ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2479/2025

Ședința publică din data de 9 mai 2025

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24.11.2021 sub dosar nr. x/2021, reclamantul A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (MEAT), solicitând ca instanța de judecată să oblige pârâtul - furnizor al schemei de ajutor de stat reglementată de H.G. nr. 421/2018 - la: (i) obligarea MEAT și a eventualilor săi succesori în drepturi, în calitate de furnizori ai ajutorului de stat reglementat de H.G. nr. 421/2018 la efectuarea plății efective a valorii ajutorului de stat, respectiv a sumei de 14.959.649,6 RON la care este îndreptățită reclamanta în temeiul art. 11 alin. (7) și (6) din H.G. nr. 421/2018, în concordanță cu acordul de finanțare nr. x/17.03.2020, încheiat cu furnizorul schemei ajutorului de stat cu privire la proiectul cinematografic B., miniserie de televiziune, și în baza cererii de plată înregistrată sub nr. x/19.04.2021; (ii) în subsidiar, în măsura în care furnizorul schemei de ajutor de stat nu a aprobat cererea de plată depusă la 19.04.2021 privind proiectul B., în termenul imperativ de cel mult 10 zile de la data la care raportul de audit este complet, conform art. 11 alin. (6) din H.G. nr. 421/2018, să efectueze toate demersurile obligatorii și necesare, inclusiv, dar fără a se limita la aprobarea cererii de plată înregistrată sub nr. x/19.04.2021 și să efectueze plata valorii ajutorului de stat cuvenit reclamantei pentru proiectul B.; (iii) efectuarea, în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, a plății dobânzii legale penalizatoare pentru întreaga sumă datorată în valoarea menționată la capătul de cerere 1, respectiv pentru suma de 14.959.649,6 RON, reprezentând ajutor de stat cuvenit și neachitat de pârât până la data redactării prezentei, dobândă calculată pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011, de la data de expirării termenului de plată de 120 de zile prevăzut de art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 421/2018 și până la data achitării integrale a ajutorului de stat datorat; cu cheltuieli de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 774 din 8 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (în prezent, Ministerul Antreprenoriatului și Turismului), obligată partea pârâtă să soluționeze cererea de plată înregistrată sub nr. x/19.04.2021 privind proiectul cinematografic "B." și să efectueze către partea reclamantă plata valorii ajutorului de stat cuvenit pentru acest proiect, împreună cu dobânda legală penalizatoare aferentă sumei respective calculată începând cu data de 27.09.2021 până la data achitării integrale a ajutorului de stat cuvenit.

A fost obligată partea pârâtă la plata către partea reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.000 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru, alte cheltuieli aferente activității juridice și onorariu avocat în cond. art. 451 - art. 453 C. proc. civ.

A fost respinsă în rest cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței civile nr. 774 din 8 mai 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs principal pârâtul și recurs incident reclamanta, cu solicitarea de casare a hotărârii pronunțate de prima instanță.

1.3.1. În cadrul recursului principal, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurentul - pârât a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii de la fond și respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.

Preliminar, a invocat excepția lipsei calitătii procesuale pasive a Ministerului Economiei, Antreprenoriatutui și Turismului (MEAT), excepție de fond, absolută și peremptorie.

A susținut că la data de 25.05.2023 a intrat în vigoare Ordonanța de urgență nr. 39/2023 privind înființarea Oficiului de Film și Investiții Culturale, precum și pentru stabilirea unor măsuri instituționale referitoare la gestionarea schemei de ajutor de stat pentru sprijinirea culturii de film și producției de film în România, iar calitatea procesuală a fost transferată la Ministerul Culturii în calitate de furnizor, iar Oficiul de Film si Investiții Culturale a dobândit calitatea de administrator, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (MEAT) nemaiavând calitate procesuală

Conform art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență nr. 39/2023, procedura de soluționare a cererilor de finanțare si a cererilor de plată depuse anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență va fi continuată de către Ministerul Culturii, în calitate de furnizor al schemei, împreună cu Oficiul, în calitate de administrator al schemei, începând cu data de 30 septembrie 2023.

A solicitat admiterea admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Antreprenorialului și Turismului.

Referitor la recursul declarat împotriva încheierii din data de 06.04.2023 privind respingerea excepției prescripției, a arătat că termenul pentru a depune cererea de chemare în judecată se împlinea la data de 3.11.2021 și nu la data de 22.11.2021 cum a precizat instanța de fond.

