Decizia nr. 37/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la 8 iulie 2016, astfel cum a fost precizată, Parohia F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Pitești prin Primar, să se constate că este proprietara terenului în suprafață de 3.917 mp, reprezentând curtea parohiei, a bisericii F., construită în anul 1876, a capelei bisericii și a grupurilor sanitare situate pe acest teren, precum și a terenului în suprafață de 26.208 mp, reprezentând cimitirul parohiei, cu cheltuieli de judecată. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 455/2006 și ale art. 35 C. proc. civ.

Sentința pronunțată de tribunal Tribunalul Argeș, secția civilă, prin Sentința nr. 329 din 20 septembrie 2017, a admis cererea precizată privind pe reclamanta Parohia F. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Pitești. A constatat că reclamanta este proprietara următoarelor bunuri: teren în suprafață de 3.917 mp reprezentând curtea Parohiei F., situată în Pitești, cartier x, la ieșirea spre autostrada A1 Pitești - București, cu vecinătățile menționate, biserica F. situată pe terenul identificat, capela bisericii și grupurile sanitare situate pe teren și terenul în suprafață de 26.208 mp, reprezentând cimitirul parohiei, situat în Pitești, cartier x, cu vecinătățile menționate.

Decizia pronunțată de curtea de apel Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin Decizia nr. 882 din 20 februarie 2019, prin care, cu majoritate, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Municipiul Pitești. Prin opinia separată s-a statuat soluția de admitere a apelului și de schimbare, în parte a sentinței, în sensul admiterii în parte a acțiunii și respingerii acțiunii pentru suprafața de 5.436 m.p. teren pentru care există suprapunere cu un alt teren.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Pitești, fără a subsuma criticile vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Prin recurs, pârâtul a susținut următoarele: - Soluția instanței de apel este nelegală și netemeinică având în vedere faptul că Municipiul Pitești are în proprietate suprafața de teren de 5.436 mp pentru care au fost depuse înscrisuri doveditoare, care face parte din totalul de 26.208 mp asupra căreia s-a stabilit dreptul de proprietate al reclamantei, suprapunerea nefiind contestată de părți, - Așa cum a arătat prin motivele de apel, terenul pentru care există suprapunerea, intabulat de către recurent anterior pronunțării sentinței primei instanțe, aparține domeniului public al localității; - Instanța de apel a încălcat prevederile Legii nr. 213/1998, respectiv, pe cele ale art. 11 alin. (1) lit. c), precum și dispozițiile art. 861 C. civ. din 2009; - Chiar dacă s-ar aprecia că dreptul de proprietate al Municipiului Pitești ar fi (pentru o parte de teren) de natură privată, iar nu publică, să se observe că intimata - reclamantă nu a reușit, prin probele administrate, să probeze posesia și în ceea ce privește suprafața de 5.436 mp, pentru care a repartizat locuri de veci și a permis construirea de monumente funerare abia după anul 2010 și nu anterior acestui an, cum eronat pretinde, cu mențiunea că reclamanta a probat că a avut o avere de doar 1 ha și 5.600 mp teren și nu 2 ha și 4.125 mp teren, cum solicită în prezentul litigiu.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată de reclamanta Parohia F. s-a solicitat, în principal, a se constata inadmisibilitatea recursului, iar în subsidiar, nulitatea acestuia, pentru neîncadrare critici. În situația în care se va trece peste excepții, s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Recurentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 20 noiembrie 2019, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de pârâtul Municipiul Pitești, prin Primar împotriva Deciziei nr. 882 din 20 februarie 2019 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, și a fixat termen de judecată în ședință publică, cu citare părți la data de 15 ianuarie 2020. I. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente: În drept, dispozițiile art. 1890 C. civ. recunosc posesorului unui imobil posibilitatea de a prescrie în 30 ani, fără ca acesta să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință. Pentru a invoca uzucapiunea, posesorul trebuie să facă dovada că a posedat bunul în tot timpul prevăzut de lege, adică 30 ani, că posesia sa a fost utilă în sensul art. 1847 C. civ. și, respectiv, că bunul nu a fost declarat neprescriptibil, astfel cum sunt bunurile care aparțin proprietății publice. Dispozițiile art. 861 C. civ. prevăd în mod expres că: Bunurile proprietate publică sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile (1) și Proprietatea asupra acestor bunuri nu se stinge prin neuz și nu poate fi dobândită de terți prin uzucapiune sau, după caz, prin posesia de bună-credință asupra bunurilor mobile. (2) Verificarea de către instanța de recurs a modului în care dispozițiile legale relative la uzucapiune au fost aplicate raportului juridic dedus judecății se realizează prin raportare la situația de fapt a imobilelor, astfel cum aceasta a fost stabilită la judecata în fond pe baza probatoriilor administrate de părți sau, după caz, ordonate din oficiu de instanța de judecată. Ca atare, judecătorii fondului au a statua prin hotărârea pronunțată în mod explicit și într-o manieră coerentă cu privire la situația de fapt a fiecăruia dintre imobilele pentru care se pretinde dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, prin detalierea caracteristicilor posesiei exercitate asupra acestora și indicarea perioadei de timp analizate, rezultat al analizei probatoriilor, precum și cu privire la regimul juridic actual al bunurilor, aprofundarea cercetării impunându-se cu atât mai mult cu cât pentru unele dintre imobile se invocă faptul apartenenței lor la domeniul public. În acest sens sunt și dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd următoarele: Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc. Omisiunea instanțelor de fond de a stabili situația de fapt și regimul juridic al tuturor imobilelor pentru care se constată intervenită uzucapiunea se constituie într-o omisiune esențială, întrucât pune instanța de recurs în imposibilitate de a exercita controlul judiciar din perspectiva criticilor de nelegalitate, atrăgând incidența motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu consecința casării deciziei recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleași instanțe. În speță, se constată că împrejurările de fapt ale cauzei în ceea ce privește suprafața de 5.436 mp teren, compusă din două parcele de teren de 880 mp și de 4.556 mp, cu privire la care pârâtul se apără că aparține domeniului public al localității și că nu poate face obiect al uzucapiunii, nu au fost pe deplin stabilite la judecata în fond a litigiului. Astfel, se constată că prin completările aduse raportului de expertiză tehnică judiciară întocmite de ing. A., datate 24 decembrie 2018, în ceea ce privește imobilele, terenuri și construcții, pentru care reclamanta Parohia F. a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, ca urmare a exercitării unei posesii utile pe durata termenului de prescripție achizitivă, au fost elaborate două documentații în vederea avizării de către OCPI Argeș. Aceste documentații au fost aprobate după cum urmează: prin procesul-verbal de recepție nr. x/2018 a fost avizată lucrarea referitoare la terenul în suprafață de 3.917 mp cu destinația Biserica Parohiei F. - x", cu mențiunea că terenul nu se suprapune cu altă documentație cadastrală, și prin procesul-verbal de recepție nr. x/2018 a fost avizată lucrarea referitoare la terenul în suprafață de 26.208 mp cu destinația cimitir, cu mențiunea că acest teren se suprapune peste o suprafață de 880 mp înscrisă în C.F. x și peste o suprafață de 4.556 mp din terenul ce se identifică cu nr. cadastral nr. x. Exceptând suprafețele de 880 mp și de 4.556 mp teren, pârâtul Municipiul Pitești a confirmat posesia îndelungată exercitată de reclamantă asupra celorlalte imobile, sens în care acestea nu vor face obiect al rejudecării cauzei. Pârâtul a susținut că parcelele de 880 mp, având destinația de drum de acces la cimitir, și de 4.556 mp, a cărei afectațiune nu a fost