ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1143/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2017, contestatorul A. a chemat în judecată pe intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a deciziilor AAAS cu nr. 18, 29, 44, 45, 56, 58, 69 din 2017, și să se dispună anularea acestora în tot, cu refacerea documentației referitoare la recalcularea acțiunilor deținute de autorii săi la fostele societăți naționalizate la 11 iunie 1948, obligarea AAAS de a acorda compensarea cu imobile și/sau puncte la valoarea acțiunilor, valori actualizate cu rata inflației la data executării hotărârii ce se va pronunța. A arătat în esență, faptul că intimata a negat validitatea oricăror calcule precedente privind cota, numărul de acțiuni, valoarea ANC/11 iunie 1948 si la 14.02.2001. A mentionat ca prin sentința civilă nr. 1209/2001, irevocabilă, a fost obligată AAAS (fostă APAPS, fostă AVAS) să acorde masuri reparatorii și pentru acțiunile deținute de autorii săi la 11 iunie 1948.

Sentința pronunțată de tribunal: Prin sentința civilă nr. 976 din 24 iulie 2020, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis, în parte, contestația formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului. A anulat decizia nr. 69 din 24 noiembrie 2017 emisă de intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului și a obligat pe intimată să emită decizie cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent în favoarea contestatorului, pentru cele 505 acțiuni deținute de antecesorii săi B. și C. la fosta societate D., în sumă de 1.019.358,5027 RON.

Decizia pronunțată de curtea de apel: Prin decizia civilă nr. 904 din 8 iunie 2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 976 din 24 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul București, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.. A schimbat, în parte, sentința civilă apelată, în sensul că decizia cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent se va emite pentru suma de 328.313,8235 RON. A păstrat în rest sentința civilă apelată.

Cererea de revizuire: Împotriva deciziei civile nr. 904 din 8 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reclamantul A. a formulat cerere de revizuire, invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. De asemenea, revizuentul a formulat și cerere de repunere în termenul de revizuire de o lună, conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Hotărârea pronunțată în revizuire: Prin decizia nr. 619 A din 3 iunie 2024, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a respins cererea de repunere în termen, ca tardiv formulată. A admis excepția tardivității cererii de revizuire și a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei nr. 619 A din 3 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, revizuentul A. a formulat recurs.

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație si Justiție: Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 17 septembrie 2024 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 5, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie. Prin rezoluția din 10 octombrie 2024, s-a dispus comunicarea recursului către intimată, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Motivele de recurs: Pe calea prezentului demers procesual, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București în vederea soluționării revizuirii cu care a învestit instanța. Invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-revizuent A. a arătat că prin decizia recurată Curtea de Apel București a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv a respins ca tardivă cererea de repunere în termen având în vedere termenul de 15 zile prevăzut de art. 186 alin. (2) prima frază C. proc. civ. Astfel, instanța de revizuire a încălcat prevederile art. 186 alin. (2) fraza a doua C. proc. civ., ce derogă de la termenul de 15 zile în cazul exercitării căilor de atac, dar și dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din același act normativ, ce impun ca revizuirea pentru contrarietate de hotărâri să fie exercitată nu în termen de 15 zile, ci în același termen în care se poate ataca decizia a cărei revizuire se solicită - termen pe care recurentul apreciază că l-a respectat prin depunerea cererii de repunere în termen în aceeași lună de la încetarea împiedicării (necunoașterea integrală a hotărârii a cărei revizuire a solicitat-o, având în vedere că doar din dispozitivul deciziei nu reiese contrarietatea de dezlegare a aceleiași chestiuni litigioase). După prezentarea situației de fapt care a determinat depunerea cererii de revizuire, concluzionând, recurentul-revizuent a arătat că prin considerentele de la pagina 4 din decizia recurată, curtea de apel a încălcat excepția de strictă interpretare prevăzută la alin. (2) fraza a doua a art. 186 C. proc. civ., ce permite alt termen decât cel de 15 zile prevăzut de alin. (1) al aceluiași text de lege. Apreciază că a declarat în termen legal calea de atac - o lună de la încetarea împiedicării, respectiv de la data când a luat cunoștință de întreaga decizie a cărei revizuire a solicitat-o. De asemenea, admițând tardivitatea cererii de repunere pe rol, instanța de revizuire a încălcat implicit și art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., admițând nelegal excepția de tardivitate a cererii de revizuire.

