ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2581/2021

HOTĂRÂRE

24.11.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2581/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 ianuarie 2021 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții Institutul Limbii Române - Ministerul Educației Naționale și Grădinița "B." Orăștie, solicitând instanței a se constata că munca prestată de către reclamantă în perioada 2012 - 2020, în temeiul Contractelor de colaborare încheiate cu pârâtul C.., reprezintă un raport de muncă/o activitate salarizată, să se dispună obligarea pârâtului C.. la plata tuturor contribuțiilor la asigurările sociale aferente perioadei 2012 - 2020, conform regulilor aplicabile contractului de muncă, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 53/2003 și art. 26 alin. (8)-(10) din Legea nr. 16/2017, la plata concediilor de odihnă la care reclamanta era îndreptățită și care nu au fost efectuate în perioada 2012 - 2020, la plata contravalorii voucherelor de vacanță de care ar fi beneficiat reclamanta în perioada 2017 - 2019 (sume actualizate), la plata dobânzilor legale cuvenite la toate sumele ce vor fi acordate către reclamantă prin prezenta hotărâre, calculate de la data scadenței fiecărei obligații și până la plata efectivă, obligarea pârâtului C.. la restituirea sumelor corespunzătoare procentului de 25%, aferente reținerilor salariale impuse prin Legea nr. 188 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea echilibrului bugetar, obligarea pârâtei Grădinița "B." Orăștie la recunoașterea tuturor drepturilor derivând din rezervarea catedrei, respectiv a vechimii în muncă (stagiul de cotizare), obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de inițierea și desfășurarea acestui litigiu, în conformitate cu prevederile art. 275 din Legea nr. 53/2003 coroborat cu art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

La termenul din 6 mai 2021, Tribunalul București a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 3255 din 6 mai 2021 pronunțată de București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Institutul Limbii Române - Ministerul Educației Naționale și Grădinița "B." Orăștie, în favoarea Tribunalului Hunedoara.

În motivarea hotărârii, Tribunalul București a reținut, în esență, că, în raport de scopul urmărit de reclamantă prin prezentul demers judiciar, din punct de vedere teritorial, art. 210 din legea nr. 62/2011 reglementează competența de soluționare a conflictelor de muncă, aceasta aparținând instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul sau locul de muncă al reclamantului.

S-a precizat că această normă reglementează o competență teritorială exclusivă, astfel încât părțile nu o pot înlătura, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată și din copia cărții de identitate a reclamantei a rezultat că la data introducerii acțiunii, 6.01.2021, aceasta avea domiciliul în localitatea Orăștie, județul Hunedoara. De asemenea, s-a constatat că raporturile juridice ale reclamantei încheiate cu pârâtul Institutul Limbii Române erau încetate încă din data de 30.06.2020, iar contractul individual de muncă încheiat cu pârâta Grădinița "B." Orăștie, era de asemenea încetat, începând cu data de 1.12.2020, potrivit deciziei nr. 134/27.11.2020.

În consecință, întrucât din actele dosarului nu a rezultat că la data introducerii acțiunii reclamanta avea domiciliul sau locul de muncă în București, în baza art. 132 C. proc. civ., a fost admisă excepția de necompetență teritorială, judecata cererii fiind declinată în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Învestit prin declinare, Tribunalului Hunedoara a reținut, în esență, că prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta pretinde a se constata că munca prestată în perioada 2012 - 2020, în temeiul contractelor de colaborare încheiate cu pârâtul Institutul Limbii Române, reprezintă un raport de muncă și, în consecință, să se dispună obligarea acestui pârât la plata contribuțiilor la asigurările sociale aferente aceleiași perioade, inclusiv a unor drepturi bănești de natură salarială (vouchere de vacanță, indemnizații concedii de odihnă), precum și obligarea pârâtului de ordin 2 să recunoască drepturile derivând din rezervarea catedrei, respectiv a vechimii în muncă (stagiu de cotizare).

S-a reținut că potrivit art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011 "Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Conform art. 6.2 din contractul de colaborare nr. x/20.09.2020, părțile au convenit ca soluționarea litigiilor să fie realizată de către instanța judecătorească competentă din București.

În concret, reclamanta a optat să înregistreze acțiunea de față la Tribunalul București.

De asemenea, conform susținerilor necontestate ale reclamantei, a rezultat că în prezent, domiciliul său este pe teritoriul Spaniei.

