ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5967/2022

Ședința publică din data de 9 decembrie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 29.06.2020 sub numărul de dosar x/2020, reclamanta A. a solicitat următoarele:

- să fie obligați pârâții să desfășoare, în conformitate cu cadrul normativ în vigoare la data de 8 octombrie 2019, etapa 2 a evaluării cererii de finanțare care a fost formulată de reclamantă și înregistrată de Pârâta CNSP cu nr. x/08.10.2019, respectiv pe fond,

- să fie obligați pârâții să soluționeze Cererea de Finanțare, în cazul îndeplinirii condițiilor de eligibilitate prevăzute de Procedura 2019 de Selecție,

- să emită certificatul de solicitant și să încheie acordul de finanțare din bugetul anual 2019 alocat schemei de ajutor de stat sau, dacă bugetul anual 2019 alocat schemei s-a epuizat ori dacă îndestularea din bugetul anual 2019 alocat schemei nu mai este posibilă dintr-un alt motiv legal,

- să emită certificatul de solicitant și să încheie acordul de finanțare din bugetul anual 2020 alocat schemei de ajutor de stat și fără redepunerea Cererii de Finanțare

- să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 343 pronunțată la data de 18 martie 2021, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Națională de Strategie și Prognoză, ca neîntemeiată.

A admis acțiunea precizată formulată de reclamanta A. și în consecință a obligat pârâții să continue procedura de soluționare a cererii de finanțare nr. x/08.10.2019, în conformitate cu cadrul normativ în vigoare la data de 08.10.2019, iar în cazul îndeplinirii condițiilor de eligibilitate prevăzute de "Procedura 2019 de Selecție", să emită certificatul de solicitant și să încheie acordul de finanțare din resursele bugetare alocate pentru schema de ajutor de stat.

Totodată, a obligat pârâții să achite reclamantei suma de 8.656,17 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâții Ministerul Econimiei, Antreprenoriatului și Turismului și Comisia Națională de Strategie și Prognoză.

3.1. Recursul formulat de Ministerul Econimiei, Antreprenoriatului și Turismului întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în parte a sentinței recurate cu consecința cenzurării cheltuielilor de judecată, respectiv a onorariului avocațial.

3.2. Recursul formulat de Comisia Națională de Strategie și Prognoză este întemeiat pe motivul de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate, și în rejudecare a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Sub un prim aspect se susține că instanța de fond nu a analizat înscrisurile depuse la dosarul cauzei atunci când a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei, soluționarea unei cereri de finanțare în cadrul schemei de ajutor de stat fiind atributul expres al Comisiei de film din România, organism decizional, fără personalitate juridică cu rol de evaluare și selectare a proiectelor, și nu al recurentei pârâte Comisia Națională de Strategie și Prognoză.

Selecția proiectelor eligibile era în sarcina Comisiei de film din România care evalua și selecta proiectele cinematografice care îndeplineau condițiile de eligibilitate pe principiul "primul venit, primul servit" și decide prin hotărâre emiterea "Certificatului de solicitant" al măsurii de sprijin prevăzute de H.G. nr. 421/2018.

Afirmă recurenta că până la data de 09 ianuarie 2020, schema de ajutor de stat era gestionată de către recurentă potrivit prevederilor H.G. nr. 421/2018, iar începând cu această dată – 09 ianuarie – a intrat în vigoare O.U.G. nr. 1/2020 prin care furnizor al schemei e ajutor de stat pentru cinematografie a fost stabilit Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri care a preluat de la recurentă toate acordurile de finanțare încheiate, cererile de ajutor depuse de aplicanți, cererile de plată, procesele-verbale și documentele emise de Comisia de Film din România, rapoartele de audit, precum și întreaga documentație aferentă schemei de ajutor de stat pe care o deține.

Prin procesul-verbal de predare primire a fost transmisă către Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri și cererea de finanțare a reclamantei, urmând ca la data preluării, cererea de finanțare să fie soluționată de către acesta.

Susține recurenta că în raport de prevederile art. XXVII din O.U.G. nr. 1/2020 al căror conținut îl redă în cuprinsul cererii de recurs nu a mai avut posibilitatea de a transmite Comisiei de film, în vederea soluționării, cererea de finanțare a reclamantei, acest lucru revenind succesorului său, Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, astfel că instanța de fond trebuia să dispună scoaterea sa din cauză și continuarea judecății doar cu pârâtul Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri.

