ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3961/2024

Ședința publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11.02.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Antreprenorialului și Turismului a solicitat obligarea pârâtului la soluționarea favorabilă a cererii A. privind încheierea acordului de finanțare cu privire la proiectul "B." în baza Hotărârii Comisiei de Film din România nr. 368 din 6.01.2021, inclusiv efectuarea de urgență a oricăror proceduri necesare în scopul încheierii acordului de finanțare și obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1350 din data de 09.08.2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile în termenul prevăzut de lege și prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiate, a admis în parte acțiunea, formulată de reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâtul, Ministerul Antreprenorialului și Turismului, în sensul că: Obligă pârâtul să soluționeze cererea de încheiere a acordului de finanțare cu privire la proiectul "B.", formulată la data de 29.10.2021 (și reiterată la data de 15.12.2021).

Respinge în consecință, în rest, acțiunea.

3.1. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Ministerul Antreprenorialului și Turismului, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii, în principal, ca inadmisibilă și în subsidiar ca prescrisă.

În motivarea recursului, a arătat că norma de drept material nerespectată de către instanța de fond este reprezentată de art. 11 privind termenul de introducere a acțiunii din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Arată recurenta-pârâtă că nu poate fi acceptat argumentul instanței de fond de la pagina 23 din sentință, potrivi căruia excepția prescripției dreptului material la acțiune este neîntemeiată, "deoarece termenele curg de la momentul adresării ultimei cereri formulate în acest sens" deoarece eludează dispozițiile art. 11 din Legea 554/2004, iar reclamantul să profite de această chestiune, trecând peste acest termen de fiecare dată când introduce o nouă cerere. Termenele prevăzute la art. 11 anterior menționat sunt prevăzute pentru prima cerere adresată autorității ulterior vătămării dreptului reclamantului, acesta neputându-se prelungi la fiecare cerere nouă introdusă ulterior primei cereri.

Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune susține recurenta-pârâtă că dreptul material la acțiune s-a prescris arătând că, reclamanta nu a solicitat ministerului semnarea acordului de finanțare în termenul de 30 de zile de la data expirării termenului de 10 zile lucrătoare de la data emiterii Hotărârii Comisiei de Film în România, prevăzut la art. 9 alin. (1) din Procedura de verificare și evaluare a proiectelor care pot fi finanțate în baza schemei de ajutor de stat privind sprijinirea industriei cinematografice, aprobată prin Ordinul ministrului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri nr. 2990/2020.

Recurenta-pârâtă susține că termenul de 6 luni pentru introducerea acțiunii este depășit, acesta împlinindu-se cel mai târziu la data de 20.08.2021, și că procedura plângerii prealabile nu a fost parcursă.

Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 11.02.2022, potrivit informațiilor cuprinse în portalul instanțelor de judecată, așadar peste termenul de 6 luni prevăzut de legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

3.2. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs incident reclamanta A. S.R.L, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului incident, casarea în parte a sentinței, în ceea ce privește soluția dată cu privire la capătul al doilea de cerere, cu consecința rejudecării în fond a cauzei și obligarea Ministerul Antreprenorialului și Turismului la încheierea acordului de finanțare pentru proiectul "B.".

În cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sentința fiind dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, (în subsidiar art. 488 alin. (1) pct. 5) recurenta-reclamantă susține că prima instanță în mod greșit a respins cel de al doilea capăt de cerere privind obligarea MAT la încheierea acordului de finanțare pentru motivul că prima instanță s-ar subroga în atribuțiile furnizorului schemei de ajutor de stat.

Susține recurenta-reclamantă că redactarea și semnarea acordului de finanțare între furnizor și A. nu reprezintă decât o operațiune administrativă pe care instanța, în virtutea competențelor sale ce rezidă din contenciosul de plină jurisdicție, o poate încuviința în favoarea solicitantului.

Instanța de judecată a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 421/2018 coroborat cu art. 6 alin. (3) și art. 9 alin. (1) din Procedură și art. 18 din Legea nr. 554/2004, aceasta având prerogativa de a obliga MAT la încheierea acordului de finanțare, fără a se substitui în atribuțiile autorității.

