ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1206/2022

Ședința publică din data de 26 mai 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele litigiului:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la 16 februarie 2018, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 50.000 euro, echivalentul în RON la cursul valutar de la momentul pronunțării, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat ca urmare a încălcării dreptului la demnitate, onoare și reputație, precum și obligarea pârâtului la prezentarea de scuze în mod public reclamantei și la publicarea pe site-ul www.x.ro a dispozitivului hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1178 din 28 august 2020, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B..

Prin decizia civilă nr. 1298 A din 8 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1178 din 28 august 2020 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 1298 A din 8 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reclamanta A. a declarat recurs.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că soluția instanței este rezultatul unei interpretări eronate a dispozițiilor legale, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanța de apel și-a fundamentat aprecierea cu privire la inexistența faptei ilicite prin prisma răspunsurilor pe care pârâtul le-a dat la interogatoriu. În ceea ce privește susținerea că pârâtul și-a asumat aspectele redate în cuprinsul articolului incriminat, instanța de apel a reținut că aceasta este infirmată de poziția procesuală pe care intimatul-pârât a exhibat-o pe tot parcursul procedurii judiciare. Această apreciere a instanței de apel este infirmată de întâmpinarea depusă de pârât și de poziția procesuală adoptată cu ocazia dezbaterilor asupra cererii de apel ce a avut loc la termenul din 8 octombrie 2021.

Recurenta-reclamantă a precizat că își menține opinia exprimată, în sensul că până la momentul administrării interogatoriului pârâtul nu a negat niciodată că afirmațiile i-ar aparține. Ulterior, cu ocazia interogatoriului pârâtul a negat pentru prima dată că afirmațiile citate în articol i-ar aparține, ceea ce constituie, practic, o nouă apărare, o nouă poziție procesuală, ce nu a fost susținută în termen pe cale procedurală, în cuprinsul întâmpinării formulate în primă instanță.

Instanța de apel a ignorat că la termenul de judecată din 8 octombrie 2021, cu ocazia dezbaterilor, intimatul-pârât a confirmat că a lucrat ca reprezentant de presă pentru C. și pentru domnul D., fiind persoana de legătură cu presa. Așadar, împrejurarea că intimatul-pârât nu a fost salariat al societății E. nu prezintă nicio relevanță, câtă vreme acesta a confirmat că a reprezentat societatea în relația acesteia cu presa, fiind dovedită calitatea acestuia de reprezentant al societății în relația cu presa.

Pârâtul nu a negat afirmațiile, ci doar s-a apărat în sensul că nu este el cel care a redactat articolul și nici cel care a publicat acel articol, ceea ce în mod implicit înseamnă că nu neagă existența afirmațiilor sale, ci doar contribuția la publicarea acestora.

În continuare, recurenta-reclamantă a arătata că, ignorând modificarea poziției procesuale a pârâtului, instanța de apel s-a limitat la a-și însuși considerentele instanței de fond, fundamentate exclusiv pe baza răspunsurilor la interogatoriu. În această situație, susține că se impunea ca instanța de apel să încuviințeze administrarea probei testimoniale, a cărei necesitate a rezultat din dezbaterile în fața instanței de fond.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 31 martie 2022.

În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că se pune problema nulității recursului, completul urmând a analiza în ce măsură criticile formulate de recurenta-reclamantă sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat părților la 6-7 aprilie 2022.

Părțile nu au formulat puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată de intimatul-pârât B., a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidențiate, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă referitoare la stabilirea situației de fapt și la probatoriul administrat în cauză nu reprezintă motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, modalitatea de administrare și interpretare a probatoriilor reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Înalta Curte constată că susținerile recurentei-reclamante din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță.

Nemulțumirile generale ale părții și susținerile legate de aspecte ce țin de stabilirea situației de fapt și de modalitatea de administrare a probatoriului nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar, fiind supuse analizei în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părților, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea deciziei civile nr. 1298 A din 8 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București.

Având în vedere considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1298 A din 8 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2022.