ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1148/2025

Ședința publică din data de 3 iunie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 13 ianuarie 2022, reclamantul Centrul pentru Tineret "A." a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., anularea Acordului de Parteneriat nr. CCTSI-2020.01.30-15 din 30.01.2020, "Igiena dentară și corporală-educație prin joc", deoarece a fost încheiat prin fraudarea legii, cauza fiind ilicită față de prevederile O.G. nr. 51/1998 privind îmbunătățirea sistemului de finanțare a programelor și proiectelor culturale, cu obligarea pârâtei la restituirea avansului începând cu data de 05 februarie 2020, precum și la plata dobânzii legale aferente, de la data de 05 februarie 2020, până la achitarea integrală a debitului.

În motivare, reclamantul a învederat că, la sfârșitul anului 2019, pârâta i-a propus un proiect pretins a fi cultural "Igiena dentară și corporală - educație prin joc", cu locul de desfășurare în parcurile Ferentari, Sebastian și Humulești în perioada 15 februarie 2020-15 mai 2020, deși acesta este în realitate, un proiect care vizează sănătatea și mediul social, domenii care nu se pot finanța nerambursabil în temeiul O.G. nr. 51/1998 privind îmbunătățirea sistemului de finanțare a programelor și proiectelor culturale.

În drept, au fost invocate art. 1237, 1238, 1246-1249 C. civ., O.G. nr. 51/1998, Legea nr. 273/2006, Legea nr. 98/2016.

Prin încheierea din data de 18 februarie 2022, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea secției a II -a contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pentru considerentele expuse pe larg în cuprinsul acesteia.

Prin încheierea din data de 23 septembrie 2022, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea secției inițial învestite, fiind sesizată Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Prin sentința nr. 57 din 16 ianuarie 2023, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal a soluționat conflictul de competență stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a IV -a Civilă a Tribunalului București.

La termenul din data de 19 mai 2023, tribunalul a constatat decăderea reclamantei din dreptul de a administra proba cu interogatoriul pârâtei și a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au solicitat și actele premergătoare care au stat la baza emiterii HCL nr. 4/23.01.2020, cu privire la proiectul pârâtei, de la Consiliul Local Sector 5.

La termenul din data de 22 septembrie 2023, tribunalul, în baza art. 22 C. proc. civ., a calificat obiectul cererii deduse judecății ca fiind o acțiune în constatarea nulității absolute, motivele invocate de reclamant fiind eroarea obstacol, cauză ilicită și fraudă la lege, iar în subsidiar, o acțiune în rezilierea acordului de parteneriat încheiat între părți, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor asumate contractual de către pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 287 din 08 martie 2024, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins cererea, ca nefondată și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 8.000 RON, cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1179 A din 25 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul formulat de apelantul reclamant Centrul Cultural și de Tineret "A." împotriva sentinței civile nr. 287 din 08 martie 2024, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. ca nefondat. A fost obligat apelantul-reclamant la plata către intimata-pârâtă a sumei de 3000 RON, cheltuieli de judecată în apel, respectiv onorariu avocațial redus potrivit art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 14 ianuarie 2025 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 5.

Procedând la încadrarea criticilor formulate în motivul de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 1179A din data de 25 noiembrie 2024 și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Primordial, recurentul a învederat că, începând cu data de 19 februarie 2024, Centrul Cultural și de Tineret, "A." a fost desființat, iar activitatea, personalul, contractele în derulare, precum și litigiile acestuia au fost preluate de aparatul de specialitate al Primarului Sectorului 5, potrivit H.C.L. nr. 09 din 16 februarie 2024.

În continuare, făcând încadrarea criticilor sale în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a invocat încălcarea sau aplicarea eronată a legii de drept substanțial de către instanța de fond, mai exact a dispozițiilor art. 1237 și 1238 din C. civ. privind cauza ilicită și sancțiunea acesteia, precum și a prevederilor O.G. nr. 51/1998 privind îmbunătățirea sistemului de finanțare a programelor și proiectelor culturale.

A arătat că atât prima instanță, cât și instanța de fond, în mod eronat au considerat că în cauză nu s-a probat intenția pârâtei de a frauda legea, respectiv O.G. nr. 51/1998, pe motiv că, pe de-o parte, acest act normativ nu ar fi aplicabil în speță, iar pe de altă parte, caracterul socio-educativ al proiectului ar fi fost cunoscut încă din perioada premergătoare încheierii acordului.

