ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1071/2025

Ședința publică din data de 13 mai 2025

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 05.10.2023 sub nr. x/2023 reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L. și C., în principal, obligarea pârâtei B. S.R.L., în calitate de comitent, la plata sumei de 100000 euro cu titlu de prejudiciu pricinuit prin vătămarea dreptului nepatrimonial la onoare și reputație, prin propagarea de afirmații neadevărate, cu nesocotirea principiului audiatur et altera pars, și, în subsidiar, a pârâtului C. la plata acelorași despăgubiri, pentru prejudiciile produse prin fapta ilicită proprie, în calitate de autor al articolelor calomnioase și defăimătoare. A mai solicitat și publicarea hotărârii de condamnare pe cheltuiala părții care va fi trasă la răspundere civilă și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 36 alin. (6) din Constituție, art. 8 și art. 10 CEDO, art. 64 alin. (2), art. 72, art. 1349, aqrt. 1381, art. 252-253, art. 1 alin. (1)-(6) C. civ., art. 451-453 C. proc. civ.

Pârâții B. S.R.L. și C. au formulat întâmpinari prin care au invocat excepția necompetenței materiale și excepția necompetenței teritoriale, iar, pe fondul cauzei, au solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3154/27.06.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Galați a admis excepția necompetenței materiale, invocată de către pârâți și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Galați.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1168/17.12.2024, Tribunalul Galați, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați, invocată de pârâți prin întâmpinarile formulate și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

În motivarea soluției sale, Tribunalul Galați a reținut că, în cauză, acțiunea imputată a constat în conduita pârâților de a publica în mediul virtual articolele evocate în cererea introductivă, acțiuni care au fost comise în București, locul unde cei doi pârâți domiciliază/își au sediul, motiv pentru care atât săvârșirea faptei cât și urmarea s-au produs în București, acolo unde domiciliază pârâții.

Având în vedere și considerentele Deciziei nr. 21/27.09.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, Tribunalul Galați a reținut că locul săvârșirii faptei ilicite reprezintă locul unde a fost realizată acțiunea care a avut ca rezultat încălcarea drepturilor subiective ale unei persoane.

Întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se deroga de la regula generală, Tribunalul a constatat că reclamanta nu putea să opteze pentru o altă instanță conform dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., rămânând aplicabile dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc sub aspect teritorial competența instanței de la domiciliul pârâților.

2.2. Învestit cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Tribunalul București, secția IV civilă, prin sentința civilă nr. 294 din data de 07.03.2025 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a constatat existența conflictului negativ de competență; a dispus suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că pentru soluționarea cererii cu care a fost învestită instanța de judecată, respectiv acțiune în răspundere delictuală care are natura unei acțiuni personale, C. proc. civ. nu instituie o competență teritorială exclusivă, întrucât nu se circumscrie cazurilor expres prevăzute de dispozițiile art. 117-121 C. proc. civ., ci, în temeiul dispozițiilor art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 9 din același este stabilită o competență alternativă, de ordine privată, așa cum rezultă din interpretarea art. 129 C. proc. civ., reclamantul putând introduce cererea de chemare în judecată fie la domiciliul/sediul pârâtului, în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., fie la instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Din probele administrate, rezultă că reclamanta avea, la data publicării articolelor de presă precum și la momentul introducerii acțiunii, domiciliul în Galați, prejudiciul producându-se în locul unde domiciliază reclamanta, respectiv orașul Galați, întrucât acesta este "mediul social" în care a avut rezonanță și impact fapta pretins ilicită a pârâților, acolo unde fapta săvârșită are potențialul de a afecta reclamantei imaginea, onoarea, reputația.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului, Galați, secția I civilă, în considerarea următoarelor argumente:

