ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3985/2021

Ședința publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Timiș în data de 23.05.2018, sub dosar nr. x/2018, reclamantul A., deținut în Penitenciarul Arad - a solicitat anularea actului Ordinului Ministerului Justiției nr. 2773/C/2017, cu privire la condițiile existente în Penitenciarul Arad.

În motivarea cererii, reclamantul arată că prin Legea nr. 169/2017 a fost modificată și completată Legea nr. 254/2013, privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în sensul că persoanelor private de libertate li se consideră executate suplimentar 6 zile din pedeapsa aplicată pentru fiecare 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive. Reclamantul a susținut că a executat în Penitenciarul Arad un an și 4 luni, motiv pentru care solicită recunoașterea zilelor executate și anularea Ordinului ministrului justiției nr. 2773/C/2017 din data de 17.10.2017.

Prin sentința civilă nr. 1245/11.09.2018, pronunțată în dosar nr. x/2018, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal:

- a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului.

- a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantul A. în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 45 din 4 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția netimbrării cererii de chemare în judecată.

A fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Justiției.

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, acțiune având ca obiect anularea Ordinului nr. 2773/C/2017, emis de Ministerul Justiției.

S-a dispus plata către avocatul din oficiu a sumei de 390 RON din Fondul pentru ajutor public judiciar constituit conform art. 22 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea cererii astfel cum a fost formulată și aplicarea recursului compensatoriu pentru perioada executată în Penitenciarul Arad.

În motivarea recursului, a arătat că dorește anularea ordinului Ministrului Justiției nr. 2773/C/2017 privind clădirile centralizate deoarece îi împiedică aplicarea Legii nr. 169/2017 privind recursul compensatoriu pentru perioada executată în Penitenciarul Arad în condiții necorespunzătoare.

4.1 Intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, arătând că recursul este nul, întrucât se reiterează motivele avute în vedere și în fața primei instanțe. În subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4.2 intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității cererii de recurs, solicitând admiterea acesteia, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, arătând că în mod temeinic și legal instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispozițiile art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., și analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la obiectul acțiunii și soluția dispusă de instanța de fond prin sentința recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici care să poată fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare menționate la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, recursul formulat de recurentul A. nu conține critici concrete aduse hotărârii instanței de fond, ci reprezintă o reluare a susținerilor din cererea de chemare în judecată depusă în dosarul de fond, aspecte lipsite de relevanță în raport cu raționamentul logico-juridic al instanței, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanței de fond.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 din C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de față.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 45 din 4 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 45 din 4 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 16 septembrie 2021.