În susținerea motivului de casare invocat, a reiterat faptul că a fost indusă în eroare de numele utilizat de B., denumire care a fost utilizată atât în propunerea de parteneriat dar și în cererile de oferte, pentru ca ulterior să își schimbe denumirea în B..

O altă critică vizează faptul că în mod ilicit pârâta i-a propus un proiect pretins a fi cultural, deși în realitate, era vorba de un proiect care viza sănătatea și mediul social, domenii care nu se puteau finanța nerambursabil.

A subliniat că a fost în eroare când a acceptat un asemenea proiect ca fiind cultural cu posibilitatea de a se finanța din fonduri publice nerambursabile, când în realitate acesta nu era unul cultural, ci mai degrabă social, care nu se putea finanța potrivit O.G. nr. 51/1998, astfel cum a fost votat de Consiliul Local Sector 5.

Pe de altă parte, a arătat faptul că intimata nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, a simulat achiziția si distribuția de produse, a pretins că a angajat cheltuieli nejustificate și în afara scopului sau obiectului proiectului chiar necultural, ceea ce în opinia sa, reprezintă o fraudare a banilor publici, având în vedere că folosirea în cadrul proiectului cu valențe sociale, de sănătate si igienă corporală a sumelor de bani destinate finanțării doar proiectelor culturale în temeiul O.G. nr. 51/1998, reprezintă o fraudă la lege.

Recurentul-reclamant a subliniat că a demonstrat prin cererea de chemare în judecată faptul că intimata a dorit fraudarea legii, fapt ce reieșea și din multiplele contracte încheiate în mod fictiv pentru a se face dovada cheltuirii banilor, și care au determinat un "concurs de nulități", respectiv o eroare-obstacol și o fraudă, ignorate de instanțele fondului cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 1237-1238 din C. civ.

A mai solicitat să aibă în vedere toate apărările formulate prin cererea de chemare în judecată și toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei privitoare la faptul că pârâta nu a făcut dovada contribuției personale de 10% din valoarea proiectului, respectiv a sumei de 175.000 RON; nu a făcut dovada distribuirii pe parcursul workshop-urilor a celor 2.300 de sticle de apă minerală, a celor 1,5 t de fructe, a celor 1,5 t de legume și a celor câteva mii de produse de igienă corporală, neexistând la dosar nici o dovadă în acest sens; a simulat încheierea de contracte de prestări-servicii, demarând o activitate simulată de expediere a unor oferte de colaborare cu trei societăți pretins a fi alese aleatoriu, firma câștigătoare având același asociat cu o altă firmă luată în considerare; D. S.R.L. a sponsorizat pârâta cu bunuri în valoare de 52.000 RON pentru a se justifica valoarea ridicată a contractului încheiat cu aceasta, astfel că pârâta a simulat achiziționarea unor servicii, pretextând că a respectat regula de a alege dintre trei ofertanți, dar și faptul că selecția ofertei câștigătoare nu a respectat nici unul dintre criteriile stabilite prin Legea nr. 98/2016, selecția nefiind transparentă, fondurile publice fiind fraudate cu ajutorul unor firme paravan.

A concluzionat că Acordul de Parteneriat nu îndeplinește condițiile de validitate ale actului juridic civil, întrucât dispozițiile acestuia nu se circumscriu prevederilor legale în materie de cultură, iar sumele de bani au fost alocate doar pentru proiecte culturale, astfel că se impune ca pârâta să înapoieze sumele de bani primite cu titlu de avans, dobânzi și penalități, acestea nefiind cheltuite în scop cultural.

Prin întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă s-a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat și obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat în recurs, în cuantum de 4000 RON.

S-a învederat că recursul este nefondat, având în vedere faptul că atât prima instanță, cât și instanta de apel au soluționat în opinia sa, în mod corect și temeinic argumentat, pe fondul cauzei, toate aspectele reiterate prin cererea de recurs.

De asemenea, a menționat că petenta - recurentă nu dezvoltă efectiv motivul de recurs invocat (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.) în sensul indicării modalității în care prima instanță și instanța de apel ar fi încălcat sau aplicat greșit cele două articole și anume, art. 1237 și 1238 din C. civ.

În schimb, prin cererea de recurs, petenta - recurentă reiterează aspectele invocate la prima instanță și în apel, urmărind o reapreciere de către instanța de recurs a materialului probator administrat sub aspect devolutiv, ceea ce nu este perrnis în calea de atac a recursului.