stabilită cu claritate, îi aparțin, fiind inventariate și incluse în domeniul public al unității administrativ-teritoriale potrivit anexelor HCL Pitești nr. 194 din 4 septembrie 1999 și H.G. nr. 447 din 16 august 2002 contestând, totodată, exercitarea de către reclamantă a unei posesii îndelungate asupra acestor terenuri. Cât privește parcela de 4.556 mp teren, aceasta se include, necontestat, în terenul de 26.208 mp pe care, potrivit constatărilor expertizei, există morminte și cripte, unele dintre ele datând de peste 80 de ani . Existența unor monumente funerare și vechime acestora nu a fost însă verificată și confirmată de instanțele de fond, în afara oricărui dubiu, în ceea ce privește parcela de 4.556 mp, pârâtul afirmând, prin recurs, că locurile de veci care ar afecta acest teren ar fi fost repartizate de reclamantă enoriașilor abia după anul 2010. Referitor la această parcelă de teren se constată că unele dintre înscrisurile de la dosar indică că ar avea destinația de pășune și nu de cimitir. În procesului-verbal de cercetare locală se consemnează că pe parcela de 4.556 mp teren se găsesc montați mai mulți stâlpi de beton care, potrivit reclamantei, au rol de protecție împotriva alunecărilor de teren, aspect contestat de reprezentantul pârâtului care a arătat că aceștia au avut rolul de a susține gardul vechi care delimita cimitirul parohial de proprietățile învecinate (gard care exista în anii 2005 - 2006), linia pe care sunt amplasați indicând, în opinia sa, limitele cimitirului aflat în posesia reclamantei în raport de terenul proprietate publică. Această susținere a fost contestată de partea reclamantă care a indicat gardul de beton datând din anii 1970 - 1976 ca fiind reperul ce delimitează cimitirul parohial de proprietățile învecinate, gard a cărui existență actuală pe teren nu a fost contestată și care se regăsește indicat ca reper ce indică vecinătatea parcelelor de teren în actele de dezmembrare și de schimb de terenuri întocmite de pârât cu unul dintre vecinii terenului, S.C. B. S.R.L. În același proces-verbal s-a consemnat că pe parcela de 4.556 mp teren se intenționează amenajarea unui cimitir administrat de unitatea administrativ-teritorială, distinct de cimitirul parohial amplasat pe restul parcelei de 26.208 mp teren, fără a se clarifica dacă și până în prezent acest teren ar fi avut aceeași afectațiune. În același sens sunt și mențiunile Hotărârii nr. 265 din 20 iulie 2006 a Consiliului Local Pitești, potrivit cărora schimbul de terenuri realizat între Municipiul Pitești și S.C. B. S.R.L. prin actul autentificat sub nr. x din 12 octombrie 2016 s-a efectuat în vederea realizării obiectivului de investiții "Cimitir Prundu -Bănănăi. F.n." . Cât privește terenul în suprafață de 880 mp, desemnat cu sintagma drumul cimitirului, se constată că este delimitat distinct în schițele anexate raportului de expertiză, întrucât pe el este amenajată o cale de circulație prin care se asigură accesul în cimitirul parohial, terenul învecinându-se cu parcela de 4.556 mp pe toată lungimea acesteia, fără însă ca probatoriile administrate să releve împrejurările de fapt în care a fost amenajată calea de acces și, dată fiind destinația prezentă, dacă acest teren are un regim juridic special. Referitor la cele două parcele de teren, pârâtul a susținut că aparțin domeniului public al localității cu trimitere la terenurile evidențiate în Inventarul bunurilor aparținând domeniului public al Municipiului Pitești HCL Pitești nr. 194 din 4 septembrie 1999 și H.G. nr. 447 din 16 august 2002 și la documentațiile cadastrale cu nr. x (suprapuse peste documentația cadastrală nr. x din 5 noiembrie 2001 întocmită de reclamantă, dar nesalvată în grafica OCPI Argeș) ce au stat la baza înscrierii acestui drept în cărțile funciare nou înființate. În atare condiții, instanțele de fond aveau a verifica și statua cu privire la identitatea acestor terenuri cu cele inventariate ca aparținând domeniului public al Municipiului Pitești, respectiv la apartenența lor la domeniul public al localității. Ori, potrivit mențiunilor din procesul-verbal de cercetare locală, expertul A. a