Apărările formulate în cauză: Intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a depus întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului ca nefondat. A învederat că în mod temeinic și legal instanța de fond a respins cererea de revizuire formulate de revizuent, ca tardiv formulată, având în vedere dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 si alin. (2) C. proc. civ., privind calculul termenelor, texte în raport de care cererea de repunere în termen putea fi formulată cel mai târziu la data de 25 martie 2024. În continuare, a precizat că în mod corect instanța a considerat aplicabile în speță dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., atunci când a calculat momentul de început al termenului de repunere în termen în data de 08 iunie 2022, data pronunțării deciziei recurate, dată în raport de care termenul de revizuire s-a împlinit în 08 iulie 2022. A mai precizat că formularea și motiovarea unei cereri de revizuire nu depinde de cunoașterea argumentării instanței, și ca atare, termenul pentru declararea revizuirii, curge de la data pronunțării, nefiind necesară cunoașterea considerentelor deciziei a cărei revizuire se solicită. Recurentul-revizuent a transmis prin e-mail răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de intimată.

Procedura de filtru: În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 3 februarie 2025. În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că recursul este declarat în termen, fiind legal timbrat și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) - e) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității. Raportul a fost comunicat părților la 17-18 februarie 2025. Nu a fost transmis instanței punct de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen la 25 martie 2025, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac. Prin încheierea din 25 martie 2025, în complet de filtru s-a stabilit că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, neputând fi soluționat potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) sau alin. (6) C. proc. civ., iar criticile evocate pot fi subsumate, pe anumite aspecte, dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța rămânând în pronunțare asupra admisibilității recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Analizând recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 619 A din 3 iunie 2024, Înalta Curte apreciază că aceasta se impune a fi admis, casată decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe, în considerarea argumentelor ce succed: În susținerea cererii de recurs, recurentul a arătat că prin decizia civilă nr. 619 A din 3 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost respinsă cererea sa de repunere în termen, ca tardiv formulată, iar instanța a admis excepția tardivității cererii de revizuire și a respins ca tardivă cererea de revizuire pe care a formulată în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului. În continuarea motivelor de recurs, a invocat faptul că decizia atacată cu revizuire i-a fost comunicată la data de 8 martie 2024, astfel că anterior acestei date nu a cunoscut considerentele pentru care instanța de apel a admis apelul formulat de apelanta-pârâtă AAAS, motiv pentru care s-a aflat în imposibilitate de a motiva cererea de revizuire. În fundamentarea cererii sale de recurs, recurentul-revizuent a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și a învederat că prin decizia recurată, Curtea de Apel București a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv a respins ca tardivă cererea de repunere în termen, raportându-se în mod greșit la termenul de 15 zile prevăzut de art. 186 alin. (2) teza întâi, C. proc. civ. Astfel, s-a precizat că instanța de revizuire a încălcat prevederile art. 186 alin. (2) teza a doua C. proc. civ., ce derogă de la termenul de 15 zile în cazul exercitării căilor de atac, dar și dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din același act normativ, ce impun ca revizuirea pentru contrarietate de hotărâri să fie exercitată nu în termen de 15 zile, ci în același termen în care se poate ataca decizia a cărei revizuire se solicită - termen pe care recurentul apreciază că l-a respectat prin depunerea cererii de repunere în termen în aceeași lună de la încetarea împiedicării (cunoașterea integrală a hotărârii a cărei revizuire a solicitat-o, având în vedere că doar din dispozitivul deciziei nu reiese contrarietatea de dezlegare a aceleiași chestiuni litigioase). Înalta Curte reține, în esență, că la baza soluției recurate se află argumentul potrivit căruia cererea de repunere în termenul pentru exercitarea dreptului procesual care nu a fost exercitat în termen trebuie formulată, potrivit art. 186 alin. (2) C. proc. civ., în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, depășirea acestuia atrăgând tardivitatea cererii de repunere în termen. Examinând corectitudinea