ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1579/2022

Ședința publică din data de 22 septembrie 2022

asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la 24.11.2021, sub dosar nr. x/2021, reclamanta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, a solicitat obligarea pârâtului și a eventualilor succesori în drepturi la efectuarea plății efective a ajutorului de stat, respectiv a sumei de 14.959.649,6 RON, în temeiul art. 11 alin. (7) și (6) din H.G. nr. 421/2018, în concordanță cu Acordul de finanțare nr. x/17.03.2020 cu privire la proiectul cinematografic Around the World in 80 days și în baza cererii de plată nr. x/19.04.2021; în subsidiar, în măsura în care furnizorul schemei de ajutor de stat nu a aprobat cererea de plată depusă la 19.04.2021, să efectueze toate demersurile obligatorii și necesare, inclusiv, dar fără a se limita, la aprobarea cererii de plată înregistrate sub nr. x/19.04.2021, și să efectueze plata valorii ajutorului de stat cuvenit pentru proiectul amintit; efectuarea, în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, a plății dobânzii legale penalizatoare datorate pentru întreaga sumă datorată, dobândă calculată potrivit art. 3 alin. (2

1

) din O.G. nr. 13/2011; cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 596 din 25.03.2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Tribunalului București, secția civilă, competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut, în esență, că litigiul dintre părți este unul care privește executarea unui contract administrativ, astfel că pentru stabilirea competenței materiale trebuie avute în vedere exclusiv prevederile art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, nu și cele ale art. 10 din același act normativ, consecința fiind aceea că le revine instanțelor civile de drept comun competența materială de soluționare a prezentei cauze.

Refuzul de a efectua o plată asumată în baza unui contract administrativ nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004, întrucât executarea obligației (în cazul de față obligația de a da o sumă de bani) nu poate fi echivalată cu emiterea unui act administrativ, eliberarea unui alt înscris sau efectuarea unei anumite anumită operațiuni administrative.

Pe cale de consecință, în cauză devin incidente dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) și art. 95 C. proc. civ., astfel că, fiind vorba despre o acțiune în pretenții, iar valoarea pretențiilor fiind de 14.959.649,60 RON, revine tribunalului, secția civilă competența de soluționarea a acestui proces.

În determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial, au fost avute în vedere dispozițiile art. 111 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului.".

Observând că atât partea reclamantă, cât și partea pârâtă își au sediile în circumscripția Tribunalului București, Curtea de Apel, în temeiul art. 132 C. proc. civ. a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Tribunalul București, secția a III-a civilă a pronunțat încheierea din 28.06.2022, prin care a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare, s-a reținut, în esență, în primul rând, că singurul obiect al cererii de chemare în judecată, reconfirmat de către reclamantă cu ocazia dezbaterilor pe excepția necompetenței materiale invocată de către Tribunal, prin care reclamanta a fixat cadrul procesual în prezentul dosar, în temeiul principiului disponibilității reglementat de către art. 9 raportat la art. 22 alin. (6) C. proc. civ., îl reprezintă obligarea pârâtului la aprobarea cererii de plată înregistrată cu nr. x/19.04.2021 și la plata sumelor de bani pretins cuvenite, urmare a constatării de către instanță a caracterului nelegal al actului administrativ asimilat, reprezentat de nesoluționarea în termenul legal a cererii de plată formulată de către reclamantă, act juridic reglementat în mod expres de către art. 2 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, în raport de art. 2 alin. (1) lit. f) și art. 10 alin. (1) - (3) din Legea nr. 554/2004, persoana nemulțumită de lipsa unui răspuns din partea pârâtului, în termenul legal, față de cererea sa de plată se poate adresa, pentru soluționarea fondului cauzei, Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, în a cărei circumscripție se găsește sediul reclamantei, în condițiile în care actul atacat este un act administrativ asimilat emis de către o autoritate publică centrală.

În speță, instanța nu este învestită cu o cerere vizând executarea unui act administrativ, reprezentat de contractul de achiziție publică de lucrări sau servicii, ci de obligarea pârâtului la a răspunde față de cererea de plată formulată de către reclamantă și de achita suma la care aceasta pretinde că este îndrituită, nefiind incidentă în speță norma legală de competență statuată de către art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește natura juridică a litigiului din speță, cu înrâurire asupra competenței materiale de soluționare a cauzei.

Prin acțiunea care face obiectul prezentei cauze, reclamanta solicită obligarea pârâtului la aprobarea cererii de plată înregistrată cu nr. x/19.04.2021 și la plata sumelor de bani pretins cuvenite, urmare a constatării de către instanță a caracterului nelegal al actului administrativ asimilat, reprezentat de nesoluționarea în termenul legal a cererii de plată formulată de către reclamantă, act juridic reglementat în mod expres de către art. 2 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

În soluționarea conflictului de competență, Înalta Curte are în vedere că instanțele de contencios administrativ au o competență specială în raport cu cele de drept comun, aceasta fiind conturată de sfera contenciosului administrativ, astfel cum acesta este definit de lege cu caracter general, cu excepția materiilor date în competența altor instanțe (cum sunt conflictele de muncă în care calitatea de angajator revine unei autorități publice, litigiile de asigurări sociale, contenciosul contravențional, cereri în materie de carte funciară, cereri referitoare la măsurile speciale de protecție prevăzute de Legea nr. 272/2004 și altele) și inclusiv în privința acelor cauze pentru care competența instanțelor de contencios administrativ este reglementată expres de lege.

Astfel, pe de o parte, contenciosul administrativ nu privește toate litigiile izvorâte din raporturi juridice de drept administrativ, iar pe de altă parte, acesta nu se rezumă la situațiile pentru care legea a prevăzut expres competența instanțelor specializate în acest domeniu, fiind necesar cu precădere că fie examinată sfera contenciosului administrativ reglementat cu caracter general.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Raportat la datele speței, conflictul s-a născut din nesoluționarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept de care se prevalează reclamanta, anume de a beneficia din partea pârâtului Minister (în prezent, Ministerul Antreprenoriatului și Turismului, succesor în drepturi al Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului) de plata sumei de 14.959.649,60 RON, cu titlu de ajutor de stat, acordat în concordanță cu acordul de finanțare nr. x/17.03.2020, pretinzând existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Prin urmare, în speță, instanța nu este învestită cu o cerere vizând executarea unui act administrativ, reprezentat de contractul de achiziție publică de lucrări sau servicii, ci de obligarea pârâtului la a răspunde față de cererea de plată formulată de către reclamantă și de achita suma la care aceasta pretinde că este îndrituită, nefiind incidentă în speță norma legală de competență statuată de către art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, este și temeiul juridic invocat de către reclamantă, respectiv Legea nr. 554/2004.

Se constată astfel că litigiul se circumscrie sferei contenciosului administrativ prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, întrucât pârâtul este autoritate publică, iar litigiul este născut din nesoluționarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept invocat de reclamant ca fiind prevăzut de lege.

Rezultă că secția de contencios administrativ a Curții de Apel București este competentă să soluționeze cauza, având în vedere în acest sens și distincția făcută de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu privire la nivelul autorității al cărui act administrativ privește cauza (act căruia, potrivit art. 2 alin. (2), i se asimilează și faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal), respectiv cel de autoritate centrală.

În consecință, în baza art. 136 alin. (1) și (2) raportat la art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2022.