A. este pe deplin îndreptățită, în baza dispozițiilor legale aplicabile, să beneficieze de încheierea acordului de finanțare (și plata ajutorului de stat), fiind exclus un drept de apreciere discreționar al MAT în privința redactării și semnării acordului de finanțare. În temeiul prevederilor legale (H.G. nr. 421/2008 și Procedura), MAT nu dispune de un drept de apreciere în ceea ce privește încheierea sau nu a acordului de finanțare astfel încât să se poată vorbi despre o substituire în atribuțiile autorității. Dispozițiile legale obligă autoritatea să redacteze și să semneze acordul de finanțare cu reclamanta, în contextul în care a fost emisă Hotărârea Comisiei de Film de declarare a proiectului ca fiind eligibil.

Arată recurenta-reclamantă că, din perspectiva Legii 554/2004, nu există niciun impediment care să împiedice instanța de judecată în a obliga MAT să semneze acordul de finanțare, mai ales în contextul în care această obligație rezultă din textele legale, dar și din Hotărârea Comisiei de Film nr. 368 din 06.01.2021 care atestă că cererea de finanțare a A. îndeplinește toate condițiile de eligibilitate prevăzute de schema de ajutor de stat, fiind aprobată "cererea de finanțare depusă de A. S.R.L., proiect "B." pentru un sprijin financiar în valoare de maxim

25.743.659 RON, având o intensitate a ajutorului de stat de 35%".

Recurenta-reclamantă susține că este incident și motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul în care sentința nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în ceea ce privește respingerea celui de al doilea capăt de cerere, privind obligarea MAT la încheierea acordului de finanțare.

În concret, cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere recurenta-reclamantă precizează că instanța nu a explicitat motivele efective pentru care instanța nu ar putea pronunța o soluție prin care MAT ar fi obligată la încheierea acordului de finanțare.

Consideră că instanța de fond a menționat cu titlu generic faptul că nu s-ar putea substitui "în atribuțiile pârâtului, înainte ca acesta să analizeze temeinicia pretențiilor reclamantei", fără a indica însă ce ar trebui MAT să mai analizeze și dacă există la nivelul legislației o astfel de posibilitate după emiterea Hotărârii Comisiei de Film de declarare a proiectului ca fiind eligibil.

Apreciază că realizarea unei mențiuni generice nu satisface condiția unei motivări suficiente, din moment ce nu s-a argumentat de ce, în virtutea art. 18 din Legea 554/2004, instanța nu ar putea obliga autoritatea la încheierea acordului de finanțare. De altfel, nu au fost analizate nici dispozițiile art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 421/2018 coroborat cu art. 6 alin. (3) și art. 9 alin. (1) din Procedură care statuează în mod expres faptul că MAT este obligată să redacteze și să semneze un acord de finanțare ulterior emiterii Hotărârii Comisiei de Film de declarare a proiectului ca fiind eligibil.

Recurenta-reclamantă A. S.R.L a formulat întâmpinare la recursul principal, solicitând, în principal, constatarea nulității recursului, și în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

În susținerea excepției nulității recursului declarat de Ministerul Antreprenorialului și Turismului, recurenta-reclamantă susține că motivele invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., temeiul de drept fiind invocat strict formal.

În ce privește fondul recursului, arată că acesta este nefondat, în esență, pentru considerentele expuse mai jos.

Motivul de recurs privind încălcarea art. 11 din Legea 554/2004 este nefondat întrucât termenul de formulare a plângerii prealabile și a acțiunii ulterioare nu trebuie calculat în funcție de data la care MAT ar fi trebuit să semneze acordul de finanțare.