Dreptul la acțiune al reclamantei care a depus acțiunea la data de 22.11.2021 este prescris, fiind situat în afara termenului de 6 luni prev. de art. 11 din Legea 554/2004.

A invocat motivarea contradictorie și încălcarea normelor de drept material pe fondul recursului, respectiv art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

A susținut că furnizorul schemei de ajutor de stat, respectiv Comisia Națională de Strategie și Prognoză (în acea perioadă și in prezent Oficiul de Film) va efectua verificări proprii și va putea solicita completarea sau clarificarea raportului de audit pentru stabilirea valorii finale a cheltuielilor eligibile care se decontează, așa cum prevede și la art. 11 alin. (5) din H.G. nr. 421/2018, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește punctul 6 al art. 488 C. proc. civ., a arătat că instanța a oferit o motivare contradictorie în sensul că, în considerentele hotărârii a reținut "caracterul obligatoriu al efectuării tuturor verificărilor necesare soluționării cererilor de plată de către autoritățile administrative (adică subscrisul) care au competențe și atribuții în gestionarea schemei de ajutor de stat".

Ulterior, a statuat că aceste verificări nu pot fi efectuate în mod direct de către instanță, iar în dispozitiv, a obligat recurentul să soluționeze cererea de plată și să efectueze către reclamantă plata valorii ajutorului de stat cuvenit pentru acest proiect împreună cu dobânda legală penalizatoare aferentă sumei respective calculată începând cu data de 27.09.2021 până la data achitării integrale a ajutorului de stat cuvenit."

Având în vedere aceste considerente contradictorii din moment ce s-a precizat că nu se poate interveni peste autoritatea administrativă, iar în dispozitiv s-a decis în contradictoriu, în sensul admiterii cererii și efectuarea plătii direct către reclamantă.

În consecință, cererea de plată se soluționează de către furnizorul schemei de ajutor de stat prin intermediul hotărârii prevăzute în acordul de finanțare, motiv pentru a susținut că instanța de judecată nu se poate subroga în atribuțiile furnizorului schemei de ajutor de stat și a obliga la acordarea acestuia pe o valoare ce nu a fost în prealabil aprobată.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

1.3.2. În cadrul recursului incident, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamanta a solicitat admiterea căii de atac cu consecința obligării pârâtului la plata sumelor înscrise în cererea de finanțare.

În esență, în motivare, a arătat că, în mod eronat instanța de fond a constatat caracterul pur formal al apărărilor ministerului pârât, omisiunea de soluționare a cererii de plată și lipsa oricărei justificări obiective pentru pasivitatea autorității publice. Totodată, instanța reține că autoritatea publică nu a solicitat reclamantei completări sau lămuriri cu privire la cererea de plată formulată și/sau materialul documentar depus în susținerea acesteia.

În același timp, prima instanță observă că cererea reclamantei de plată nr. x/19.04.2021 ar fi trebuit aprobată în decurs de 10 zile de la verificarea raportului de audit, încă cu toate acestea, instanța de fond a apreciat că nu poate decide direct asupra modului de soluționare a cererii de plată nr. x/19.04.2021, deoarece ar încălca principiul separației puterilor în stat, respectiv soluționarea directă a cererii de plată ar implica o imixtiune și o substituire în atribuțiile autorității publice.

Soluția instanței de judecată care a admis doar în parte acțiunea este expresia intrepretării greșite a normelor de drept material de la art. 11 din H.G. nr. 421/2018.

În sarcina beneficiarului ajutorului de stat se reglementează obligația de a depune "la furnizorul schemei de ajutor de stat o cerere de plată însoțită de un raport de audit care să certifice suma cheltuielilor eligibile efectiv realizate în conformitate cu Acordul de finanțare al măsurii de sprijin" (art. 11 alin. (2). Termenul pentru îndeplinirea acestei obligații este de asemenea - expres și imperativ - reglementat, respectiv "ulterior finalizării proiectului de film și cheltuirii bugetului aferent proiectului eligibil, dar nu mai târziu de 2 ani de la emiterea Acordului de finanțare al măsurii de sprijin prevăzute de prezenta hotărâre."

Raportat la înscrisurile de la dosarul cauzei, instanța de fond în mod corect a reținut în cadrul motivării că reclamanta și-a îndeplinit în mod complet obligațiile stabilite în sarcina sa, solicitând în termen legal și în forma solicitată de dispozițiile H.G. nr. 421/2018 plata ajutorului de stat cuvenit și stabilit prin Acordul de finanțare nr. x/17.03.2020.

