ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2579/2024
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2579/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2024
asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drăgășani la data de 08.02.2024, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând, pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâtului la plata sumei de 1.185.791 euro, reprezentând contravaloarea chiriei pentru perioada 15.12.2002-21.07.2003, cu dobânda legală penalizatoare și rata inflației.
Hotărârea pronunțată de prima instanță.
Prin sentința civilă nr. 133 pronunțată la data de 29.02.2024 Judecătoria Drăgășani a admis excepția netimbrării cererii, invocată din oficiu și a anulat cererea de ordonanță președințială ca netimbrată.
Hotărârea prounțată în apel.
Prin decizia civilă nr. 216 pronunțată la data de 21.03.2024 Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a anulat, ca netimbrat, apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Drăgășani.
Hotărârea pronunțată în recurs.
Prin decizia civilă nr. 181 din data de 29 aprilie 2024, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a anulat, ca netimbrat, recursul formulat de reclamant împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel.
II. Calea de atac formulată în cauză.
Împotriva deciziei civile nr. 181 din data de 29 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a formulat recurs reclamantul A..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 26 iunie 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris (aflată la dosarul de recurs).
La data de 22 iulie 2024 recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și cu privire la posibilitatea de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, precum și cerere de acordare facilități la plata taxei de timbru. Obligația de achitare a taxei judiciare de timbru a fost reiterată prin citația primită de recurent la data de 20 septembrie 2024. Recurentul nu a depus taxa judiciară de timbru și nici nu a formulat o cerere din cele menționate anterior.
Motivele de recurs.
Prin cererea de recurs, fără a proceda la încadrarea criticilor în motivele de legalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., recurentul a solicitat admiterea recursului și sechestrarea bunurilor pârâtului și a fiicei sale, pentru recuperarea chiriei evaluată de recurent la suma de 1.185.791 euro.
A precizat că în temeiul art. 1349 C. civ. pârâtul trebuia să repare paguba reprezentând chiria pe care acesta o datora recurentului-reclamant.
Cererea de recurs a fost comunicată către intimatul-pârât la data de 22 iulie 2024 conform dovezii aflată la dosarul de recurs, iar acesta nu a depus întâmpinare.
Procedura derulată în fața Înaltei Curți
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471
1
alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 10 septembrie 2024, s-a fixat termen de judecată la data de 19 noiembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului declarat în cauză.
III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:
Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, în condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:
Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din același cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.
Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului.
În speță, decizia civilă nr. 181 din data de 29 aprilie 2024 a fost pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în soluționarea recursului formulat de recurent împotriva deciziei civile nr. 216/23 martie 2024 pronunțată în apel de către Tribunalul Vâlcea, secția I civilă.
Ca atare, având în vedere prevederile legale anterior menționate, această decizie, prin care instanța a soluționat cererea de recurs, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată pe calea unui alt recurs.
Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.
Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.
Pe cale de consecință, din moment ce decizia atacată are caracter definitiv, fiind pronunțată în recurs, aceasta nu mai poate forma obiectul analizei unui nou recurs.
Mai mult, relevante în materia procedurii speciale a ordonanței președințiale, în temeiul căreia recurentul-petent a înțeles să deducă, spre soluționare, pretențiile formulate, sunt inclusiv prevederile art. 1.000 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă prin legi speciale nu se prevede altfel, ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Așadar, recurentul-reclamant nu avea deschisă calea extraordinară de atac a recursului în prezentul litigiu, decizia civilă nr. 216 pronunțată la data de 21.03.2024 de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă fiind definitivă conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., aspect care conturează încă o dată caracterul inadmisibil al prezentei căi de atac, având ca obiect o decizie, prin care a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat împotriva unei decizii date în apel, fără drept de recurs.
În consecință, având în vedere cele anterior reținute, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzute de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul, împrejurare față de care nu se mai impune analiza celorlalte excepții invocate în cauză și nici evocarea și analizarea motivelor de recurs față de prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 181 din 29 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2024.