Susține recurenta-reclamantă că pârâta face abstracție de solicitarea de încheiere a acordului de finanțare transmisă la data de 29.10.2021, în continuare făcând o prezentare cronologică a situației de fapt din care rezultă că, după efectuarea mai multor demersuri, într-o ultimă încercare de soluționare amiabilă a situației litigioase, la data de 15.12.2021, reclamanta a transmis la MAT plângerea prealabilă prin care a reiterat solicitarea de soluționare favorabilă a cererii A. de efectuare de urgență a oricăror proceduri necesare în vederea încheierii acordului de finanțare cu privire la proiectul cinematografic "B.", precum și încheierea de urgență a acordului de finanțare

La această plângere Ministerul Antreprenorialului și Turismului, prin adresa nr. x/12.01.2022 a revenit cu un răspuns la plângerea prealabilă formulată de A. prin care a precizat că răspunsul MAT nu reprezintă un act administrativ și nici un refuz de soluționare a unei cereri a A., fiind un "răspuns de informare a beneficiarului cu privire la stadiul în care instituția noastră se află în procesul de implementare a schemei de ajutor de stat privind sprijinirea industriei cinematografice (apelurile pe proiecte 2018, 2019 și 2020), și anume, în plin proces de deblocare a acesteia și de rezolvare a problemelor identificate de-a lungul celor trei ani de existentă a acestei scheme"

La data de 11.02.2022 a fost înregistrată, la registratura Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, cererea de chemare în judecată împotriva MAT cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) și c) din Legea 554/2004.

Arată recurenta-reclamantă că termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ ("Legea 554/2004") încep să curgă de la momentul adresării către MAT a ultimei cereri de încheiere a acordului de finanțare, și nicidecum de la momentul emiterii Hotărârii Comisiei de Film de Declarare a Proiectului ca fiind Eligibil la data de 06.01.2021. Dreptul la acțiune subzistând pe toată perioada termenului general de prescripție de 3 ani.

Recurenta-reclamantă susține că, în contextul blocajelor procedurilor afirmate chiar website-ul guvernamental, termenul de prescripție al dreptului material la acțiune nu a început să curgă, și chiar dacă s-ar aprecia că acesta ar fi început să curgă, cursul termenului a fost întrerupt și, în subsidiar, a fost suspendat.

Mai mult, chiar dacă s-ar admite că termenul de prescripție a început să curgă este incidenta cauza de întrerupere, respectiv a unei cauze de suspendare a cursului prescripției, ce rezultă din răspunsurile date de MAT prin care acesta nu contestă dreptul Societății de a primi plata ajutorului de stat și oferă asigurări în sensul deblocării procedurilor, deși nu a dispus efectuarea operațiunii solicitate Asigurările pe care MAT le-a oferit reprezintă "recunoașterea în orice mod a dreptului" Societății, în sensul art. 2537 pct. 1 din C. civ., recunoaștere care are ca efect întreruperea prescripției.

Blocajul general al schemei de ajutor de stat este atestat de comunicate de presă succesive din anul 2020, în cadrul cărora Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri a arătat că se află în plin proces de revizuire a "procedurilor necesare implementării schemei" .

Și din constatările Curții de Conturi se confirmă că schema de ajutor de stat a fost blocată mai mulți ani, începând chiar cu anul 2018.

Ministerul Culturii și Oficiul de Film și Investiții Culturale instituții subrogate în drepturile și obligațiile Ministerului Antreprenorialului și Turismului au formulat întâmpinare la recursul incident declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin care au solicitat ca la soluționarea recursului să se aplice O.U.G. nr. 39/2023 privind înființarea Oficiului de Film și Investiții Culturale, precum și pentru stabilirea unor măsuri instituționale referitoare la gestionarea schemei de ajutor de stat pentru sprijinirea culturii de film și producției de film în România, lege specială derogatorie de la prevederile Legii contenciosului administrativ.

Recurentele-pârâte susțin că potrivit procedurii un conducător de autoritate nu poate finanța un proiect cinematografic înainte ca acesta să fie evaluat de Comisia de film, comisie care decide asupra eligibilității la finanțare după ce, în prealabil, au fost urmate toate procedurile premergătoare.

II. Soluția instanței de recurs

Preliminar se reține că, urmare a emiterii Ordonanței de urgență nr. 39/2023 privind înființarea Oficiului de Film și Investiții Culturale, precum și pentru stabilirea unor măsuri instituționale referitoare la gestionarea schemei de ajutor de stat pentru sprijinirea culturii de film și producției de film în România, prin care a fost introdus alin. (8) și (9) al articolului 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 121/2021 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative, atribuțiile Ministerului Antreprenorialului și Turismului referitoare la schema de ajutor de stat pentru sprijinirea culturii de film și producției de film în România, au fost preluate de Ministerul Culturii, în calitate de furnizor al schemei, împreună cu Oficiul de Film și Investiții Culturale, în calitate de administrator al schemei acestea subrogându-se în drepturile și obligațiile Ministerului Antreprenorialului și Turismului.

