Decizia nr. 112/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgășani, la data de 8 februarie 2024, sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, conform dispozițiilor art. 996 C. civ., obligarea pârâtei să-i achite suma de 58.627.873,5 euro, cu titlu de chirie, în perioada 28 octombrie 1992 și până la data de 15 decembrie 2002, și dobânda penalizatoare până la data de 31 decembrie 2023. I.

Hotărârea pronunțată de Judecătoria Drăgășani Prin sentința civilă nr. 128 din data de 28 februarie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Drăgășani a admis excepția netimbrării cererii de ordonanță președințială, invocată din oficiu, și a anulat, ca netimbrată, cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B.. I.

Decizia pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă Prin decizia civilă nr. 326/A din data de 23 aprilie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis excepția netimbrării apelului, invocată din oficiu de instanță, și a anulat apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 128 din data de 28 februarie 2024, pronunțate de Judecătoria Drăgășani, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B., ca netimbrat. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă Prin decizia civilă nr. 288 din data de 6 august 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a admis excepția netimbrării recursului și a anulat, ca netimbrat, recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 326/A din data de 23 aprilie 2024 pronunțate de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B.. II. Calea de atac exercitată în cauză II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă Împotriva deciziei civile nr. 288 din data de 6 august 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A.. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 2 septembrie 2024 și a fost repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 2. II.2. Motivele de recurs În cuprinsul memoriului de recurs, fără a proceda la încadrarea susținerilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant, în esență, și-a exprimat nemulțumirile, cu caracter general, legate de modul de soluționare a pricinii. II.3. Apărările formulate în cauză În cauză nu a fost depusă întâmpinare. II.4. Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă După efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 31 octombrie 2024, în temeiul art. 471 1 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte a fixat termen de judecată la data de 21 ianuarie 2025, când, din oficiu, a invocat excepția netimbrării recursului și a reținut cauza în pronunțare prin prisma acestei excepții. II.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă În condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., examinând, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cu prioritate, excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești (…) sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta ordonanță de urgență, iar potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (1) din același act normativ, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege; pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al aceluiași articol statuează că instanța va pune în vedere reclamantului obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Conform dispozițiilor art. 486 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ.: "La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocațială sau delegația consilierului juridic. (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității." Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru se taxează cu 20 RON cererile pentru exercitarea recursului împotriva hotărârilor de anulare a cererii ca netimbrată. Conform rezoluției din data de 12 septembrie 2024, s-a stabilit în sarcina recurentului-reclamant o taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 RON aferentă cererii de recurs și s-a dispus, totodată, comunicarea către acesta a obligației de a achita respectiva taxă judiciară de timbru, sub sancțiunea anulării recursului. În acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - cauza Iordache împotriva României (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 797/2019) - prin care instanța europeană a reținut încălcarea art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, față de împrejurarea că instanțele naționale nu au explicat reclamantului consecințele neplății taxelor de timbru aferente soluționării apelului și recursului sau faptul că poate solicita să fie exonerat de această plată, în cauza dedusă judecății, Înalta Curte reține că, prin adresa comunicată la data de 19 septembrie 2024, recurentului-reclamant i-a fost comunicată obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, acesta fiind încunoștințat despre sancțiunea anulării cererii de recurs în caz de neplată. Totodată, prin aceeași adresă, i s-a adus la cunoștință că are posibilitatea de a formula, în condițiile art. 42 din O.U.G. nr. 80/2013, cerere de ajutor public judiciar, precum și, în temeiul art. 39 alin. (1) din același act normativ, cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru. În speță, recurentul-reclamant nu a formulat nici cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru și nici cerere de acordare a ajutorului public judiciar cu privire la obligația de achitare a taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa. Totodată, Înalta Curte constată că, deși a fost legal înștiințat în legătură cu obligativitatea timbrării cererii de recurs, recurentul-reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de instanță, respectiv 20 RON. Înalta Curte reține că, prin nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru, în cauză intervine sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac. În conformitate cu dispozițiile art. 176 pct. 6 C. proc. civ., în cazul în care sunt încălcate prevederi referitoare la cerințe legale extrinseci actului de procedură, nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări, dacă legea nu dispune altfel, neplata taxei de timbru reprezentând o astfel de cauză, care conduce la incidența unei nulități necondiționate. Curtea Constituțională a statuat în mod constat că plata taxelor judiciare de timbru reprezintă o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația de plată a acestor taxe fiind justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată. Totodată, se reține că, deși prin prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 21 din Constituția României se garantează dreptul de acces la justiție, acest drept nu este unul absolut, fiind permise unele limitări (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). Obligația plății taxelor judiciare de timbru reprezintă una dintre condițiile sesizării legale a instanțelor judecătorești, nefiind considerată, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, o limitare a dreptului de acces la o instanță sau o încălcare a dreptului la un proces echitabil, care să fie, în sine, incompatibilă cu art. 6 paragraful 1 din Convenție (Cauza Larco și alții împotriva României, paragrafele 54 și 58). Prin urmare, Înalta Curte reține că nedepunerea dovezii de achitare a taxei judiciare de timbru atrage incidența sancțiunii expres prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. raportat la alin. (2) al aceluiași articol, respectiv nulitatea recursului. Ca atare, cum recurentul-reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță, în raport cu prevederile art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, Înalta Curte va face aplicarea sancțiunii nulității prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și, în temeiul art. 496 alin. (1) din același act normativ, va anula recursul ca netimbrat. Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ. teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat pe fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor formulate prin cererea de recurs.