Pe fondul cauzei, a susținut că recurenta nu a fost indusă cu nimic în eroare de către intimată, că sunt nejustificate și susținerile potrivit cărora recurenta ar fi fost indusă în eroare cu privire la obiectul de activitate al intimatei B..

Totodată se mai arată că în legătură cu susținerea recurentei că proiectul care face obiectul Acordului de parteneriat înregistrat sub nr. CCTSI-2020.0l.30-1S din 30.01.2020 nu ar fi un proiect cultural, nu prezintă niciun argument juridic în susținerea acestei afirmații. Petenta - recurentă nu invocă nicio normă juridică care să fundamenteze ideea potrivit căreia proiectul care face obiectul Acordului de parteneriat nu ar fi unul cultural.

A concluzionat că susținerile recurentei potrivit cărora intimata nu și-ar fi îndeplinit obligațiile asumate prin Acordul de parteneriat sunt vădit neîntemeiate și lipsite de fundament juridic, fiind tranșate de prima instanță și instanța de apel, neputând face obiectul judecății în calea de atac a recursului.

După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 28 martie 2025, în cauză a fost fixat termen de judecată la data de 3 iunie 2025, când instanța a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul în raport de excepția privind nulitatea recursului, a cărei analiză este prioritară în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nulitatea căii de atac, pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat."

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Așadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de recurs limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., această cale de atac este lovită de nulitate.

În speță, se constată că recursul nu conține critici care să poată fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar susținerile recurentului-reclamant din cuprinsul recursului formulat nu reprezintă o motivare a căii de atac în sensul exigențelor textului legal anterior menționat.

Astfel, nemulțumirile recurentului cu privire la soluția instanței de apel reprezintă în fapt, veritabile critici de netemeinicie, acesta făcând referire la elementele de fapt ale cauzei și scopul pentru care a formulat cererea de chemare în judecată, apoi și-a reluat argumentele expuse și în etapa procesuală a judecății în primă instanță, în sensul că, în speță, se aplică dispozițiile art. 1237 și 1238 C. civ. referitoare la frauda la lege, precum și prevederile O.G. nr. 51/1998, respectiv că demersul lui judiciar are ca premisă eroarea în care s-au aflat în momentul acceptării proiectului prezentat de B., drept urmare s-a adresat instanței civile pentru a solicita restituirea avansului și a dobânzii legale aferente, de la data de 05 februarie 2020 și până la achitarea integrală a debitului.

Deși pe parcursul cererii de recurs, se afirmă că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și cu aplicarea greșită a normelor de drept incidente în speță, indicând ca temei de drept art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul nu argumentează în concret în ce măsură instanța de apel ar fi interpretat în mod greșit dispoziții de drept material, ci doar afirmă generic încălcarea prevederilor art. 1237 și 1238 din C. civ., în condițiile în care, prin decizia recurată s-a reținut că "sub aspectul motivului de nulitate absolută întemeiat pe cauza ilicită și pe frauda la lege, în mod corect, prima instanță s-a raportat la disp. art. 1237 C. civ.., potrivit cărora cauza este ilicită atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative (frauda la lege)," astfel că susținerea recurentului-reclamant în sensul că în speță nu s-a probat intenția pârâtei de a frauda legea, nu poate fi primită ca fiind o critică de nelegalitate. Susținerile ce argumentează cu privire la situația de fapt, eroarea în care s-a aflat recurenta și intenția presupus frauduloasă a intimatei exced scopului pentru care a fost instituită calea de atac exercitată în cauză, care nu are aptitudinea de a relua analiza chestiunilor factuale dezlegate de instanțele fondului și de a face o reapreciere a probelor, astfel cum solicită recurentul prin demersul de față.

Cu privire la o altă critică a recurentului referitoare la incidența în cauză a dispozițiilor O.G. nr. 51/1998 privind îmbunătățirea sistemului de finanțare nerambursabilă, se observă că ceea ce instanța de apel a reținut era faptul că "(...) de comun acord părțile nu au urmărit accesarea sistemului de finanțare nerambursabilă a proiectelor culturale reglementat de O.G. nr. 51/1998, astfel încât apelanta să poată pretinde că încheierea acordului de parteneriat s-a făcut cu scopul (fraudulos) al accesării acestui tip de finanțare", respectiv o apreciere factuală, astfel că nici această critică nu privește o încălcare sau aplicare greșită a normei, ci doar invocă o altă situație premisă de fapt decât cea reținută de instanța de apel.