Tribunalul Hunedoara a menționat că, prin decizia nr. 411 din 11 februarie 2015 pronunțată de secția I Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect conflict negativ de competență, s-a reținut că:

"din interpretarea sistematică a prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social cu cele ale art. 12 C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 216 din Legea nr. 62/2011, rezultă că, în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competența teritorială este una alternativă (fie cea de la locul unde își are domiciliul reclamantul, fie cea de la locul de muncă al acestuia), reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Prin urmare, s-a apreciat că Tribunalului București îi revine competența de soluționare a prezentei cauze, date fiind dispozițiile legale menționate, care reglementează competența teritorială alternativă, iar în speță reclamanta a înregistrat cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului București.

Așa fiind, prin sentința civilă nr. 1033/2021 din 8 septembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția I civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se reține că, prin acțiunea promovată, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Institutul Limbii Române - Ministerul Educației Naționale și Grădinița "B.", a solicitat instanței să constate că munca prestată de către reclamantă în perioada 2012 - 2020, în temeiul Contractelor de colaborare încheiate cu pârâtul C.., reprezintă un raport de muncă/o activitate salarizată, să dispună obligarea pârâtului C.. la plata tuturor contribuțiilor la asigurările sociale aferente perioadei 2012 - 2020, conform regulilor aplicabile contractului de muncă, la plata concediilor de odihnă la care reclamanta era îndreptățită și care nu au fost efectuate în perioada 2012 - 2020, la plata contravalorii voucherelor de vacanță de care ar fi beneficiat reclamanta în perioada 2017 - 2019 (sume actualizate), la plata dobânzilor legale cuvenite la toate sumele ce vor fi acordate către reclamantă prin prezenta hotărâre, calculate de la data scadenței fiecărei obligații și până la plata efectivă, obligarea pârâtului C.. la restituirea sumelor corespunzătoare procentului de 25%, aferente reținerilor salariale impuse prin Legea nr. 188 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea echilibrului bugetar, obligarea pârâtei Grădinița "B." Orăștie la recunoașterea tuturor drepturilor derivând din rezervarea catedrei, respectiv a vechimii în muncă (stagiul de cotizare).

Prin urmare, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă un litigiu de muncă, iar potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, dispoziții din care rezultă că legiuitorul a reglementat în mod imperativ competența teritorială pentru soluționarea unor astfel de cauze.

Totodată, conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2010 a dialogului social care completează art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Art. 216 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social stipulează că:

"Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ..".

Conform art. 116 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.:

"Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social cu cele ale art. 116 C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 216 din Legea nr. 62/2011, rezultă că în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, competența teritorială este una alternativă (fie cea de la locul unde își are domiciliul reclamantul, fie cea de la locul de muncă al acestuia), reclamantul fiind cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Prin urmare, în speță, reclamanta A. este aceea care are dreptul de a opta între instanțele deopotrivă competente teritorial.

Ulterior însă exercitării dreptului de opțiune, competența rămâne stabilită în favoarea instanțe deopotrivă competentă, aleasă de către partea reclamantă, aspectul legalei învestiri a instanței nu mai poate fi pus în discuție, iar partea nu mai poate reveni asupra opțiunii alese.

Având în vedere scopul urmărit de reclamantă prin prezentul demers judiciar, acela de a fi recunoscută perioada cuprinsă între anii 2012 - 2020, în care a desfășurat activitate în Spania, în temeiul contractelor de colaborare încheiate cu pârâtul Institutul Limbii Române - Ministerul Educației Naționale, cu sediul în București, în raport cu textele legale evocate, ținând cont că domiciliul reclamantei se află în Spania (astfel cum rezultă din susținerile acesteia, necontestate în cauză - dosarul Tribunalului Hunedoara), se constată că prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul București, reclamanta a învestit în mod legal această instanță, fixând în mod definitiv competența în favoarea acesteia.

Este de reținut că împrejurarea încetării contractului de muncă nu poate înlătura competența teritorială instituită de prevederile art. 210 din Legea nr. 62/2011, întrucât, potrivit art. 1 lit. p), pct. iii din Legea nr. 62/2011 a dialogului social sunt considerate conflicte de muncă și cele în legătură cu constatarea încetării raporturilor de serviciu.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta A., în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.