine competența de soluționare a cauzei, în a cărei circumscripție se află domiciliul reclamantului.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, secția civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Arad să îi pună la dispoziție toate datele cu caracter personal prelucrate prin Instrumentele Standard de evaluare C2 din 10 iunie 2020, respectiv Rapoartele 300, 301 și 302, fără respectarea legii, și obligarea acestora la plata unor daune morale, invocând dispozițiile art. 79 și 82 din Regulamentul General privind Protecția Datelor (UE) 2016/679 coroborat cu art. 24 din Legea nr. 102/2005 și art. 58 din Legea nr. 363/2018.

Norma specială prevăzută de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghe a prelucării datelor cu caracter personal, republicată, nu prevede în mod expres competența materială a instanței chemate să se pronunțe asupra cererii prin care se urmărește apărarea drepturilor garantate de legislația aplicabilă, sens în care determinarea acesteia se face prin raportare la obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății.

Totodată, prevederile art. 79 alin. (2) din Regulamentul (CE) nr. 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) stabilesc că acțiunile introduse împotriva unui operator sau unei persoane împuternicite de operator sunt prezentate în fața instanțelor din statul membru unde operatorul sau persoana împuternicită de operator își are un sediul.

Înalta Curte reține că obiectul acțiunii îl reprezintă obligația de a face, neevaluabilă în bani, din moment ce reclamantul urmărește, prin demersul judiciar inițiat, valorificarea dreptului de acces la informațiile cu caracter personal, reglementat de art. 15 din Regulamentul (UE) nr. 2016/679, iar pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Arad sunt chemați în judecată în calitatea lor de operator de date, în accepțiunea art. 4 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 2016/679.

Or, potrivit dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. h) C. proc. civ., "Judecătoriile judecă: 1. în primă instanță (...) h) cererile privind obligațiile de a face sau a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe".

Pe cale de consecință, în raport de aceste dispoziții legale și având în vedere elementele cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că Judecătoria Arad, secția civilă, este instanța competentă material să soluțione cauza dedusă judecății, în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului Penitenciarul Arad, operatorul de date personale, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator, potrivit dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 iunie 2025.