Faptul că succesorul său, Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri nu a soluționat cererea de finanțare a reclamantei nu poate fi imputat recurentei pârâte, arătând totodată, că în situația în care soluția instanței de fond ar fi menținută, recurenta ar fi în imposibilitatea punerii în executare a acestei sentințe, întrucât începând cu data de 09 ianuarie 2020, nu mai are calitatea de furnizor al schemei de ajutor, deci nu mai are acces la datele, documentele și fondurile acestei scheme de ajutor de stat, fiind transferate, potrivit prevederilor legale, către succesorul său Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri. Pentru aceste aspecte susține și faptul că nu poate fi reținută în sarcina sa cheltuielile de judecată la care a fost obligată prin sentința recurată.

Intimatul-reclamantă A. a formulat întâmpinare, atât față de recursul declarat de Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (fost Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Aafaceri) cât și față de recursul formulat de Comisia Națională de Strategie și Prognoză, solicitând respingerea acestora ca nefondate.

II. Soluția instanței de recurs

1.1. Recursul declarat de Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului

Se reține că prin recursul său, recurentul pârât a criticat hotărârea recurată sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitând instanței de control judiciar reducerea onorariului avocațial în cuantum de 8.643,15 RON ținând cont de complexitatea cauzei și de munca depusă în prezenta cauză.

În ce privește acest motiv de recurs, instanța de recurs constată prin Decizia nr. 3/2020 dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că "stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei și la munca efectivă a apărătorului părții. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii și o evaluare a ponderii pe care instanța trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanență, la circumstanțele cauzei, instanța de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face (…). În aceste condiții, proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților cu complexitatea și valoarea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat, reprezintă o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate, neputând fi analizată pe calea recursului".

În consecință, Înalta Curte apreciază că această critică nu se încadrează la niciun motiv de casare prevăzut de art. 488 C. proc. civ., deci nu poate face obiectul analizei instanței de control judiciar, în calea de atac a recursului, împrejurare față de care, Înalta Curte va admite excepția nulității și va constata nulitatea recursului declarat de recurentul – pârât Ministerul Economiei, Antreprenorialului și Turismului (fost Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri).

1.2. Recursul formulat de Comisia Națională de Strategie și Prognoză

Se reține că prin cererea de finanțare formulată de reclamanta A. s-a solicitat acordarea ajutorului de stat pentru producția filmului x în cadrul sesiunii I/2019 a concursului de selecție de proiecte în baza schemei de ajutor de stat, instituită prin H.G. nr. 421/2018, a fost înregistrată de către pârâta Comisia Națională de Strategie și Prognoză sub nr. x/08.10.2019.

Această cerere de finanțare nu a fost soluționată, pârâtul Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri răspunzând prin adresa nr. x că proiectul va fi restituit iar pentru obținerea ajutorului de stat, dosarul trebuie redepus de îndată ce sesiunea pentru anul 2020 se va deschide, respectând legislația în vigoare de la momentul respectiv.

Prin cererea de recurs, pârâta Comisia Națională de Strategie și Prognoză a susținut, în esență, că excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia în mod greșit a fost respinsă, critică întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv de recurs, casarea se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Viciile motivării unei hotărâri pot fi încadrate în trei categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă și motivarea insuficientă, casarea intervenind, de regulă, în cazul în care există contradicție între considerente și dispozitiv, când hotărârea cuprinde considerente contradictorii, precum și în cazul în care lipsește motivarea soluției din dispozitiv sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei.

În consecință, critica formulată nu poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., însă va fi analizată din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

Dispozițiile de la pct. 5 constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură, adică acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, altele decât cele prevăzute la pct. 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Criticile de nelegalitate dezvoltate prin cererea de recurs converg, în esență, spre ideea, conform căreia, prima instanță în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei pârâte Comisia Națională de Strategie și Prognoză, critică care nu poate fi primită.