Cu toate acestea, instanța încălcă prevederile art. 11 H.G. nr. 421/2018, lipsindu-le de eficiență juridică și de conținut, atunci când nu constată că pârâtul furnizor al ajutorului de stat este în prezent decăzut din termenul de verificare a cererii de plată - art. 11 alin. (5) și (6) H.G. nr. 421/2018.

Raportat la termenul general aplicabil în materie și reglementat de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 și în lipsa unei prevederi derogatorii în cuprinsul H.G. nr. 421/2018, se constată că termenul în care furnizorul ajutorului de stat avea obligația să verifice cererea de plată și raportul de audit și în interiorul căruia putea solicita completarea sau clarificarea raportului este de 30 de zile de la înregistrarea cererii de plată.

De asemenea, instanța de judecată a fondului a încălcat dispozițiile art. 2545 C. civ., deoarece a omis să constate că intimatul pârât este în prezent decăzut din dreptul de verificare a cererii de plată, respectiv de solicitare de eventuale clarificări sau completări la raportul de audit anexat cererii de plată, în măsură în care ar fi apreciat că se impun astfel de clarificări sau completări.

Se prevalează recurenta de dispozițiile art. 126 alin. (6) din Constituție și susține că instanța de contencios administrativ are capacitatea conferită de lege de a cenzura pasivitatea intimatului pârât și neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor legale ce-i incumbă în calitate de furnizor al schemei de stat. Corelativ, are și capacitatea de a obliga autoritatea publică la efectuarea operațiunilor administrative necesare pentru exercitarea drepturilor subscrisei decurgând din Acordul de finanțare nr. x/17.03.2020 privind acordarea și plata efectivă a ajutorului de stat în valoare de 14.959.649,6 RON.

A dezvoltat critici și în privința admiterii în tot a cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, pentru etapa judecății în prima instanță a dosarului nr. x/2021, în sensul majorării valorii cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, acordate subscrisei, pentru etapa judecății în prima instanță a dosarului.

Soluția instanței de judecată de diminuare a valorii onorariului de avocat, în cadrul cheltuielilor de judecată puse în sarcina pârâtului furnizor al ajutorului de stat este nelegală, în raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În drept, a invocat pe dispozițiile indicate din H.G. nr. 421/2018, C. proc. civ., Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, C. civ., Ordonanța nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale În domeniul bancar și orice altă dispoziție legală aplicabilă.

1.4. Apărările formulate în cauză

Recurenta - reclamantă a depus întâmpinare în raport de cererea de recurs principal, prin care a solicitat respingerea acestei căi de atac.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul principal al pârâtului dar și cel incident a reclamantei sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu verificarea legalității actului administrativ asimilat, respectiv cu nesoluționarea în termenul legal sau cu refuzul de soluționare de către pârât a cererii de plată cu privire la suma de 14.959.649,60 RON, formulată de partea reclamantă la 19.04.2021(calificarea obiectului prezentei cereri de chemare în judecată a fost stabilită în cadrul regulatorului de competență emis de Înalta Curte de Casație și justiție care a statuat că față de «datele speței, conflictul s-a născut din nesoluționarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept de care se prevalează reclamanta, anume de a beneficia din partea pârâtului Minister (în prezent, Ministerul Antreprenoriatului și Turismului, succesor în drepturi al Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului) de plata sumei de 14.959.649,60 RON, cu titlu de ajutor de stat, acordat în concordanță cu acordul de finanțare nr. x/17.03.2020, pretinzând existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ . . . . . . . . . . .Se constată astfel că litigiul se circumscrie sferei contenciosului administrativ prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, întrucât pârâtul este autoritate publică, iar litigiul este născut din nesoluționarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept invocat de reclamant ca fiind prevăzut de lege. Rezultă că secția de contencios administrativ a Curții de Apel București este competentă să soluționeze cauza, având în vedere în acest sens și distincția făcută de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu privire la nivelul autorității al cărui act administrativ privește cauza (act căruia, potrivit art. 2 alin. (2), i se asimilează și faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal), respectiv cel de autoritate centrală.»).

Prima instanță a admis în parte cererea de chemare în judecată, reținând în motivare faptul că în absența oricărei justificări pertinente a pârâtului, acea cerere de plată trebuia să fi obținut o soluție încă din data de 27.09.2021, sens în care reclamanta este îndreptățită, dincolo de valoarea ajutorului de stat ce va reieși că îi este cuvenit pentru acest proiect, și la acordarea dobânzii legale penalizatoare, aferentă sumei respective calculată începând cu data de 27.09.2021 până la data achitării integrale a ajutorului de stat cuvenit. În acest din urmă sens, Curtea a reținut disp. art. 3 alin. (21) din O.G. nr. 13/2011 și art. 1531 C. civ., constatând că reclamanta are dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit.