Obiectul acțiunii îl constituie angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților corespunzător încălcării dreptului la imagine al reclamantei, prin articolele publicate într-o publicație din mediul online.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte observă că, în mod eronat, Judecătoria Galați a soluționat doar excepția de necompetență materială, deși în fața sa fuseseră invocate deopotrivă necompetența materială și teritorială. Nu există niciun raport de consecutivitate între cele două excepții, care trebuie soluționate simultan, cu consecința ca, în caz de admitere, să fie declinată competența în favoarea instanței competente material și teritorial. După cum rezultă din cele ce urmează, în cauză se impunea respingerea excepției de necompetență teritorială și admiterea doar a excepției de necompetență materială.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, în raport cu prevederile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., în sensul în care Tribunalul Galați a apreciat că locul săvârșirii faptei ilicite este București, iar Tribunalul București a apreciat că pretinsul prejudiciul s-a produs în circumscripția teritorială a Tribunalului Galați, care, fiind una dintre instanțele competente să soluționeze cererea, trebuia să respingă excepția invocată, alegerea de competență fiind deja realizată de reclamantă, în conformitate cu prevederile art. 116 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că în materia răspunderii civile delictuale, legiuitorul instituie o competență teritorială alternativă, în sensul că reclamantul poate introduce cererea de chemare în judecată fie la domiciliul/sediul pârâtului, în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., fie la instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită ori s-a produs prejudiciul, conform art. 113 alin. (1) pct. 9 din același cod.

Conform dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente iar, în cauză, se reține că alegerea de competență a fost deja realizată de reclamantă, prin introducerea cererii de chemare în judecată la o instanța de judecată din Galați, în a cărei circumscripție teritorială s-ar fi produs prejudiciul.

În cauzele reunite eDate advertising GmbH împotriva Olivier Martinez, Robert Martinez, MGN Limi­ted (Hotărârea din 25 octombrie 2011, cauzele C-509/09 și C-161/10) Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în sensul că victima unei încălcări a drepturilor personalității, săvârșită prin intermediul internetului, poate sesiza pentru tot prejudiciul suferit instanța de la locul unde aceasta își are centrul intereselor sale, care corespunde, în general, cu domiciliul principal (locuința efectivă, principală) al (a) persoanei interesate.

Trebuie observat că jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, evocată în cele ce preced, poate fi valorificată cu titlu orientativ, având în vedere că prevederile legale interpretate (art. 5 pct. 3 din Regulamentul nr. 44/2001, al căror corespondent actual se regăsește în cuprinsul art. 7 pct. 2 din Regulamentul nr. 1215/2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor pronunțate în materie civilă și comercială) au un conținut echivalent cu cel al dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Sub imperiul textului european, s-a decis în mod constant că locul faptei prejudiciabile este fie locul în care s-a ivit paguba fie locul evenimentului cauzator- spre exemplu, hotărârea pronunțată în cauza Mines de potasse d‘Alsace (C - 21/76).

De vreme ce prevederile art. 113 pct. 9 C. proc. civ. reiau întocmai această soluție, este cazul să se asigure o interpretare convergentă a celor două norme, care sunt aplicabile deopotrivă pe teritoriul României (Codul fiind aplicabil atunci când lipsește un element de extraneitate, precum în speță).

Din probele administrate, Înalta Curte reține că reclamanta locuiește în mod statornic în Galați, aspect necontestat de altfel de părțile din litigiu.

Pe cale de consecință, chiar dacă domiciliul (respectiv sediul) pârâților este în municipiul București, după cum s-a arătat și în cererea de chemare în judecată, Înalta Curte reține că pretinsa faptă ilicită s-a săvârșit în sistemul online, cu posibile efecte asupra întregului teritoriu al țării și cu atât mai mult la domiciliul reclamantei, aflat în Galați, ce reprezintă centrul intereselor sale și totodată, locul în care fapta săvârșită are potențialul de a-i afecta imaginea sau de a aduce atingere onoarei și reputației sale. Așadar, locul producerii prejudiciului se află (cu precădere) în Galați, loc unde reclamanta poate cere repararea întregului prejudiciu, prin analogie cu soluția pronunțată de CJUE în cauza Martinez, anterior menționată.

Se va reține prin urmare că Tribunalul Galați este competent material și teritorial, având în vedere că în circumscripția sa se află locul producerii pretinsei pagube (a cărei existență reală constituie, desigur, o chestiune de fond), având în vedere și opțiunea reclamantei pentru această instanță, opțiune care produce efecte obligatorii, potrivit art. 116 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 mai 2025.