II.1. Aspecte de fapt și de drept relevante

Demersul judiciar al reclamantei A. S.R.L. vizează obligarea Ministerul Antreprenorialului și Turismului la încheierea acordului de finanțare cu privire la proiectul "B." în baza Hotărârii Comisiei de Film din România nr. 368 din 6.01.2021, inclusiv efectuarea de urgență a oricăror proceduri necesare în scopul încheierii acordului de finanțare.

Prin sentința civilă nr. 1350 din data de 09.08.2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile în termenul prevăzut de lege și prescripției dreptului material la acțiune, ca neîntemeiate și a admis în parte acțiunea, obligând pârâtul să soluționeze cererea de încheiere a acordului de finanțare cu privire la proiectul "B.", formulată la data de 29.10.2021 (și reiterată la data de 15.12.2021). A respins, în rest, acțiunea.

Pentru a da această soluție reține, instanța de fond a reținut că, pârâta nu a încheiat acordul de finanțare în termenul procedural și că nu a răspuns în termenul legal la solicitarea reclamantei de a încheia acordul.

Pârâta, prin răspunsurile date, a informat reclamanta că depune toate diligențele pentru deblocarea procedurilor schemei de ajutor de stat pentru sprijinirea culturii de film și producției de film în România, instanța de fond reținând constatând atât faptul nesoluționării pe fond a cererii reclamantei, în termen legal, cât și aspectul că refuzul de soluționare apare ca fiind nejustificat.

Nu în ultimul rând, instanța de fond reține că nu se poate substitui, în principiu, în atribuțiile pârâtului, înainte ca acesta să analizeze temeinicia pretențiilor reclamantei, astfel că respinge cererea în ce privește obligarea pârâtei să semneze acordul de finanțare cu privire la proiectul "B.".

II.1. Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes a cererii de recurs formulat de Ministerul Antreprenorialului și Turismului, invocată de A. S.R.L., Înalta Curte urmează a o respinge ca neîntemeiată, pentru considerentele ce vor urma.

În susținerea excepției, recurenta-reclamantă arată că prima instanță a obligat autoritatea să soluționeze cererea de încheiere a acordului de finanțare.

După formularea recursului, administratorul schemei de ajutor de stat, respectiv Oficiul de Film și Investiții Culturale, a achiesat la hotărâre, acordul de finanțare fiind semnat, la data soluționării recursului și apreciază că interesul în susținerea cererii de recurs nu mai este actual.

Cu privire la această excepție, recurentele-pârâte precizează că susțin în continuare recursul, considerând că este corect motivat, deoarece aprobarea acordului de finanțare implică efectuarea unei plăți pentru care reclamanta solicită penalități de întârziere, care nu pot fi plătite de către Oficiul de Film și Investiții Culturale.

Arată că Oficiul de Film a preluat o listă cu obligații de finanțare deja întârziate, din motive legislative, care nu îi pot fi imputate, și pentru care nu ar trebui penalizat.

Cu privire la excepția lipsei de interes a cererii de recurs principal, Înalta Curte constată că interesul în susținerea cererii este actual, întrucât, așa cum a precizat și pârâtul Oficiul de Film și Investiții Culturale, obligațiile de finanțare sunt întârziate motiv pentru care reclamanta poate solicita penalități de întârziere, penalități ce nu pot fi plătite de aceasta. Prin urmare, dacă acordul de finanțare este semnat de către Oficiul de Film și Investiții Culturale, în temeiul hotărârii pronunțate de instanța de fond acest acord poate fi desființat în situația desființării temeiului în baza căruia a fost încheiat.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes a cererii de recurs principal, invocată de A. S.R.L.