Împotriva acestei soluții au declarat recurs reclamanta dar și pârâtul.

Art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prevede:

"Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; ... 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.", iar potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." [s.n.].

Din interpretarea dispozițiilor citate în precedent, Înalta Curtea reține că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoașterea posibilității părții interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate.

Pornind la analiza cererii de recurs principal formulate de pârâtul inițial Ministerul Antreprenoriatului și Turismului, în drepturile căruia s-au subrogat Ministerul Culturii și Oficiul de Film și Investiții Culturale, Înalta Curte reține caracterul nefondat al acestuia.

Preliminar, referitor la lipsa calității procesuale pasive invocate de recurentul - pârât Ministerul Antreprenoriatului și Turismului, Înalta Curte reține că, în conformitate cu O.G. nr. 39/2023 privind înființarea Oficiului de Film și Investiții Culturale, precum și pentru stabilirea unor măsuri instituționale referitoare la gestionarea schemei de ajutor de stat pentru sprijinirea culturii de film și producției de film în România, s-a realizat o subrogație a Ministerului Culturii, în calitate de furnizor, și a Oficiului de Film si Investiții Culturale, care a dobândit calitatea de administrator, în drepturile procesuale ale recurentului-pârât inițial.

În acest sens, în partea introductivă a prezentei decizii civile, instanța de control judiciar a luat act de subrogarea Ministerului Culturii, în calitate de furnizor, și a Oficiului de Film si Investiții Culturale, în calitate de administrator, în drepturile recurentului - pârât Ministerul Antreprenoriatului și Turismului, aceste entități fiind recurenții din prezenta cauză.

Din perspectiva primului motiv de casare invocat de acest recurenții-pârâți, respectiv cel de la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că s-a susținut că în cuprinsul sentinței atacate se relevă o motivare contradictorie.

Înalta Curte observă că teza a doua a motivului de casare invocat se referă la situațiile în care există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate ști ce anume a decis instanța; există contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că acțiunea este întemeiată, niciuna dintre aceste situații neidentificându-se în cauză, de altfel, nefiind indicate nici de către recurenți ca atare. Mai degrabă, aceștia au evidențiat câteva paragrafe din cuprinsul sentinței atacate și le-au comparat susținând că din acestea rezultă soluții diferite care sunt contradictorii.

Verificând considerentele din motivarea primei instanțe, Înalta Curte nu poate fi de acord cu susținerile titularilor recursului principal, motivarea oferită de judecătorul fondului este raportată la obiectul cauzei cu care a fost învestit, cu respectarea limitelor învestirii, așa cum au fost trasate prin regulatorul de competență de Înalta Curte de Casație și Justiție, din toată argumentația expusă rezultând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate.

Prin urmare, se va respinge acest motiv de casare ca nefondat.

În continuare, referitor la motivul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ce vizează încălcarea normelor de drept material, recurenții au susținut că s-a încălcat art. 11 din Legea nr. 554/2004, cu referire la prescripția dreptului la acțiune, și art. 11 din H.G. nr. 421/2018.

În ceea ce privește critica potrivit căreia ar fi fost împlinit termenul de prescripție pentru formularea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține, așa cum reiese din analiza înscrisurilor dosarului, că cererea de chemare în judecată a fost depusă în termenul legal socotit în conformitate cu dispozițiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ. care statuează "dacă ultima zi a termenului cade într - o zi nelucrătoare, termenul se va prelungi până în prima zi lucrătoare ce urmează".

Așadar, în mod corect a respins prima instanță excepția prescripției dreptului material la acțiune deoarece cererea de chemare în judecată a fost depusă de ministerul pârât în ultima zi a termenului de 6 luni care era 22.11.2022.

Mai departe, pornind la analiza criticii ce vizează încălcarea de prima instanță a art. 11 alin. (5) din H.G. nr. 421/2018, Înalta Curte reține că acest text de lege, care prevede "Comisia Națională de Strategie și Prognoză va efectua verificări proprii. Autoritatea va putea solicita completarea sau clarificarea raportului de audit.", nu a fost încălcat de prima instanță.

Dimpotrivă, prima instanță a reținut că în virtutea dreptului de instanței de contencios administrativ de tranșa litigiul în substanța sa, nu putea să procedeze, prin subrogare în atribuțiile legale al Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză, la admiterea petitului cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulat de reclamantă, ci doar a obligat autoritatea să analizeze cererea de plată formulată de aceasta din urmă.

