ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2449/2021

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 13 decembrie 2017, astfel cum a fost precizată prin cererea din data de 10 ianuarie 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Sectorului 5 București, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1.000.000 euro, reprezentând daune morale pentru prejudiciul adus onoarei și demnității prin fapta ilicită a pârâtului. I.

Sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București: Prin sentința civilă nr. 6929 din data de 4 octombrie 2018, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. I.

Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă: Prin sentința civilă nr. 16 din data de 9 ianuarie 2019, Tribunalul București, secția a V-a a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Sectorului 5 București. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie: Prin decizia civilă nr. 1723A din data de 9 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 16 din data de 9 ianuarie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a. II. Calea de atac exercitată în cauză: II.1. Cererea de recurs: Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a declarat recurs reclamantul A.. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 25 februarie 2021, sub nr. x/2017. Fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în esență, recurentul-reclamant a susținut că, la termenul de judecată din data de 21 octombrie 2020, nu a fost lăsat să vorbească, fiind îndrumat de către instanța de apel să depună note scrise și răspuns la întâmpinarea părții adverse, motiv pentru care, la data de 23 octombrie 2020, a depus prin registratură o cerere scrisă. A arătat că, deși rolul instanței de judecată este de a cerceta dovezile depuse la dosar de ambele părți, aceasta a respins cererea sa, fără a cerceta toate probele, reținând că susținerile sale sunt nefondate, întrucât nu a făcut dovada prejudiciului suferit prin faptele ilicite ale pârâtului. II.2. Apărările formulate în cauză: În termen legal, intimatul-pârât Consiliul Local al Sectorului 5 București a formulat întâmpinare, susținând că recurentul-reclamant a formulat critici care nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. II.3. Răspunsul la întâmpinare: În termen legal, recurentul-reclamant A. a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând admiterea recursului și arătând că a adus deciziei recurate critici care pot fi încadrate în motivele de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ. II.4. Procedura derulată în fața Înaltei Curți: În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., în cauză a fost întocmit raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, în cuprinsul acestuia constatându-se că părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate, că recursul este formulat și motivat în termenul prevăzut de lege și este legal timbrat, iar cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă reglementate de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității. În ceea ce privește cerința impusă de lit. d) a art. 486 alin. (1) C. proc. civ., raportorul a reținut că recurentul-reclamant nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de lege, iar intimatul-pârât a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ. Totodată, raportorul și-a exprimat opinia în sensul că, în cauză, ar fi incidentă excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare. Raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare aflate la dosarul de recurs. Recurentul-reclamant A. a depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin care a solicitat admiterea recursului. Prin punctul de vedere formulat, intimatul-pârât Consiliul Local al Sectorului 5 București a arătat că este de acord cu concluziile raportului și a reiterat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor aduse deciziei atacate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Constatându-se încheiată procedura de filtru, prin rezoluția din data de 6 octombrie 2021, s-a fixat termen la data de 16 noiembrie 2021, fără citarea părților, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. La acest termen de judecată, instanța a reținut cauza în pronunțare asupra excepției nulității recursului, invocate de intimatul-pârât prin întâmpinare. II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului: În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În speță, recurentul-reclamant nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare strict reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu a adus critici de nelegalitate hotărârii recurate, ci și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modul de apreciere a probelor de către instanța de apel, probe care au determinat concluzia că prejudiciul nu a fost dovedit. Or, instanța de apel, în cadrul caracterului devolutiv al apelului, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate proceda la reinterpretarea probelor dispuse. Recursul este o cale nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi analizate critici privind temeinicia hotărârii pronunțate în apel, indiferent de gradul de nemulțumire al părții cu privire la modalitatea de analiză a probatoriului. Din expunerea argumentelor evocate de recurentul-reclamant rezultă că acestea susțin, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, partea formulând critici ce vizează doar aspecte ce țin de valoarea dată de instanța de apel probelor încuviințate și administrate în cauză, cu scopul de a repune în discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludența lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală. Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. Prin urmare, cum susținerile formulate de recurentul-reclamant nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Așa fiind, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.