ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 257/2023

Ședința publică din data de 9 februarie 2023

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 28.02.2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B. solicitând constatarea încălcării demnității, onoarei și reputației prin afirmații calomnioase și denigratoare făcute în spațiul public de către pârât și obligarea acestuia la plata sumei de 150.000 Euro, în echivalent RON la cursul valutar de la data plății, reprezentând reparație patrimonială pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat, obligarea pârâtului la prezentarea de scuze în mod public față de reclamantă și la redarea dispozitivului hotărârii ce va fi pronunțată de instanță, prin publicarea unui articol pe cheltuială proprie în două ziare de circulație națională, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

Prin întâmpinarea depusă la data de 15.06.2022, pârâtul B. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, după cum rezultă din prevederile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează regula generală privind competența teritorială a instanțelor de judecată "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

La termenul de judecată din data de 10 octombrie 2022, instanța a pus în discuție excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și, după amânări succesive de pronunțare, a declinat la data de 11.11.2022 cauza spre soluționare Tribunalului Vrancea.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1604 pronunțată la data de 11 noiembrie 2022 în dosarul x/2022 de către Tribunalul București – secția a IV-a Civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și declinată cauza privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul B. spre soluționare în favoarea Tribunalului Vrancea.

Pentru a pronunța acesată soluție, Tribunalul București a reținut faptul că legiuitorul a instituit, în cazul acțiunilor având ca obiect răspundere civilă delictuală, o competență teritorială alternativă. Astfel, conform prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (...) 9. instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă. Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Sunt reglementate astfel, deopotrivă, trei posibile competențe teritoriale alternative în această materie, anume: competența de drept comun, ce se stabilește, conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la domiciliul pârâtului, competența teritorială de la locul săvârșirii faptei ilicite și competența teritorială de la locul producerii prejudiciului. Potrivit art. 116 C. proc. civ., în cazul competenței alternative, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Prin raportare la explicațiile părților și înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța a concluzionat că nu este justificată competența teritorială a Tribunalului București din perspectiva niciuneia dintre instanțele deopotrivă competente teritorial să soluționeze prezentul litigiu, în cauză nefiind relevată nicio legătură concretă a cererii cu raza de competență a acestei instanțe.

2.2. Prin încheierea pronunțată la data de 19 ianuarie 2023 în dosarul x/2022, Tribunalul Vrancea a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vrancea invocată de reclamantă și a declinat competența în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a arătat că în afara instanței de la domiciliul pârâtului, competentă teritorial în baza regulii generale instituite prin art. 107 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 116 coroborate cu art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., sunt deopotrivă competente în soluționarea cauzei și instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită, precum și instanța în a cărei circumscripție s-a produs prejudiciul. Reclamanta își are domiciliul, așa cum s-a arătat, pe raza teritorială a județului Bistrița dar, așa cum a susținut reprezentanta sa convențională, își desfășoară activitatea pe întreg teritoriul țării, susținere credibilă prin prisma funcției politice pe care aceasta o deține (președinte al Consiliului Național al C.), deci inclusiv și mai ales în Municipiul București. Faptele reclamate sunt pretins a fi săvârșite de pârât la adresa reclamantei prin afirmații care au fost publicate în mediul on line, respectiv pe mai multe pagini web: www.x.ro, infobistrita.ro, ziare-com, stiripesurse, bihorul.ro, universul.net, newsnow.ro, dintre aceste publicații on line cel puțin trei având sediul în București (www.x.ro, ziare-com, universul.net).

În aceste condiții, instanța a apreciat că Tribunalul București, ca instanță deopotrivă competentă în soluționarea cauzei, aleasă de reclamantă, în temeiul art. 116 C. proc. civ., este competent să soluționeze cauza, competența acestuia fiind atrasă în baza art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. de locul săvârșirii pretinsei fapte ilicite, respectiv mediul on line inclusiv pentru trusturi de presă cu sediul în București, la aceasta adăugându-se și împrejurarea că, prin prisma funcției politice deținute de reclamantă, acesteia i s-a produs un prejudiciu inclusiv în circumscripția teritorială a Tribunalului București.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că Tribunalul București și Tribunalul Vrancea și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, cea de-a doua instanță reținând că este competentă să soluționeze cauza Tribunalul București ca urmare a faptului că locul săvârșirii faptei ilicite este pe raza acestui municipiu întrucât unele publicații își au sediul în această localitate, dar și dată fiind activitatea reclamantei care se întinde pe întreg teritoriul țării.

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a învestit instanța de judecată cu o cerere de atragere a răspunderii civile delictuale ca urmare a încălcării demnității, onoarei și reputației prin afirmații calomnioase și denigratoare făcute în spațiul public de către pârât la adresa reclamantei.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Sunt însă situații în care legea stabilește o competență teritorială alternativă astfel încât, pe lângă instanța de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente și alte instanțe.

Regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

În materia răspunderii civile delictuale, art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. reglementează o competență teritorială alternativă în favoarea instanței în a cărei circumscripție s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

În ceea ce privește locul producerii prejudiciului, Înalta Curte reține că este competentă să soluționeze cauza instanța în a cărei rază teritorială s-a produs lezarea valorii sociale ocrotite, respectiv prejudiciul nemijlocit care, în circumstanțele particulare ale cauzei, în care se reclamă producerea unui prejudiciu prin difuzarea în mediul virtual a unor afirmații neadevărate și defăimătoare la adresa reclamantei, este reprezentată de instanța de la domiciliul acesteia.

În cauză se constată însă că reclamanta nu domiciliază pe raza Municipiului București, aspect rezultat atât din cererea de chemare în judecată, cât și din lămuririle date de reprezentantul conventional al acesteia în fața Tribunalului București la termenul din data de 10.10.2022, aceasta locuind efectiv în Municipiul Cluj.

Prin urmare, instanța inițial învestită nu este instanța în raza căreia s-a produs prejudiciul și cum art. 116 din C. proc. civ. nu poate fi incident întrucât potrivit acestuia în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competent, iar Tribunalul București nu este instanță competentă alternativ, incidente sunt dispozițiile art. 107 din C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze cauza fiind instanța de la domiciliul pârâtului, respectiv Tribunalul Vrancea.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea – secția I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2023.