arătat că nu poate confirma și nici infirma identitatea între cele două parcele de teren și terenurile ce aparțin domeniului public al localității în lipsa individualizării respectivelor terenuri din inventar și a prezentării unor schițe/planuri ale acestora din urmă, constatarea privind suprapunerea terenurilor fiind susținută în raport de informațiile transmise de oficiul de cadastru, astfel cum acestea au fost transpuse în cărțile funciare. Întocmirea documentațiilor cadastrale de către pârât a presupus însă, în mod obligatoriu, individualizarea terenurilor pentru care a solicitat deschiderea cărților funciare și, totodată, stabilirea concordanței între aceste terenuri și cele evidențiate în inventarul bunurilor aparținând domeniului public al localității, bunuri care s-au aflat anterior inventarierii în posesia pârâtului și care au avut o astfel de afectațiune. Astfel, cât privește parcela de 800 mp teren, identificată sub nr. cadastral x și înscrisă în cartea funciară cu același număr (având destinația de carosabil, trotuar, canal betonat), se constată că pârâtul a arătat că se identifică cu terenul evidențiat la poz. 515 din Inventarul bunurilor aparținând domeniului public al Municipiului Pitești. Este de observat că la poziția respectivă din inventar este menționată o suprafață de 88.800 mp, cu destinația "spațiu verde cartier ", dobândită de pârât în anul 1980 - HCL 124 din 2 septembrie 1999. Dată fiind diferența între parcela de 880 mp în litigiu și suprafața de 88.800 mp evidențiată în inventar, instanțele de fond aveau a lămuri, în afara oricărui dubiu, dacă cei 880 mp se includ sau nu în cei 88.800 mp, identitatea celor două terenuri neputând fi justificată ca rezultând din măsurători - 880 mp și, respectiv, ca rezultând din acte - 88.800 mp . Verificările se impuneau cu atât mai mult cu cât potrivit mențiunilor de la pct. 309 din adresa Oficiului de cadastru și publicitate imobiliară Argeș terenul de 880 mp este situat pe C. al Argeșului, diferența de 87.920 mp fiind spațiu verde cartier . Cât privește suprafața de 4.556 mp, se constată că pârâtul a înțeles să invoce ca titlu de proprietate actul de dezmembrare întocmit pentru o parcelă în suprafață de 5.934 mp (în care s-ar include cei 4.556 mp), parcelă identificată cadastral sub nr. x și actul de schimb autentificat sub nr. x din 12 octombrie 2016, încheiat cu S.C. B. S.R.L. (societate care a primit terenuri în strada x nr. x din 13 iulie 2004 . Pârâtul susține că parcela inițială, de 5.934 mp de teren, aparținea domeniului public al localității, cu trimitere la bunurile din inventar. În urma dezmembrării acestei parcele se constată că au rezultat două loturi distincte de teren, unul în suprafață de 5.498 mp, cu nr. cadastral x - care a rămas în proprietatea pârâtului, și un altul în suprafață de 436 mp, cu nr. cadastral x, care a făcut obiectul schimbului, fiind alipit în CF x, proprietatea S.C. B. S.R.L. Potrivit mențiunilor actului de schimb, pârâtul a predat către S.C. B. S.R.L. parcela x, având ca vecin la est S.C. B. S.R.L. și drum cimitir (adică parcela de 880 mp) și a primit la schimb parcela nr. x/1, având ca vecin la est drumul cimitirului, adică aceeași parcelă de 880 mp, vecinătate ce se regăsește indicată și în actul de donație al cărei beneficiar a fost S.C. B. S.R.L. La rândul său S.C. B. S.R.L. a predat la schimb pârâtului Municipiul Pitești o parcelă de 436 mp, caz în care pe amplasamentul din strada x pârâtul ar deține o suprafață de 5.498 mp teren din vechea parcelă, învecinată: la nord - lotul x care se înstrăinează și strada x, la sud - teren cimitir parohial cu țăruși de lemn și gard din beton, la est - drum de acces cimitir parohial și la vest - teren de stat Bulevardul x la care s-a adăugat parcela primită la schimb de la S.C. B. S.R.L. (de 436 mp) situată, în raport de vecinătățile indicate în actul de dezmembrare în vecinătatea parcelei inițiale, adică, în total, o parcelă de 5.934 mp. Nici parcela de 5.934 mp, în configurația avută anterior schimbului de terenuri, ca, de altminteri, și nici parcela rezultată în urma schimbului de terenuri nu au fost identificate