Toate argumentele referitoare la chestiunile probatorii și prezumțiile ce pot fi trase pentru a susține varianta propusă de reclamant sunt aspecte ce cad în suverana apreciere a instanțelor fondului și nu mai pot fi cenzurate în recurs, care se limitează la cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Simpla invocare a unor dezlegări cu caracter generic referitoare la modul de dovedire a fraudei la lege, regăsite într-o deciziei a Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia civilă nr. 1386 din 04 aprilie 2014) nu poate substitui absența motivelor de recurs pentru care partea să poată solicita declanșarea unui control în legalitatea hotărârii atacate. Faptul că recurentul citează anumite pasaje din decizia recurată, fără să indice în concret, cum anume instanța de apel a încălcat sau aplicat în mod greșit normele de drept material la cauza dedusă judecății, nu reprezintă o critică de nelegalitate în concordanță cu cerințele impuse de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor de drept anume imputate instanței de apel, fiind necesară o argumentare motivată a criticii în drept.

În concret, recurentul trebuia să dezvolte care ar fi considerentele pentru care apreciază că apelul trebuia să fi fost admis, precum și care ar fi motivele de nelegalitate ale deciziei recurate, dar prin raportare la soluția instanței de apel, iar nu prin reiterarea unor aspecte ce țin de chestiuni factuale referitoare la intenția pârâtei de a frauda și motivele de fapt și probele din care rezultă această intenție, astfel cum a procedat atunci când a solicitat instanței de recurs să aibă în vedere toate apărările formulate prin cererea de chemare în judecată și toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei "privitoare la faptul că pârâta nu a făcut dovada contribuției personale de 10% din valoarea proiectului, respectiv a sumei de 175.000 RON; nu a făcut dovada distribuirii pe parcursul workshop-urilor a celor 2.300 de sticle de apă minerală, a celor 1,5 t de fructe, a celor 1,5 t de legume și a celor câteva mii de produse de igienă corporală, neexistând la dosar nici o dovadă în acest sens; a simulat încheierea de contracte de prestări-servicii, demarând o activitate simulată de expediere a unor oferte de colaborare cu trei societăți pretins a fi alese aleatoriu, firma câștigătoare având același asociat cu o altă firmă luată în considerare; D. S.R.L. a sponsorizat pârâta cu bunuri în valoare de 52.000 RON pentru a se justifica valoarea ridicată a contractului încheiat cu aceasta, astfel că pârâta a simulat achiziționarea unor servicii, pretextând că a respectat regula de a alege dintre trei ofertanți, dar și faptul că selecția ofertei câștigătoare nu a respectat nici unul dintre criteriile stabilite prin Legea nr. 98/2016, selecția nefiind transparentă, fondurile publice fiind fraudate cu ajutorul unor firme paravan".

Singurele afirmații critice regăsite în cuprinsul recursului, în sensul că instanța de apel ar fi procedat nelegal prin hotărârea dată, prin aplicarea greșită a normelor de drept incidente speței ori prin aceea că a dat o interpretare eronată situației faptice a cererii, nu respectă exigența motivării recursului, având caracter general, imprecis ori impropriu controlului specific de legalitate, care nu vizează situații de fapt.

Astfel, Înalta Curte reține că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea atacată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părților, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.

Având în vedere considerentele expuse și reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

Față de soluția ce se va pronunța și având în vedere că intimatul-pârât B. a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte va face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, fundamentul plății cheltuielilor de judecată fiind dat de culpa procesuală în care se află partea care a pierdut procesul.

Întrucât intimatul a dovedit cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu avocat în cuantum de 4000 RON cu factura seria x din data de 23 februarie 2025, aflată la dosar, Înalta Curte va obliga pe recurentul-reclamant la plata acestora, în favoarea intimatei B., însă nu în cuantumul menționat, ci în aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere complexitatea redusă a cauzei și soluționarea acesteia la primul termen acordat în cauză, într-un cuantum redus la o valoare de 2000 de RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant Sectorul 5 al Municipiului București prin Primar în calitate de succesor în drepturi al reclamantului Centrul Cultural și de Tineret "A." împotriva deciziei civile nr. 1179A din data de 25 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III -a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul-reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 de RON reduse către intimata-pârâtă B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 iunie 2025.