ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1129/2025

Ședința publică din data de 15 mai 2025

După deliberare, asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la 28 februarie 2025, sub nr. x/2025, petenta Societatea Profesională de Executori Judecătorești "A. și Asociații" a solicitat, la cererea creditoarei B., încuviințarea executării silite declanșate în dosarul execuțional nr. x/2025 împotriva debitorului Tribunalul Timiș, în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 908 din 8 iulie 2021 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale din dosarul nr. x/2018.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 666 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 6812 din 14 martie 2025, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Timișoara a reținut că regula de competență instituită de art. 651 C. proc. civ. este de ordine publică, în procedura executării silite cererile privind încuviințarea executării fiind de competența instanței de executare.

Judecătoria Timișoara a evocat prevederile art. 127 alin. (1) și (2)

1

și alin. (3) C. proc. civ., și a apreciat că sintagma "cauză de competența instanței în care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia" din conținutul alin. (1) al acestui articol vizează cererile adresate instanței de judecată, printre acestea enumerându-se și cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) din cod.

Instanța a reținut că cererea de încuviințare a executării silite a fost formulată în privința unui creditor care a avut calitatea de grefier în cadrul Tribunalului Timiș, precum și a unui debitor principal, respectiv Tribunalul Timiș cu sediul în municipiul Timișoara.

Referitor la Tribunalul Timiș, a arătat că este instanța ierarhic superioară Judecătoriei Timișoara, care este instanța de executare potrivit dispozițiilor art. 651 C. proc. civ., fiind incidente, astfel, dispozițiile art. 127 alin. (1) raportate la cele ale alin. (2)

1

și alin. (3) din acest act normativ, care au caracter imperativ.

Deși procedura încuviințării executării silite este necontencioasă, instanța a reținut că executorul judecătoresc solicită încuviințarea executării silite cerute de creditor împotriva debitorului. Adresându-se instanței de executare, executorul judecătoresc acționează pentru și în numele creditorului, care este, în fapt, cel care declanșează demersul judiciar necontencios reglementat de art. 666 C. proc. civ., astfel că, în sensul art. 127 din cod, urmează a se avea în vedere calitatea părților din cadrul executării silite (creditorul și debitorul).

Prin sentința civilă nr. 2436 din 4 aprilie 2025, Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Oradea a reținut că în procedura necontencioasă, cum este cazul încuviințării executării silite, dispozițiile art. 127 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât acest text de lege reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător, în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Totodată, a constatat că textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv când una dintre aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

Judecătoria Oradea a apreciat că, în speță, acest text de lege nu este incident, obiectul cauzei fiind încuviințarea executării silite, care se judecă în procedură necontencioasă.

Instanța a reținut că, potrivit art. 527 C. proc. civ., sunt supuse procedurii necontencioase cererile pentru soluționarea cărora este nevoie de intervenția instanței, fără a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană.

Art. 666 din același act normativ, care reglementează soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, stipulează în sensul că debitorul nu participă la judecarea cererii, nu este citat, nu i se comunică și nu poate ataca încheierea. Ca atare, a apreciat că încuviințarea executării silite intră în categoria procedurilor necontencioase, pentru a căror soluționare, deși este nevoie de intervenția instanței, nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană.

În aceste circumstanțe, a constatat că art. 127 C. proc. civ. nu își găsește aplicarea în cauză, nefiind întrunită condiția pentru care a fost instituită o atare reglementare, respectiv aceea a înlăturării oricărei suspiciuni de soluționare părtinitoare din pricina calității părții.

În raport de aceste considerente, Judecătoria Oradea a reținut că instanța de executare competentă să soluționeze, potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ., cererea de încuviințare a executării silite este instanța în a cărei circumscripție se află domiciliul/sediul debitorului, conform art. 651 alin. (1) din cod, respectiv Judecătoria Timișoara.

Pe de altă parte, cu luarea în considerare și a modificărilor legislative în privința competenței instanței de executare, Judecătoria Oradea a arătat că, în raport de dispozițiile art. 127 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Timișoara, în condițiile în care creditorul, prin executorul judecătoresc, a sesizat una dintre instanțele competente alternativ să soluționeze prezenta cererea, competența rămânând câștigată în favoarea instanței alese de petent, prevederile art. 116 din cod fiind aplicabile.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoriei Timișoara îi revine competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, pentru următoarele considerente:

Cererea asupra căreia poartă conflictul negativ de competență are ca obiect încuviințarea executării silite a debitorului Tribunalul Timiș, solicitată de petenta Societatea Profesională de Executori Judecătorești "A. și Asociații", la cererea creditoarei B., în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 908 din 8 iulie 2021 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale din dosarul nr. x/2018.

Prin această din urmă hotărâre, pârâtul Tribunalul Timiș a fost obligat să elibereze reclamantei o adeverință care să cuprindă veniturile salariale de care a beneficiat în perioada desfășurării activității de grefier la această instanță, cu evidențierea sporului de toxicitate și a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în scopul valorificării la Casa Județeană de Pensii Timiș.

Prin cererea depusă la organul de executare, pe baza căreia s-a format dosarul de executare nr. 847//2025, creditoarea B. a învederat că a fost angajată pe un post de grefier la Tribunalul Timiș până la data de 1 decembrie 2018, în prezent fiind pensionară.

În raport de particularitatea speței, determinată de calitatea părților, instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, Judecătoria Timișoara reținând incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (2)

1

și alin. (3) C. proc. civ., iar Judecătoria Oradea apreciind că aceste norme nu sunt aplicabile față de caracterul necontencios al cererii de încuviințare a executării silite, ci cele ale art. 651 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...). (3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Conform art. 127 C. proc. civ., (1) "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. (2

1

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. instituie un caz de necompetență teritorială absolută a instanței la care își desfășoară activitatea grefierul, care are calitatea de reclamant, precum și o prorogare legală de competență teritorială în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad, aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea grefierul reclamant, calitate pe care acesta trebuie să o întrunească la momentul sesizării instanței.

Scopul reglementării dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. este de a asigura imparțialitatea instanței. Prin aceste norme sunt nominalizați subiecții pe care legiuitorul a înțeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenți judiciari sau grefieri, indiferent de instanțele la care aceștia funcționează.

Sintagma "cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. vizează cererile adresate instanței de judecată, în spectrul acestora fiind incluse și cererile de încuviințare a executării silite, potrivit art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

În cauză, creditoarea nu deținea la momentul sesizării instanței și nu deține nici în prezent calitatea de grefier la Tribunalul Timiș, fiind pensionară de la data de 1 decembrie 2018, potrivit susținerilor expuse de aceasta în cuprinsul cererii de sesizare a organului de executare.

De altfel, precum s-a arătat în cele ce preced, demersul judiciar finalizat prin pronunțarea titlului executoriu în baza căruia a solicitat încuviințarea executării silite a fost inițiat în vederea obținerii unei adeverințe care să includă sporurile salariale de care a beneficiat în perioada în care a fost încadrată în muncă, pentru a fi valorificată la Casa Județeană de Pensii Timiș.

În aceste condiții sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (2), (2)

1

și 3 C. proc. civ. în sensul existenței unui drept de opțiune al creditoarei în alegerea instanței competente, aceasta înțelegând să opteze pentru instanța de la sediul debitorului Tribunalul Timiș, în aplicarea prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., sediu aflat, la data sesizării organului de executare, în municipiul Timișoara, Piața Țepeș Vodă nr. 2A, jud. Timiș, respectiv în circumscripția teritorială a Judecătoriei Timișoara.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 135 alin. (4) din acest act normativ, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.