ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 473/2025

Ședința publică din data de 26 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2017, contestatorul A. a chemat în judecată intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS), solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea în parte a deciziilor nr. 44, nr. 45, nr. 56, nr. 58, nr. 69 din 2017, anularea în tot și refacerea documentației referitoare la recalcularea acțiunilor deținute de autorii săi la fostele societăți naționalizate la 11 iunie 1948, obligarea intimatei să acorde compensarea cu imobile și/sau puncte la valoarea acțiunilor, valori actualizate cu rata inflației la data executării hotărârii ce se va pronunța.

Prin încheierea din 03.09.2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a dispus disjungerea contestațiilor, formându-se dosare distincte, dosarul pendinte având ca obiect contestația împotriva deciziei nr. 44/04.08.2017 privind măsurile reparatorii pentru acțiunile deținute de autorii contestatorului, la fosta "B." din București.

Prin cererea din 27.01.2020, contestatorul A. a precizat, în esență, petitul acțiunii, după depunerea raportului de expertiză, arătând că solicită anularea deciziei contestate, obligarea pârâtei la acordarea măsurilor reparatorii astfel cum rezultă din expertiza efectuată de expertul C..

Prin sentința civilă nr. 972 din 24 iulie 2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis, în parte, contestația formulată de contestatorul A., a anulat decizia nr. 44/04.08.2017 emisă de intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului și a obligat intimata să emită decizie cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent în favoarea contestatorului, pentru cele 1700 de acțiuni deținute de antecesorii săi D., E., F. și G. la fosta B., în suma de 277.426,5684 Ron, astfel cum rezultă din răspunsul la obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă efectuat de expert C..

Prin încheierea din 31.03.2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei având în vedere că, deși legal citată apelanta-pârâtă, cu mențiunea de a achita onorariul de expert, aceasta nu și-a îndeplinit obligația.

Prin decizia civilă nr. 1703 din 15.12.2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția perimării și a constatat perimată cererea de apel formulată de apelanta-intimată Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 972 din 24 iulie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul A..

Împotriva deciziei civile nr. 1703 din 15.12.2023 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin cererea de recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare și respingerea excepției perimării, pronunțate în dosarul nr. x/2018, cu soluționarea cauzei pe fondul apelului.

În susținerea recursului, recurenta a arătat că instanța de apel, prin soluția pronunțată, a încălcat dispozițiile art. 416 alin. (3) C. proc. civ., art. 7 din O.G. nr. 22/2002, aprobată prin Legea nr. 92/2011 și art. 86 din O.U.G.. nr. 51/1998 așa cum a fost modificată prin O.U.G.. nr. 43/2005, întrucât, potrivit prevederilor legale în vigoare, în mod nelegal nu a constatat că recurenta este scutită de plata taxelor de timbru, a timbrului judiciar și a altor taxe.

Instanța de apel a interpretat greșit art. 22 și art. 416 alin. (3) C. proc. civ., deoarece trebuia să constate că cererea de repunere pe rol trebuia efectuată și din oficiu raportat la dispozițiile legale menționate.

A arătat recurentul că, în calitate de instituție publică implicată în procesul de privatizare, are obligația legală de a vărsa la bugetul statului sumele încasate cu titlu de venituri din procesul de privatizare, astfel cum prevede art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 88/1997, modificată de Titlul I al Legii nr. 99/1999 iar, în temeiul art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, legiuitorul a definit noțiunea «venituri publice» în înțelesul legii taxelor de timbru, ca fiind, printre altele, veniturile bugetelor instituțiilor publice finanțate integral sau parțial de la bugetul de stat, instituția recurentului regăsindu-se în categoria persoanelor juridice scutite prin chiar legea timbrului.

Recurenta a mai arătat că, prin ordinul de plată nr. x/16.08.2023, a plătit suma de 2000 RON, reprezentând suplimentul pentru onorariul expertului, iar cererea de repunere pe rol trebuia efectuată și din oficiu.

Prin cererea din 05.10.2023, recurenta a solicitat repunerea pe rol a cauzei, continuarea judecății și soluționarea cauzei, arătând că și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa.

A mai reiterat faptul că este o instituție de interes public scutită de la plata taxelor de timbru, timbrului judiciar, altor taxe și a cauțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 86 din O.U.G. nr. 51/1998, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 43/2005.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare în termenul legal, în data de 12 februarie 2024, prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Față de motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în baza căruia recurenta critică soluția de stabilire în sarcina sa a obligației de plată a suplimentului onorariului de expert, intimatul a solicitat să se constate inadmisibilitatea acestuia raportat la faptul că prin recurs este criticată soluția de suspendare a judecății apelului dispusă de către Curtea de Apel București prin încheierea din 31.03.2023, iar prin recursul formulat poate fi criticată doar soluția dată excepției de perimare, nu și alte soluții ale instanței de apel din încheierile anterioare acesteia.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, motivat de faptul că dispozițiile legale invocate de către recurentul-pârât îl scutesc pe acesta doar de la plata taxelor judiciare de timbru și nu de plata onorariilor de expert.

De asemenea, prin recurs se susține în mod greșit că instanța de apel era obligată să repună cauza pe rol din oficiu, deoarece dosarul de apel a rămas în nelucrare din vina recurentei, care a achitat onorariul suplimentar de expert și a depus cererea de repunere pe rol a cauzei în data de 05.10.2023, după ce termenul de perimare se împlinise deja în data de 02.10.2023.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 18 ianuarie 2024 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 10, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie, aflate la dosarul de recurs.

Prin rezoluția de primire a dosarului din 19 ianuarie 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, după întocmirea procedurilor de comunicare, potrivit art. 493 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 16 octombrie 2024 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, împotriva deciziei civile nr. 1703 din 15 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, fiind stabilit termen de judecată la data de 26 februarie 2025, în ședință publică, cu citarea părților, când instanța a rămas în pronunțare asupra recursului declarat în cauză.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că argumentele critice expuse de recurentă pot fi circumscrise motivului de nelegalitate reglementat de punctul 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar nu celor două motive de casare menționate în cererea de recurs, care au fost invocate în mod formal, în condițiile în care nu au fost dezvoltate, nefiind arătat nici care ar fi normele de drept material încălcate de curtea de apel și nici de ce hotărârea ar fi nemotivată ori contradictorie.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

În speță, prin încheierea din data de 31 martie 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a dispus, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei privind soluționarea cererii de apel declarat de apelanta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 972/24.07.2018 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, pentru neîndeplinirea obligației de plată a onorariului de expert, stabilit de instanță în sarcina sa.

Potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., "Când desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate.

(2) La cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua".

Pornind chiar de la conținutul textului de lege reținut de curtea de apel ca temei al suspendării judecății, reiese că instanța poate dispune această măsură atunci când apreciază că una dintre părți, prin conduita sa, împiedică desfășurarea normală a procesului.

Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă a contestat măsura dispusă de instanță, învederând că, în calitatea sa de instituție de interes public, era scutită de la plata taxelor judiciare de timbru și a altor taxe, și că, deci, nu putea fi obligată la plata onorariului de expert.

Critica nu poate fi primită întrucât, astfel cum reiese din modul de formulare al acesteia, ceea ce se contestă, în fapt, prin invocarea acestui argument, este tocmai măsura de suspendare a judecății apelului, aspect ce nu poate fi analizat în prezentul cadru procesual, unde se analizează doar legalitatea măsurii perimării, prin verificarea existenței unor acte susceptibile de întrerupere a termenului prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.. Drept urmare, criticile în legătură cu legalitatea și temenicia soluției de suspendare a judecății puteau fi valorificate doar prin intermediul căii de atac a recursului îndreptate împotriva încheierii de suspendare din 31 martie 2023, cu a cărei soluționare Înalta Curte nu a fost învestită în prezenta cauză.

Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se susține de către recurentă că aceasta a solicitat repunerea cauzei pe rol, prin cererea formulată la 05.10.2023, arătând că și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa, prin depunerea la dosar a ordinului de plată nr. x/16.08.2023, care atestă achitarea onorariului expertului, și acesta urmează să fie respins, ca nefondat.

În acest sens, se observă că, într-adevăr, dovada îndeplinirii obligației de plată a fost depusă la dosar, atașat cererii de repunere a cauzei pe rol, formulate în data de 06 noiembrie 2023, astfel cum reiese din dovada aflată la dosarul de apel, deci după împlinirea termenului de perimare de 6 luni, calculat de la momentul suspendării, și care s-a împlinit în data de 31 septembrie 2023.

Drept urmare, formularea cererii de repunere a cauzei pe rol sau îndeplinirea obligației de plată stabilită în sarcina pârâtei de către curtea de apel, după împlinirea termenului prevăzut de art. 416 C. proc. civ., devine ineficientă și nu poate constitui un act de procedură căruia să i se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare.

Aceasta întrucât cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanța care a dispus măsura suspendării, însă înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispozițiile art. 416 C. proc. civ.

În fine, nici ultima critică din recurs, prin care se pretinde că, independent de formularea sau nu de către aceasta a unei cereri de repunere a cauzei pe rol, instanța ar fi avut obligația să reia judecata din oficiu, la momentul la care a constatat depunere dovezii de plată a onorariului de expert la dosar, nu poate fi primită.

După cum reiese din chiar conținutul expres al alin. (2) al art. 242 C. proc. civ., atunci când judecata a fost suspendată în temeiul alin. (1) al acestui articol, aceasta va fi reluată la cererea părții, instanța urmând să verifice doar dacă obligațiile au fost îndeplinite întocmai cum au fost stabilite prin încheierea de suspendare.

De altfel, reluarea din oficiu a judecății se poate dispune doar în ipotezele în care suspendarea judecății dosarului nu s-a dispus pentru motive imputabile părții, cum ar fi, spre exemplu ipoteza suspendării în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la pronunțarea de către CJUE a unei hotărâri preliminare.

Or, în cauză, aceasta nu este situația în speță, suspendarea în prezentul dosar fiind dispusă ca urmare a imposibilității de continuare a procedurii judiciare, din culpa apelantei-pârâte, care a refuzat îndeplinirea unei obligații puse în sarcina sa de către instanță.

În raport cu toate cele reținute anterior, văzând că termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. a început să curgă la data de 31 martie 2023 și s-a împlinit la data de 31 septembrie 2023, în mod legal Curtea de Apel București, prin decizia nr. 1703A pronunțată în data de 15 decembrie 2023, a constatat că pricina a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile pârâtei, care nu a îndeplinit un act de procedură valabil, de natură a întrerupe cursul perimării

În consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată nefondate criticile aduse de recurentă deciziei atacate, urmând a se dispune respingerea recursului astfel susținut.

Cu privire la cererea formulată de intimatul-reclamant A. de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de cuantum de 4000 RON, dovedite cu factura seria x/12.02.2024 și extrasul de cont din 15.02.2024, aflate la dosar, Înalta Curte, având în vedere soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe recurentă la plata sumei solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 1703 din 15 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului la plata către intimatul-reclamant A. a sumei de 4000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2025.