ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1171/2025

Obiectul cauzei: Prin cererea adresată Judecătoriei Vatra Dornei la data de 5 ianuarie 2017 și înregistrată sub nr. x/2017, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta Comuna Poiana Stampei, prin primar, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate că au dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra următoarelor imobile: - suprafața de 27767 mp teren intravilan cu nr. cadastral x, identică cu parcela nou formată IF, din parcelele vechi din CF x Poiana Stampei, teren situat în comuna Poiana Stampei și învecinat cu C., D., A., E., F., G., drum comunal și H. și construcțiilor Cl-anexă și C2-anexă, edificate pe aceasta suprafață; - suprafața de 91.420 mp teren extravilan cu nr. cadastral xidentic cu parcelele nou formate: - 1F în suprafață de 48.329 mp formata din parcelele vechi din CF nr. x, CF nr. x și CF nr. x Poiana Stampei; - 2P în suprafață de 18.978 mp formată din parcelele vechi din CF nr. x și CF nr. x Poiana Stampei; - 3F în suprafață de 24.113 mp formată din parcelele vechi din CF nr. x, CF nr. x și CF nr. x Poiana Stampei. Prin cererea de intervenție formulată, intervenientul I. a arătat, în esență, că parcela x nu întrunește condițiile prevăzute de lege pentru uzucapiune și, prin urmare, trebuie exclusă din documentația depusă la dosar. După întocmirea raportului de expertiză, la data de 3 decembrie 2020, reclamanții au formulat cerere de introducere în cauză, în calitate de pârâți, a moștenitorilor proprietarilor tabulari. În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare.

Sentința pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei: Prin sentința civilă nr. 570 din 14 iulie 2021, Judecătoria Vatra Dornei a admis, în parte, acțiunea civilă având ca obiect "uzucapiune", formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții comuna Poiana Stampei prin primar, J., K., L. M., J., N., O., P., Q. și R. - prin curator S., precum și cu intervenientul I.. A admis cererea de intervenție formulată de I. în contradictoriu cu reclamanții și, în consecință, a respins acțiunea reclamanților în ceea ce privește suprafața de 11245 mp identificată de expert ca fiind identică cu parte din parcela x din Cf x și cu parte din parcela din Cf x. A constatat că reclamanții au dobândit drept de proprietate prin uzucapiune asupra: - suprafeței de 27767 mp intravilan având nr. cadastral x identic cu parcela nou formată din parcelele vechi 4332/2, 4331/1, 3298/147 și 4330 din CF x Poiana Stampei și a construcțiilor C1 anexă și C2 anexă; - suprafeței de 48329 mp formată din parcela x fin Cf x parcele vechi din Cf x și parcelele din Cf x Poiana Stampei; - terenului identificat ca fiind parte din parcela x și 3F ce excede suprafeței de 11245 mp identificată de expert ca fiind identică cu parte din parcela x din Cf x și cu parte din parcela. A obligat reclamanții la plata sumei de 1664 RON cheltuieli de judecată cuvenite intervenientului.

Decizia pronunțată de Tribunalul Suceava: Prin decizia civilă nr. 489 din data de 28 aprilie 2022, Tribunalul Suceava, secția I civilă, a admis apelurile formulate de reclamanții A. și B., precum și de către intervenientul principal I. împotriva sentinței civile nr. 570 din 14 iulie 2021 a Judecătoriei Vatra Dornei, în contradictoriu cu intimații: M., Comuna Poiana Stampei - prin primar, L., T., K., R., O., P., J. și Q., a anulat sentința civilă apelată și a reținut cauza spre rejudecare, fixând termen de judecată la data de 16 iunie 2022, cu mențiunea ca apelanții reclamanți să indice eventualii moștenitori ai defunctei intimate M.. Prin decizia civilă nr. 193 din 28 februarie 2023, Tribunalul Suceava a anulat acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu R., K., P. și Q., pentru lipsa capacității procesuale de folosință. A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu ceilalți pârâți, respectiv Comuna Poiana Stampei - prin primar, L., U., J., T. și O.. A constatat că reclamanții A. și B. au dobândit drept de proprietate prin uzucapiune cu privire la: - suprafața de 27767 mp intravilan având nr. cadastral x identic cu parcela nou formată din parcelele vechi x din CF x Poiana Stampei, precum și construcțiile C1-anexă și C2-anexă; - suprafața de 48329 mp formată din parcela x din CF x parcele vechi x din CF x și parcelele x din CF x Poiana Stampei; - suprafața de teren identificată ca fiind parte din parcela x și x ce excede suprafeței de 11245 mp identificată de expert ca fiind identică cu parte din parcela x din CF x și cu parte din parcela x din CF x. A respins, ca nefondată, acțiunea reclamanților în ceea ce privește suprafața de 11245 mp identificată de expert ca fiind parte din parcela x din CF x și parte din parcela x din CF x. A admis cererea de intervenție formulată de către intervenientul în interes propriu I., în contradictoriu cu reclamanții. A obligat reclamanții la plata către intervenient a sumei de 1664 RON cu titlu de cheltuieli de judecată din primă instanță, primul ciclu procesual. A respins cererea apelanților (reclamanți și intervenient) privind recuperarea cheltuielilor de judecată efectuate în apel și în rejudecare.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Suceava: Prin decizia civilă nr. 230 din 2 noiembrie 2023, Curtea de Apel Suceava a admis excepția nulității recursurilor, invocată din oficiu, și a anulat recursurile declarate de reclamanții A. și B., precum și de intervenientul I. împotriva deciziei civile nr. 193 din data de 28 februarie 2023, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, intimați pârâți fiind: U., Comuna Poiana Stampei - prin primar, L., J. - prin curator avocat V., T. - prin curator avocat V. și O. - prin curator avocat V., ca nemotivate. Împotriva deciziei civile nr. 230 din 02 noiembrie 2023 a Curții de Apel Suceava, intervenientul I. a formulat contestație în anulare.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Suceava: Prin decizia civilă nr. 199 din 15 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a fost constatată perimată contestația în anulare formulată de contestatorul I. împotriva deciziei civile nr. 230 din 02 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații: U., A., B., Comuna Poiana Stampei, prin primar, L., J., T. și O.. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, contestatorul I..