în planurile anexate raportului de expertiză în scopul verificării identității lor cu terenurile aparținând domeniului public al localității, astfel cum acestea sunt evidențiate în inventar. Cât privește terenul predat la schimb de pârât, potrivit mențiunilor actului de schimb autentificat sub nr. x din 12 octombrie 2016, acesta ar fi aparținut domeniului public al localității conform H.G. nr. 447/2002 și HCL nr. 54/2004, pentru ca, ulterior, acesta să fie dezafectat de la domeniul public în baza hotărârilor consiliului local indicate în cuprinsul actului de schimb și a mențiunilor actului de dezmembrare autentificat sub nr. x din 12 octombrie 2006 de BNP D., neîntabulat în cărțile funciare. Este de observat, totodată, că pentru "terenurile situate în str. x, situate în vecinătatea vestică a S.C. B.", pentru care s-a întocmit documentația cadastrală de ing. E. care a făcut obiectul cererii de recepție formulată de pârât la data de 22 septembrie 2006, "identificarea și individualizarea limitelor imobilului măsurat și a amplasamentului acestuia" s-a realizat prin indicarea acestora de către reprezentantul unității administrativ-teritoriale . În atare condiții, instanțele de fond aveau a stabili cu claritate configurația parcelei de 5.934 mp teren pe amplasamentul inițial și a statua dacă această parcelă aparținea domeniului public sau domeniului privat al localității, precum și configurația parcelei de 5.934 mp teren rezultată în urma schimbului de terenuri intervenit între pârât și S.C. B. S.R.L. (5.498 mp teren din vechea parcelă și 436 mp teren primit la schimb), inclusiv regimul său juridic actual, cu luarea în considerare a momentului în care s-a realizat, din punct de vedere cadastral, suprapunerea respectivelor parcele de teren, precum și consecințele acestor operațiuni asupra pretenției deduse judecății. Identificarea respectivelor parcele se impunea a fi realizată și prin raportare și la parcela de 880 mp teren (înscrisă distinct într-o altă carte funciară), urmând a se stabili dacă aceasta se include sau nu în terenul de 5.498 mp rămas din vechea parcelă de teren în urma schimbului de terenuri, dată fiind constatarea existenței unei suprapuneri doar pentru 5.436 mp (compusă din parcele de 4.556 mp și 880 mp), astfel cum se indică prin expertiză, teren care, la rându-i se include în suprafața totală de 26.208 mp pentru care reclamanta a solicitat constatarea uzucapiunii, cu luarea în considerare a faptului că pentru o suprafață de 20.856 mp teren pârâtul nu a contestat afectațiunea de cimitir și nici posesia îndelungată exercitată de partea reclamantă. Așa fiind, constatând că împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite, împrejurare care pune instanța de recurs în imposibilitate de a exercita controlul judiciar asupra hotărârii recurate din perspectiva aplicării corecte a legii, Înalta Curte, în baza art. 497 C. proc. civ., va admite recursul, va casa decizie recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, instanța de trimitere va ordona probatoriile necesar a fi administrate în vederea identificării cu claritate a suprafețelor de 880 mp și de 4.556 mp, totalizând 5.436 mp, precum și a modificărilor aduse în timp configurațiilor acestor terenuri, prin raportare la parcelele de teren din care acestea au făcut parte inițial, cu luarea în considerare a regimului lor juridic trecut și actual, în scopul clarificării tuturor aspectelor de fapt ale cauzei, astfel cum acestea au fost detaliate mai sus, în prezenta hotărâre. Totodată, instanța de trimitere va ordona probatoriile necesar a fi administrate pentru a stabili dacă pe parcela de 4.556 mp s-au făcut înhumări, în ce perioadă și în administrarea cui s-a aflat terenul în perioada respectivă, sarcina probei revenind părții care pretinde acest fapt, ori, dimpotrivă, acest teren are destinația de pășune, astfel cum se consemnează în unele dintre înscrisurile depuse la dosarul cauzei. În raport de constatările de fapt, instanța va aprecia asupra pretenției deduse judecății, în acord cu dispozițiile legale incidente raportului juridic dedus judecății. PENTRU ACESTE MOTIVE,