ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1233/2021

Ședința publică din data de 2 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr. x/2018, la data de 12.01.2018, reclamantul A. deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță Arad, a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României - Ministerul Justiției prin Ministrul Justiției solicitând anularea/modificarea în parte a O.M.J. nr. 2773/C/2017, soluționarea cererii de daune morale, comunicarea O.M.J. nr. 2772/C/2017 și O.M.J. nr. 2773/C/2017.

Prin sentința civilă nr. 125 din data de 9 mai 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității primului capăt de cerere și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Arad, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Ministerul Justiției prin Ministrul justiției - mun. București.

Împotriva sentinței civile nr. 125 din data de 9 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și modificarea în parte a anexei OMJ nr. 2773/C/2017.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a invocat, în esență, că instanța nu a avut în vedere că procedura prealabilă a fost efectuată pentru ambele ordine contestate. Totodată, arată că în ceea ce privește capătul de cerere vizând daunele morale, acestea sunt demonstrate prin dovezi, constatări și Hotărâri CEDO din 08.03.2018 din grupul de cauze Iliaș și Alții.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Ministerul Justiției prin Ministrul Justiției, prin care a solicitat anularea/modificarea în parte a O.M.J. nr. 2773/C/2017, în sensul acordării, pentru perioada de detnție 01.05.2009 - la zi, a compensației de 6 zile la fiecare 30 zile executate din prima zi de detenție până la ultima zi, sub forma de 1 zi compensație la fiecare 5 zile de detenție executate, în toate locurile unde a fost deținut până în present și daune morale în cuantu, de 10.000 euro, cu motivarea că a suferit tratamente degradante și inhumane în timpul executării pedepsei privative de libertate.

Înalta Curte arată că, în mod corect, a admis instanța de fond excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, reținând neîndeplinirea procedurii prealabile reglementate de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 pentru O.M.J. nr. 2773/C/2017.

Se reține că O.M.J. nr. 2773/C/2017 pentru aprobarea situației centralizate a clădirilor care sunt necorespunzătoare din punct de vedere al condițiilor de detenție este un act administrativ cu caracter normativ.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care reglementează procedura prealabilă obligatorie de drept comun, statuând că "(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia", iar la alin. (1)

1

"(1^1) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând".

Potrivit dispozițiilor anterior citate, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept sau într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Susținerea recurentului că a îndeplinirea procedura prealabilă obligatorie și pentru O.M.J. nr. 2773/C/2017", nu poate fi primită. Din analiza înscrisurilor existente la dosar reiese, Înalta Curte constată că reclamantul a adresat Ministerului Justiției, la data de 26.10.2017 o cerere prin care a solicitat anularea parțială și modificarea parțială a OMJ nr. 2772/C/2017 pentru aprobarea Normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, parcurgând astfel procedura prealabilă însă doar în ce privește OMJ nr. 2772/C/2017, care nu face obiectul prezentului dosar.

În ceea ce privește O.M.J. nr. 2773/C/2017 pentru aprobarea situației centralizate a clădirilor care sunt necorespunzătoare din punct de vedere al condițiilor de detenție a cărui anulare ce solicită în cauza de față, recurentul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile obligatorii.

Așadar, în mod corect, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere pentru neîndeplinirea procedurii prealabile cu consecința respingerii petitului privind anularea O.M.J. nr. 2773/C/2017 pentru aprobarea situației centralizate a clădirilor care sunt necorespunzătoare din punct de vedere al condițiilor de detenție ca inadmisibil, fără a mai analiza celelalte susținerile ale reclamantului în legătură cu acest petit.

Înalta Curte va respinge ca neîntemeiată și critica vizând soluția referitoare la obligarea pârâtului la plata unor daune morale pentru încălcarea drepturilor stabilite prin art. 3, art. 6, art. 13, art. 41, art. 44 din C.E.D.O.

Împărtășind raționamentul instanței de fond, Înalta Curte arată că recurentul a solicitat obligarea pârâtului la plata de daune morale pentru încălcarea drepturilor stabilite prin art. 3, art. 6, art. 13, art. 41, art. 44 din C.E.D.O., fără a preciza concret dacă aceste pretinse încălcări sunt consecința condițiilor de detenție.

Or, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, intergrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei autorității, ci trebuie dovedite daunele morale suferite.

Sub acest aspect, partea care solicită daune morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta autorității.

Textele invocate de recurent din Convenția Europeană a Drepturilor Omului fac referire la interzicerea torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, dreptul la un proces echitabil, dreptul la o cale de atac efectivă și reparația acordată de aceasta în situația în care se constată că a avut loc o încălcare a Convenției.

În speță, reclamantul a invocat prin acțiune condiții de detenție necorespunzătoare, susceptibile de analiză din perspectiva unor tratamente inumane sau degradante, însă simpla invocare a condițiilor de detenție necorespunzătoare, în lipsa unor minime dovezi în acest sens, nu este suficientă pentru a antrena răspunderea autorității pârâte, în sensul celor anterior antamate.

Or, prin O.M.J. nr. 2773/C/2017 pentru aprobarea situației centralizate a clădirilor care sunt necorespunzătoare din punct de vedere al condițiilor de detenție, au fost stabilite categoriile de clădiri, identificate prin numărul de inventar, care au fost clasificate drept necorespunzătoare din punct de vedere al condițiilor de detenție, ținând cont de criteriile stabilite de Legea nr. 169/2017, iar la Penitenciarul Arad doar anumite spații de cazare au fost clasificate drept necorespunzătoare și pe anumite perioade, reclamantul neindicând concret spațiul de cazare necorespunzător în care s-a aflat.

În acest context, Înalta Curte concluzionează în sensul că pentru acordarea de despăgubiri era necesar ca recurentul să facă dovada daunelor morale suferite, respectiv a condițiilor necorespunzătoare de detenție cauzatoare de suferințe fizice sau morale, fie prin încadrarea lor în clasificarea stabilită prin O.M.J. nr. 2773/C/2017, fie prin alte mijloace de probă, astfel cum, în mod corect, a evidențiat instanța de fond.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident niciun motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 125 din data de 9 mai 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 125 din data de 9 mai 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2021.