Sub acest aspect se reține că cererea de finanțare formulată de intimata reclamantă a fost depusă la data de 08.102019 la recurenta pârâtă Comisia Națională de Strategie și Prognoză, intimata reclamantă dobândind, în cadrul sesiunii din anul 2019, anumite drepturi cu privire la participarea la schema de ajutor de stat cu proiectul respectiv, drepturi expres conferite de legislația în vigoare la data înregistrării cererii de finanțare, astfel că modificările legislative referitoare la faptul că a fost transferată competența de a soluționa cererea pârâtului Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (fost Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri) nu au relevanță asupra calității procesuale pasive a recurentei pârâte.

Înalta Curte are în vedere și faptul că anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 1/2020, recurenta pârâtă Comisia Națională de Strategie și Prognoză era furnizorul schemei de ajutor de stat privind sprijinirea industriei cinematografice și, în consecință, răspunzătoare de buna desfășurare a procedurii instituite de schema de ajutor de stat.

În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (5)

2

din H.G. nr. 421/2018: "În cazul în care bugetul anual alocat schemei s-a epuizat, cererile de acord pentru finanțare care nu s-au încadrat în bugetul anual alocat, dar care îndeplinesc cumulativ condițiile și criteriile de eligibilitate prevăzute de prezenta hotărâre, sunt analizate de Comisia de Film în România, urmând să fie finanțate din bugetul anului următor, în cazul în care sunt aprobate.".

Din interpretarea acestei norme juridice rezultă că la epuizarea bugetului alocat fiecărei sesiuni anuale, proiectele eligibile se transferă automat, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (5)

2

din H.G. nr. 421/2018, în sesiunea anului următor, urmând a fi finanțate în anul următor în limita bugetului de credite de angajament al anului respectiv.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese că cererea de finanțare formulată de intimata reclamantă figurează la rubrica "Status" cu mențiunea "În analiză", prin urmare dreptul reclamantei de a-și păstra ordinea de prioritate a înscrierii proiectului și de a fi finanțat din bugetul aferent schemei de ajutor de stat s-a născut la momentul epuizării bugetului anual alocat schemei pentru 2019, adică la 8 noiembrie 2019, moment la care erau în vigoare prevederile art. 3 alin. (5)

2

din H.G. nr. 421/2018.

În acest context, nu se poate susține că recurenta pârâtă Comisia Națională de Strategie și Prognoză nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Se reține și faptul că într-adevăr prin dispozițiile art. XXVII din O.U.G. nr. 1/2020, începând cu data de 09 ianuarie 2020, furnizor al schemei de ajutor de stat pentru sprijinirea culturii de film și producției de film este Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri care a preluat de la Comisia Națională de Strategia și Prognoză toate acordurile de finanțare încheiate, cererile de ajutor depuse de aplicanți, cererile de plată, procesele-verbale și documentele emise de Comisia de Film România, rapoarte de audit, precum și întreaga documentație aferentă schemei de ajutor de stat pe care o deține, în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pe bază de proces-verbal de predare-primire.

În consecință, începând cu data de 09 ianuarie 2020, acest minister avea obligația să continue procedura de soluționare a cererii de finanțare nr. x din 08.10.2019, potrivit cadrului normativ în vigoare la data la care a fost înregistrată cererea de finanțare nr. x/08.10.2019.

În concluzie, Înalta Curte constată că toate criticile formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății iar hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Văzând dispozițiile art. 453 C. proc. civ., precum și dovada cheltuielilor de judecată depuse la dosar de intimata reclamantă, constând în onorariu de avocat, Înalta Curte va obliga recurenții-pârâți Comisia Națională de Strategie și Prognoză și Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON reprezentând onorariu avocat către intimatul reclamant A..

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de recurentul – pârât Ministerul Economiei, Antreprenorialului și Turismului (fost Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri) și va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă Comisia Națională de Strategie și Prognoză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului declarat de recurentul – pârât Ministerul Economiei, Antreprenorialului și Turismului (fost Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri) invocată prin întâmpinare

Constată nul recursul declarat de recurentul – pârât Ministerul Economiei, Antreprenorialului și Turismului (fost Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri) împotriva sentinței civile nr. 343 din 18 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta – pârâtă Comisia Națională de Strategie și Prognoză împotriva sentinței civile nr. 343 din 18 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenții-pârâți Comisia Națională de Strategie și Prognoză și Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON reprezentând onorariu avocat către intimatul reclamant A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 decembrie 2022.