II.2. Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul Ministerului Culturii și Oficiul de film și Investiții Culturale (succesori ai al Ministerul Economiei, Antreprenorialului și Turismului) este nefondat iar cel al reclamantei A. S.R.L. este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Analiza motivelor de casare

Prin recursul principal, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Ministerul Antreprenorialului și Turismului critică soluția dată de instanța de fond excepțiilor privind inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile și prescripției dreptului material la acțiune.

Recurenta susține că instanța de fond nu a aplicat corect dispozițiile art. 11 privind termenul de introducere a acțiunii din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, calculându-l în mod greșit de la data formulării de către reclamantă a ultimei cereri și nu de la data emiterii Hotărârii Comisiei de Film nr. 368 din 06.01.2021.

Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune recurenta-pârâtă susține că, în raport de data introducerii acțiunii, respectiv 11.02.2022, termenul de 6 luni pentru introducerea acțiunii este depășit, acesta împlinindu-se cel mai târziu la data de 20.08.2021, reclamanta nesolicitând ministerului semnarea acordului de finanțare în termenul de 30 de zile de la data expirării termenului de 10 zile lucrătoare de la data emiterii Hotărârii Comisiei de Film în România, prevăzut la art. 9 alin. (1) din Procedura de verificare și evaluare a proiectelor care pot fi finanțate în baza schemei de ajutor de stat privind sprijinirea industriei cinematografice, aprobată prin Ordinul ministrului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri nr. 2990/2020.

Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente următoarele dispoziții din Procedura de verificare și evaluare a proiectelor care pot fi finanțate în baza schemei de ajutor de stat privind sprijinirea industriei cinematografice, aprobată prin Ordinul ministrului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri nr. 2990/2020:

Art. 9 alin. (1) - În termen de 10 zile lucrătoare de la emiterea hotărârilor Comisiei de Film în România cu privire la proiectele evaluate și declarate eligibile se semnează acordul de finanțare între autoritatea finanțatoare și beneficiar.

(2) Hotărârea privind emiterea acordului de finanțare sau hotărârea de respingere motivată se transmit de către Comisia de Film în România către Secretariatul tehnic.

(3) Hotărârile menționate la alin. (2) pot fi contestate în baza Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit procedurii reglementate de ordinul mai sus menționat, pentru aprobarea cererilor de finanțare se parcurg mai multe etape, respectiv înregistrarea dosarului cererii la secretariatul tehnic, evaluarea cererii de finanțare de către Comisia de Film în România și semnarea acordul de finanțare între autoritatea finanțatoare și beneficiar.

În acord cu cele reținute de judecătorul fondului, cererea privind alocarea ajutorului de stat, depusă de reclamantă nu a fost soluționată, procedura nefiind finalizată, acordul de finanțare între autoritatea finanțatoare și beneficiar nefiind semnat.

În cauză, fiind vorba de un refuz nejustificat de soluționare a cererii, reclamantul este în drept să solicite autorității administrative finalizarea procedurii de soluționare a cererii de finanțare și să reitereze cererea, cât timp dreptul său material este în ființă. Instanța de fond a reținut corect că termenul curge de la data de 12.01.2022, data primirii răspunsului la ultima cerere adresată autorității din data de 15.12.2021, astfel că cererea de chemare în judecată din data de 11.02.2022, a fost depusă cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, Înalta Curte reține că, și în ipoteza în care s-ar lua în considerare doar prima cerere adresată de autorității finanțatoare, din data de 29.10.2021, făcându-se abstracție de reiterarea acesteia, reclamantul tot ar fi fost în termenul de 6 luni în care putea formula contestația.

Prin recursul incident, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 (subsidiar 5) din C. proc. civ., reclamanta A. S.R.L. critică soluția dată de instanța de fond solicitând casarea în parte a sentinței în ceea ce privește soluția dată cu privire la capătul al doilea de cerere și obligarea Ministerul Economiei, Antreprenorialului și Turismului la încheierea acordului de finanțare pentru proiectul "B.".

În cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține că sentința nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, în ceea ce privește respingerea celui de al doilea capăt de cerere, instanța neexplicitând motivele pentru care, în virtutea art. 18 din Legea 554/2004, instanța nu ar putea obliga autoritatea la încheierea acordului de finanțare.

