ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2179/2022

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea civilă înregistrată inițial la Judecătoria Arad la data de 08 mai 2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Administrația Penitenciarului Arad solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea comisiei de evaluare a condițiilor de detenție din cadrul penitenciarului Arad să-i acorde cele 6 zile compensatorii la 30 de zile executate începând cu data de 01.01.2012 până în prezent, conform art. 551 din Legea nr. 254/2013 modificată prin Legea 169/2016; să i se acorde bani nu zilele compensatorii, respectiv suma de 80.000 euro.

La data de 04.06.2020, reclamantul a depus la dosar o cerere adițională prin care a solicitat obligarea Penitenciarului Arad ca în termen de o zi să i se predea actele de procedură reținute, și să le lase definitiv în posesia sa fără nici o obligație, cu plata daunelor morale în sumă de 1.000 euro.

Prin încheierea nr. 5995 din 02 iuie 2020 cererea adițională din data de 04.06.2020 a fost anulată în procedura regularizării.

Prin încheierea nr. 4290 din 11 noiembrie 2020, Judecătoria Arad a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Arad și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în favoarea Tribunalului Arad.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 11.01.2021, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 67 din 07 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Arad a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Penitenciarului Arad și a dispus virarea de către Ministerul Justiției în contul Baroului Arad a sumei de 1567 RON cu titlu de onorariu aferent asistenței juridice acordate în cadrul ajutorului public judiciar.

Prin decizia nr. 69 din 16 martie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020 a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant A..

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului și obligarea intimatului Penitenciarului Arad la plata zilelor compensatorii în sumă de 80.000 euro.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 3, 6, 13 și art. 36 CEDO.

În dezvoltarea cererii de recurs, recurentul a prezentat situația de fapt, făcând referire la condițiile de cazare din penitenciar și la neacordarea către acesta a zilelor compensatorii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 11 iulie 2022 și a fost repartizat aleatoriu completului nr. 10 care, prin rezoluția din data de 17 octombrie 2022, a stabilit termen la data de 10 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției nulității recursului, invocată de instanță din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 248 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și având în vedere și prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs nu poate examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunțate în apel care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., normă de ordine publică.

Drept urmare, nu pot fi deduse judecății instanței de recurs argumente prin care se critică stabilirea situației de fapt ori interpretarea dată de instanțele de fond probelor administrate în cauză, având în vedere că instanța de recurs nu exercită un control judiciar asupra temeiniciei hotărârii recurate.

În cauză, prin decizia civilă nr. 69 din data de 16 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul A..

Se constată că prin recursul formulat, aspectele dezvoltate de recurentul-reclamant în cuprinsul cererii de recurs vizează nemulțumirea acestuia cu privire la soluția pronunțată în dosar, recurentul reiterând teza potrivit căreia nu i s-au acordat zilele compensatorii din anul 2012 și până în prezent și susținând lipsa unor condiții adecvate de detenție în Penitenciarul Arad, fără a face nicio referire la argumentele care au justificat soluția de respingere a apelului pe care l-a formulat în speță.

Or, reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt care a justificat declanșarea demersului judiciar nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, în sensul dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. statuând că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

În plus, așa cum s-a arătat anterior, recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, ceea ce presupune obligația recurentului de a formula critici care să se raporteze punctual, la conținutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac.

Așa fiind, câtă vreme, obiectul recursului de față este reprezentat de decizia civilă nr. 69 din data de 16 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței în soluția de respingere a apelului, ca nefondat.

Or, o atare cerință nu este îndeplinită în cauză, în condițiile în care memoriul de recurs nu ilustrează, în concret o ipoteză de nelegalitate a dezlegărilor jurisdicționale date problemelor litigioase prin hotărârea instanței de apel, argumentele recurentului nefiind circumscrie acestor dezlegări.

Pentru aceste considerente, întrucât aspectele invocate de recurent nu se încadrează în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și nu se grefează pe conținutul deciziei atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

Raportat la soluția ce urmează a fi pronunțată în recurs, Înalta Curte va face aplicarea în cauză a prevederilor art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008.

În consecință, cheltuielile procesuale avansate de stat, constând în onorariul în cuantum de 680 RON stabilit în favoarea apărătorului desemnat pentru recurent, pentru prezenta fază procesuală, în urma încuviințării cererii recurentului de acordare a ajutorului public judiciar sub forma asistenței judiciare gratuite, urmează a rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 69 din 16 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020.

Cheltuielile procesuale avansate de stat rămân în sarcina acestuia, potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.