ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1121/2025

Ședința publică din data de 15 mai 2025

După deliberare, asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la 28 octombrie 2021, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtei, revenirea acesteia la numele purtat anterior căsătoriei, să se constate că din masa partajabilă fac parte mai multe bunuri mobile, iar cota-parte a fiecăreia dintre ei este de 50%, și să se partajeze aceste bunuri prin atribuirea lor către pârâtă, cu plata unei sulte.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 373 lit. b), art. 379, art. 383 alin. (3), art. 669-686 C. civ., precum și pe cele ale art. 980-996 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4740 din 14 mai 2024, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive, invocată de pârâtă, prin curator, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Brașov a reținut că dispozițiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc o competență teritorială exclusivă în favoarea instanțelor menționate în ipotezele reglementate.

Cu privire la stabilirea judecătoriei competente din punct de vedere teritorial să soluționeze litigiul, instanța a constatat că, potrivit declarației martorului C., audiat în cauză, ultima locuință comună a părților a fost în Spania, anterior, acestea locuind în județul Suceava. După întoarcerea în țară, reclamantul și-a stabilit locuința în municipiul Brașov, pârâta în comuna Fundu Moldovei, jud. Suceava, iar acest aspect a fost confirmat de verificările efectuate în sistemul Direcției pentru Evidența Populației și Administrarea Bazelor de Date.

Judecătoria Brașov a constatat că afirmația reclamantului, potrivit căreia, la data formulării cererii de chemare în judecată, pârâta locuia în Spania, Arbeca, Provincia Lleida, Crta de Vinaixa nr. 5 nu a fost dovedită.

În aceste condiții, a reținut incidența dispozițiilor art. 915 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., în sensul că judecătoria competentă să soluționeze cauza este cea în circumscripția căreia se află locuința pârâtei, respectiv Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.

Referitor la cererile accesorii acțiunii de divorț a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 123 C. proc. civ., Judecătoria Câmpulung Moldovenesc fiind competentă să le soluționeze.

Prin sentința civilă nr. 163 din 4 martie 2025, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că Judecătoria Brașov, la primul termen stabilit în cauză la care părțile au fost legal citate, 14 iunie 2022, conform dispozițiilor art. 131 alin. (1) C. proc. civ., nu doar că a pus în discuția părților competența sa în soluționarea cererii, ci a stabilit că, raportat la prevederile menționate, precum și la cele ale art. 915 C. proc. civ., este competentă general, material și teritorial să judece cauza, și a acordat cuvântul asupra probatoriului.

Totodată, a apreciat că modificarea compunerii completului de judecată pe parcursul soluționării dosarului, după momentul administrării probatoriului, nu justifică invocarea, din oficiu, a excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Brașov, după multiplele termene de judecată acordate și după ce a statuat asupra competenței sale.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va reține că aparține Judecătoriei Brașov competența de soluționare a contestației la executare, pentru următoarele considerente:

La 28 octombrie 2021, pe rolul Judecătoriei Brașov a fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., prin care s-a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a acesteia, revenirea pârâtei la numele purtat anterior căsătoriei, să se constate că din masa partajabilă fac parte mai multe bunuri mobile, iar cota fiecărei părți este de 50%, partajarea bunurilor urmând a se face prin atribuirea către pârâtă cu plata unei sulte.

Prin cererea depusă la 8 noiembrie 2021, reclamantul a solicitat reducerea și eșalonarea plății taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa pentru soluționarea acțiunii civile. Cererea de acordare a ajutorului public judiciar a fost respinsă prin încheierea din camera de consiliu din 13 decembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. x/2021.

Potrivit rezoluției din 14 aprilie 2022, primul termen stabilit în cauză de Judecătoria Brașov a fost la 14 iunie 2022, când s-a dispus citarea părților în ședință publică pentru soluționarea litigiului.

La termenul de judecată menționat, Judecătoria Brașov, verificându-și din oficiu competența, prin raportare la dispozițiile art. 131 și art. 915 C. proc. civ., a apreciat că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze cauza și a pus în discuție probatoriul propus de părți.

Ulterior, a acordat mai multe termene de judecată față de neîndeplinirea procedurii de citare a pârâtei, iar la 22 februarie 2023, a procedat la desemnarea unui curator special pentru aceasta.

La termenul din 29 noiembrie 2023, Judecătoria Brașov a audiat martorul C. și a dispus amânarea judecății la 21 februarie 2024 în vederea citării pârâtei la adresa ce a rezultat din verificările efectuate în baza de date a Direcției pentru Evidența Informatizată a Persoanelor (în comuna Fundu Moldovei, jud. Suceava), prorogând pronunțarea asupra utilității probei cu interogatoriul pârâtei și punând în vedere reclamantului să propună probe pentru soluționarea cererii de partaj.

La termenul menționat, Judecătoria Brașov și-a verificat din nou competența în raport de dispozițiile art. 131 C. proc. civ. și a invocat din oficiu excepția de necompetență teritorială, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 4740 pronunțată la 14 mai 2024, prin raportare la dispozițiile art. 915 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Față de aspectele factuale relevate, Înalta Curte constată că, sub aspectul termenului la care instanța trebuie să își verifice competența generală, materială și teritorială, dispozițiile art. 130 și art. 131 C. proc. civ. prevăd anumite limite procedurale, stabilind obligația judecătorului de a verifica din oficiu competența la "primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe", excepția pentru depășirea acestui termen fiind cea prevăzută de art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

În cauză, primul termen de judecată, în sensul prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., la care procedura de citare a părților a fost constată ca fiind legal îndeplinită, a fost cel din 14 iunie 2022, când Judecătoria Brașov s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza și a încuviințat cererea de probatorii formulată de reclamant.

Potrivit dispozițiilor art. 130 C. proc. civ., spre deosebire de necompetența generală a instanțelor judecătorești, care poate fi invocată în orice stare a pricinii, necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi ridicată cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Primul termen de judecată la care părțile au sunt legal citate în fața primei instanțe reprezintă un moment de referință în desfășurarea judecații, întrucât determină declanșarea procedurii judiciare propriu-zise. Acesta este motivul pentru care legiuitorul, prin art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a stabilit că, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Astfel cum s-a arătat, în cauză, excepția necompetenței teritoriale a fost invocată, din oficiu, la termenul din 21 februarie 2024, ulterior administrării probei testimoniale solicitate de reclamant.

Prin neinvocarea excepției necompetenței teritoriale în condițiile prevăzute de art. 131 alin. (1) C. proc. civ. - la primul termen de judecată la care s-a constatat că părțile au fost legal citate - Judecătoria Brașov a rămas competentă să soluționeze cauza, nemaiputându-se dezînvesti, prin invocarea din oficiu a excepției la un termen ulterior.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor legale evocate, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.