În această situație, nu se confirmă susținerea recurentului - pârât în sensul că obligarea autorității la analiza cererii de plată pe fond ar fi realizată cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare deoarece, în conformitate cu alin. (6) al art. 11 din H.G. nr. 421/2018 care prevede "Comisia Națională de Strategie și Prognoză are obligația să aprobe cererea de plată în cel mult 10 zile de la data la care raportul de audit este complet. În măsura în care concluziile raportului de audit sunt incomplete, Comisia Națională de Strategie și Prognoză va solicita completarea acestuia. Solicitantul are dreptul să depună completări în termen de maximum 30 de zile de la data primirii solicitării din partea Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză.", avea obligația de a oferi un răspuns cererii de plată a reclamantei.

Astfel, alegațiile recurentului - pârât, care invocă încălcarea normelor de drept material de către prima instanță, în raport de situația factuală expusă în fața primei instanțe dar și de conținutul dispozițiilor legale ce reglementează în materia dedusă judecății, nu sunt de natură a conduce la reformarea sentinței civile atacate, aceasta fiind, în accepțiunea instanței de control judiciar, expresia interpretării și aplicării corecte a legii.

În continuare, pornind la analiza criticilor expuse în cuprinsul recursului incident, Înalta curte reține că reclamanta a invocat încălcarea acelorași dispoziții legale de la art. 11 din H.G. nr. 421/2018 din perspectiva faptului că prima instanță a obligat autoritatea la soluționarea cererii de plată pe fond și nu a obligat pârâtul la plata sumei solicitate la plată.

Or, așa cum am arătat în cadrul expunerii de motive asupra recursului principal, care conține critici similare, judecătorul fondului nu ar fi putut soluționa petitul cererii de chemare în judecată în sensul obligării la plata sumelor de bani menționate în cererea de finanțare deoarece excede atribuțiilor conferite de lege instanței de contencios administrativ care realizează o judecată de plină jurisdicție.

Prin urmare, instanța de fond nu s-ar fi putut subroga în dreptul Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză pentru a stabili dacă reclamanta este îndreptățiță la plata întregii sume din cererea de plată sau nu.

Dimpotrivă, prima instanță dând eficiență dispozițiilor legale care prevăd atribuțiile Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză a apreciat că, în lipsa oricărei analize din partea autorității publice cu privire la îndreptățirea reclamantei la plata sumei litigioase de 14.959.649.60lei, prin prisma documentației aferente cererii de plată formulate la 19.04.2021, instanța nu se poate pronunța decât în sensul obligării la soluționarea respectivei cereri.

Așadar, prima instanță a reținut reclamanta și-a îndeplinit în mod complet obligațiile stabilite în sarcina sa, solicitând în termen legal și în forma solicitată de dispozițiile H.G. nr. 421/2018 plata ajutorului de stat cuvenit și stabilit prin Acordul de finanțare nr. x/17.03.2020, iar cererea acesteia se impunea a fi soluționată de către autoritatea publică, în conformitate cu disp. art. 11 alin. și 7 din actul normativ amintit.

Prin urmare, prin admiterea în parte a acțiunii, judecătorul fondului a sancționat pasivitatea recurentului - pârât, care cu eludarea dispozițiilor legale, nu a furnizat nicio soluție cererii de plată cu care a fost învestit de reclamanta A. S.R.L..

În ceea ce privește motivele de recurs dezvoltate de reclamantă privind cheltuielile de judecată acordate de prima instanță, în sensul că s-a realizat aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. prin cenzurarea onorariului avocațial, în raport cu complexitatea și cu munca efectiv depusă de apărător, Înalta Curte reține că analiza acestor aspecte ar implica o evaluare a unor aspecte de fapt, proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând o chestiune de temeinicie și nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate, astfel că această critică nu se poate circumscrie art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție -Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 3/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 181 din 5 martie 2020. Această decizie, obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial potrivit art. 521 alin. (3) C. proc. civ., a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În atare condiții, Înalta Curte apreciază că nu se confirmă motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, sentința atacată fiind în pronunțată limitele legii, cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, criticile cererea de recurs incident nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul principal și incident, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de recurentul - pârât Ministerul Economiei, Antreprenorialului și Turismului împotriva încheierii din 6 aprilie 2023 și a sentinței civile nr. 774 din 8 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și recursul incident declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 774 din 8 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.