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție: Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 6 decembrie 2024 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 5, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie. Prin rezoluția de primire din 11 decembrie 2024 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., după efectuarea procedurilor de comunicare menționate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Motivele de recurs: Prin cererea de recurs, recurentul a învederat că la data de 12 martie 2024 s-a dispus suspendarea contestației în anulare în dosarul nr. x/2023, ca urmare a neachitării onorariului de curator cât și a neîndeplinirii unor acte de procedură, însă anterior solicitase anularea plății onorariului pentru curator și stabilirea unui nou termen de judecată. A criticat și faptul că judecătorul nu a făcut aplicarea art. 22 alin. (2) C. proc. civ. în sensul de a lămuri orice aspect neclar din dosar și de a verifica situația de fapt și nu a aplicat nici art. 479 alin. (2) din același act normativ, în sensul că instanța nu a solicitat în scris un punct de vedere de la Primăria Comunei Poiana Stampei, deși aceasta este parte în proces, iar parcela x a fost predată acestei primării prin schimb cu Ocolul Silvic Dorna Candrenilor. A mai arătat că în mod greșit au fost introduse în proces părțile U., J., T. și O., întrucât aceste persoane sunt în afara conținutului și probatoriului din proces, iar el a fost dat în judecată de A.. A precizat că nu înțelege de ce este obligat să achite suma de 680 de RON, reprezentând onorariul avocatului desemnat curator special și a solicitat anularea acestei obligații și acordarea unui nou termen pentru a se specifica dacă trebuie să facă sau nu această plată, dar și pentru a-și angaja un avocat. Recursul nu a fost întemeiat în drept. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză: În cauză, intimații-reclamanți A. și B. au formulat întâmpinare prin care au invocat, în principal, nulitatea recursului întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat. Ceilalți intimați nu au formulat întâmpinări.

Procedura de filtru: În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 3 februarie 2025. În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că hotărârea recurată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs; Completul de filtru urmează să analizeze dacă este incidentă în speță excepția tardivității declarării prezentei căi de atac, precum și că în măsura în care se va trece peste excepția mai sus menționată, completul de filtru urmează să analizeze excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare. Raportul a fost comunicat părților la 30 aprilie 2025. Nu a fost transmis instanței punct de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen la 3 iunie 2025, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: În condițiile art. 493 alin. (5) și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând recursul, cu prioritate, prin prisma excepției tardivității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele: Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Examinând recursul în raport cu excepția tardivității, invocată de instanță din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) teza I C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare". Se constată că, în privința declarării căii de atac a recursului împotriva hotărârii care constată perimarea, aceste dispoziții legale instituie un termen special și derogatoriu de la termenul comun de 30 de zile de la comunicare, prevăzut de art. 485 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că se aplică cu prioritate, conform principiului specialia generalibus derogant. De asemenea, se constată că dispoziția legală menționată instituie un termen imperativ înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul procesual. În ceea ce privește calculul acestui termen în cauză, se reține că decizia civilă recurată a fost pronunțată la 15 octombrie 2024, moment la care începe să curgă termenul legal special de 5 zile, pentru exercitarea căii de atac a recursului, astfel că ultima zi a acestui termen, calculat în conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost 21 octombrie 2024. Or, potrivit înscrisului aflat la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cererea de recurs a fost transmisă prin e-mail la data de 4 noiembrie 2024, cu depășirea termenului imperativ prevăzut de dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ. Conform prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel". Astfel, decăderea este sancțiunea procedurală ce intervine în cazul nerespectării unui termen imperativ, constând în pierderea exercițiului dreptului procesual iar în cauză, sancțiunea intervine pentru nerespectarea termenului de introducere a recursului. Înalta Curte observă totodată, că recurentul-contestator prin prezenta cale de atac a formulat fie susțineri generale cu privire la hotărârile instanțelor de fond, privitoare la situația parcelei 3298/77 și la necesitatea completării probatoriului și a reevaluării situației de fapt, afirmații care nu pot fi apreciate a reprezenta critici de nelegalitate la adresa deciziei atacate și, prin urmare, nu pot fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de lege. Totodată, s-au exprimat nemulțumiri cu privire la stabilirea onorariului de curator în sarcină recurentului, chestiune care, de asemenea, nu vizează nemijlocit o critică adusă hotărârii de perimare. Ca atare, se reține că susținerile recurentului nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor legale, care trebuie interpretate atât în sensul indicării, prin motivele de recurs, a unuia dintre cazurile de nelegalitate prevăzute limitativ la art. 488 C. proc. civ., cât și a argumentării juridice a acestuia, prin formularea unor critici propriu-zise cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În acest sens, și prin jurisprudența CEDO se reține că legislația referitoare la formalitățile și termenele care trebuie respectate pentru a formula un recurs vizează asigurarea unei bune administrări a justiției și respectarea, în special, a principiului securității juridice (cauza Canete de Goni împotriva Spaniei). Față de aceste considerente, în acord cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., reținând pe de o parte formularea căii de atac cu depășirea termenului legal, ce atrage sancțiunea nulității actului conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., iar pe de altă parte neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat în cauză de recurentul-contestator I. împotriva deciziei civile nr. 199 din 15 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă.