ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2254/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la data de 28.11.2018, reclamanții A. și B., prin mandatar C., au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, anularea în tot a deciziei nr. 100/15.10.2018 în sensul admiterii notificării nr. x/2002, formulată de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001, și acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent aferente cotei acestora din acțiunile deținute de D. în cadrul E., calculate conform art. 31 din Legea nr. 10/2001. Au mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În drept au fost invocate dispozițiile art. 31 din Legea nr. 10/2001 și art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin sentința civilă nr. 1227 din 21 august 2020, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 100/2018, emisă de pârâta AAAS, și a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să propună măsuri reparatorii pentru reclamanți, în cote de 1/2 fiecare, pentru un număr de 877 acțiuni deținute de autorul D. la E., care fac obiectul notificării nr. x/2002, în valoare de 31.976.188 RON. Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta.

Decizia pronunțată în apel de Curtea de Apel București Prin decizia civilă nr. 1174A din 21 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința și a obligat pârâta să emită decizie în favoarea reclamatului B. prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în cuantum de 50.039,42 RON, pentru un număr de 438,5 acțiuni pe care le-a deținut numitul D. la E. și care au făcut obiectul notificării nr. x/2002. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței. A respins cererea intimatului-reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată pentru etapa procesuală a apelului.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., reclamantul B.. În esență, recurentul a arătat că instanța a depășit limitele învestirii sale, pronunțându-se asupra unor aspecte care nu au făcut obiectul apelului și care nici nu constituie motive de ordine publică de natură să impună verificări în afara cadrului stabilit de apelantă prin motivele de apel, respectiv modul de calcul al despăgubirilor nu este un aspect de ordine publică care să poată face obiectul verificărilor instanței în contextul lipsei unui motiv de apel care să învestească instanța cu o astfel de solicitare. Pe de altă parte, instanța a dispus administrarea unor probe noi care nu fuseseră solicitate de către apelanți și care nu se justificau față de limitele învestirii date de motivele de apel. De asemenea, instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale în materie, în sensul că soluția pronunțată este în mod vădit împotriva celor statuate prin cauza Maria Atanasiu, dar și a practicii europene în materie, având în vedere disproporția vădită în­tre valoarea bunurilor expropriate și valoarea despăgubirilor stabilite prin suplimentul la raportul de expertiză. A mai arătat recurentul că instanța nu a analizat critica intimaților în sensul că există o contradicție între modul de interpretare al instanței a legii și Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, în sensul că normele de aplicare arată în mod explicit că se aplică actualizarea (chiar după publicarea deciziei Curții Constituționale nr. 445/2020) ceea ce conduce la concluzia că legiuitorul nu a dorit acest lucru.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru și comunicat părților potrivit dovezilor de înmânare de la dosar recurs. Prin punctul de vedere, intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului a arătat că recursul este inadmisibil, întrucât hotărârile judecătorești pronunțate în materia Legii nr. 10/2001 sunt supuse numai recursului. Prin rezoluție s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la 16 noiembrie 2022. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele. Obiectul pricinii, astfel cum se desprinde din evocarea istoricului litigiului, îl constituie solicitarea reclamanților de anulare a deciziei nr. 100/15.10.2018, emisă de către pârâtă, cu consecința admiterii notificării nr. x/2002 formulată de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001 și acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent aferente cotei acestora din acțiunile deținute de D. în cadrul E., calculate conform art. 31 din Legea nr. 10/2001. Potrivit art. XII din Legea nr. 202/2010 "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel." Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., stipulează că "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară". Din textele legale anterior citate rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în litigiile în care sunt contestate deciziile/dispozițiile motivate de soluționare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 este apelul. Cum prin decizia nr. 100/15.10.2018, emisă de către pârâtă (și contestată în prezenta cauză) a fost soluționată notificarea nr. x/2002, prin care reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru cota cuvenită din acțiunile pe care D. le deținea în 1946 la E., Înalta Curte reține incidența în speță a dispozițiilor legale anterior menționate, în raport de care recursul este inadmisibil, decizia nr. 1174A din 21 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în soluționarea apelului contra sentinței civile nr. 1227 din 21 august 2020 având caracter definitiv. Totodată, se impune ca normele amintite să fie coroborate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., potrivit căruia sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului și nici recursului și ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată de reclamant împotriva deciziei din apel. Astfel, conchide Înalta Curte că recursul declarat contra deciziei civile nr. 1174A din 21 iulie 2022 nu este admisibil, întrucât este îndreptat împotriva unei hotărâri pentru care legea nu prevede o astfel de cale de atac, urmând a se respinge ca atare. PENTRU ACESTE MOTIVE,