aplicării normei de procedură, Înalta Curte constată incidența în speță a dispozițiilor art. 186 din C. proc. civ., potrivit cu care "partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac." De asemenea, relevante sunt și prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în conformitate cu care "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri". Din interpretarea acestor dispoziții legale reiese că, pentru a putea fi dispusă repunerea în termen, este necesar ca partea care nu și-a exercitat dreptul procedural în termenul imperativ să facă dovada existenței unor motive temeinic justificate, care exclud culpa părții și care au drept situație premisă ipoteza unei cauze obiective, care nu putea fi prevăzută sau depășită de către cel în cauză. Dispozițiile art. 186 C. proc. civ. reprezintă un remediu judiciar de natură a înlătura sancțiunea decăderii din drept, ce intervine în ipoteza neexercitării dreptului procesual în termenul imperativ prevăzut de lege. Această solicitare trebuie, la rândul său, a fi făcută în termenul defipt de lege, care se calculează de la data încetării împiedicării: 15 zile, ca termen general pentru formularea cererii de repunere în termen, sau o durată egală cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac, atunci când se cere repunerea în termenul de exercitare a respectivei căi de atac. Coroborând textele legale mai sus citate cu situația din speță, Înalta Curte constată că la data de 02 aprilie 2024 recurentul a formulat revizuire împotriva deciziei civile nr. 904 din 8 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, solicitând totodată și repunerea în termenul de revizuire de o lună impus de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motivat de împrejurarea că abia de la data comunicării deciziei motivate a fost în măsură să cunoască conținutul complet al hotărârii, pentru a fi în măsură să verifice incidența cazului de revizuire. Raportat la această situație factuală, curtea de apel a respins ca tardivă cererea de repunere în termenul de formulare a căii de atac și, pe cale de consecință, a respins calea de atac ca tardiv formulată, considerând că în speță sunt incidente dispozițiile art. 186 alin. (2) din C. proc. civ., în raport de care cererea de repunere în termen putea fi formulată cel mai târziu în 15 zile de la data comunicării hotărârii (moment în raport de care revizuentul pretinde că a încetat situația care l-a împiedicat să cunoască motivul de revizuire), respectiv putea fi formulată cel mult la data de 25 martie 2024. Înalta Curte constată însă justificată critica recurentului, în sensul greșitei aplicări de către instanța de apel a dispozițiilor tezei I din art. 186 alin. (2) C. proc. civ., întrucât în speță erau incidente prevederile tezei a II-a din același alineat, potrivit cu care durata în care se putea formula cererea de repunere în termen nu era cea de 15 zile, cum a reținut curtea de apel, ci o durată egală cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac formulate. Cum, în speță, potrivit art. 511 alin. (1) C. proc. civ., termenul în care poate fi formulată cererea de revizuire este de o lună, rezultă în mod subsecvent, din prevederile art. 186 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., că cererea de repunere în termen putea fi formulată în termen de o lună de la data încetării împiedicării, adică o lună de la 08 martie 2024 - data comunicării deciziei civile nr. 904/2022, a cărei revizuire s-a solicitat. Reținând și conținutul dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. (3) C. proc. civ. privind modalitatea de calcul a termenelor, respectiv, când termenul se socotește pe luni, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, se observă că termenul pentru formularea cererii de repunere în termenul de revizuire, care a început să curgă de la data încetării presupusei împiedicări invocate, adică de la data comunicării deciziei (08 martie 2024 - fila x verso ds. Curtea de Apel București, vol. II), s-a împlinit în data de 08 aprilie 2024, și nu în data de 25 martie 2024, cum în mod greșit a reținut Curtea de Apel București. În consecință, reținând că cererea de repunere în termen a fost formulată în interiorul termenului legal, în raport de motivul de împiedicare invocat, Înalta Curte constată încălcarea de către prima instanță a regulilor de procedură prevăzute de art. 186 alin. (2) C. proc. civ. și vătămarea revizuentului prin respingerea cererii sale de repunere în termen ca tardivă, astfel că în baza art. 497 C. proc. civ. urmează să admită recursul, să caseze decizia recurată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea analizării pe fond a cererii de repunere în termen, în raport de motivele prin care revizuentul își justifică depășirea termenului de formulare a cererii de revizuire și apoi să treacă la soluționarea cererii de revizuire în funcție de soluția dată pe fond cererii de repunere în termen.