De asemenea, susține că, instanța de fond nu a analizat nici dispozițiile art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 421/2018 coroborat cu art. 6 alin. (3) și art. 9 alin. (1) din Procedură care statuează în mod expres faptul că MAT este obligată să redacteze și să semneze un acord de finanțare, ulterior emiterii Hotărârii Comisiei de Film de declarare a proiectului ca fiind eligibil.

Criticile sunt nefondate, întrucât instanța de fond a motivat implicit respingerea capătului 2 de cerere prin faptul că a reținut că nu se poate substitui atribuțiilor pârâtului înainte ca acesta să analizeze temeinicia pretențiilor, ci poate doar să constate faptul nesoluționării pe fond a cererii reclamantului în termen legal și faptul că refuzul de soluționare apare ca nejustificat.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material (în subsidiar art. 488 alin. (1) pct. 5), respectiv cu încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. (4) din H.G. nr. 42l/2018 coroborat cu art. 6 alin. (3) și art. 9 alin. (3) din Procedură - "Comisia de Film în România evaluează și verifică proiectele cinematografice care îndeplinesc condițiile de eligibilitate pe principiul «primul venit, primul servit» și certifică, prin hotărâre, calitatea de beneficiar al solicitantului și propune semnarea Acordului de finanțare."

Prima instanță a respins cel de al doilea capăt de cerere privind obligarea MAT la încheierea acordului de finanțare reținând că instanța nu se poate subroga în atribuțiile furnizorului schemei de ajutor de stat, aceasta neputând dispune semnarea acordului înainte ca pârâta să facă toate verificările privind eligibilitatea proiectului.

Potrivit art. 6 alin. (3) din Procedură "În situația în care proiectul este declarat eligibil, Comisia de Film în România emite o hotărâre și o transmite către Secretariatul tehnic, în vederea redactării acordului de finanțare."

Art. 9 alin. (1) din Procedura aprobată prin Ordinul nr. 2990/2020 al Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri reglementează etapa semnării acordului de finanțare – "(1) În termen de 10 zile lucrătoare de la emiterea hotărârilor Comisiei de Film în România cu privire la proiectele evaluate și declarate eligibile se semnează acordul de finanțare între autoritatea finanțatoare și beneficiar."

Susținerile pârâtelor că, înainte de semnarea acordurilor de finanțare, trebuie să mai efectueze verificări cu privire la cele stabilite deja de comisie, nu pot fi primite întrucât conform normelor în vigoare la data formulării cererii, toate verificările cererilor de finanțare sunt făcute deja de Comisiei de Film, pârâta având doar atribuția de a semna acordul de finanțare cu beneficiarul.

În mod greșit instanța de fond a respins cererea privind obligarea pârâtului MAT de a semna acordul de finanțare, dispozițiile art. 18 din Legea nr. 554/2204, prin care este reglementat un contencios de plină jurisdicție, permit instanțelor ".... să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă."

Concluzionând, Înalta Curte constată că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocate de recurenta-reclamantă A. S.R.L., motiv pentru care va admite recursul incident formulat de aceasta.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes formulată de A. S.R.L., va respinge recursul declarat de pârâții Ministerul Culturii și Oficiul de Film și Investiții Culturale (succesori ai al Ministerul Economiei, Antreprenorialului și Turismului) împotriva sentinței civile nr. 1350 din data de 09.08.2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, va admite recursul incident declarat de reclamanta A. S.R.L, va casa sentința civilă nr. 1350 din data de 09.08.2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și, rejudecând, va obliga pârâta să semneze acordul de finanțare cu privire la proiectul "B.".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes formulată de A. S.R.L. Respinge recursul declarat de pârâții Ministerul Culturii și Oficiul de film și Investiții Culturale (succesori ai al Ministerul Economiei, Antreprenorialului și Turismului) împotriva sentinței civile nr. 1350 din data de 09.08.2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul incident declarat de reclamanta A. S.R.L. Casează sentința civilă nr. 1350 din data de 09.08.2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și rejudecând obligă pârâta să semneze acordul de finanțare cu privire la proiectul "B.".

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 septembrie 2024.