ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5347/2022

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și Agenția de Dezvoltare Regionala Nord Vest, solicitând anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergența privind proiectul "Realizarea unui flux tehnologie complet prin achiziționarea unei unități mobile de producție a asfaltului si de echipamente inovative, în cadrul S.C. A. S.R.L. în vederea efectuării lucrărilor de infrastructura rutieră conforme cu standardele europene", al S.C. A. S.R.L., cod SMIS: 39068, înregistrat la Direcția Generală Programe Competitivitate din cadrul Ministerului Fondurilor Europene sub nr. x/26.01.2016 și a actelor subsecvente acestuia, cu consecința stingerii creanței în cuantum de 3.054.588,66 RON și obligarea pârâtei la continuarea executării Contractului de finanțare nr. x/07.04.2014, în sensul plății către reclamantă a tuturor sumelor reprezentând finanțare nerambursabilă.

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 421 din 29 martie 2021, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest și a respins cererea principală formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Dezvoltare Regionala Nord Vest, Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene, așa cum a fost modificată și completată, și cererea conexă, ca nefondate.

Împotriva hotărârii instanței de fond recurenta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs, iar pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (fost Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene) recurs incident.

Ulterior, la data de 14 octombrie 2022, reclamanta A. S.R.L. a formulat o cerere prin care a solicitat să se ia act de renunțarea la judecata recursului și să se constate că recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a rămas fără efect.

Înalta Curte ia act de cererea formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. privind renunțarea la judecata recursului.

Conform dispozițiilor art. 406:

"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(...)

(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.

(...)

(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

De asemenea, instanța reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Astfel fiind, Înalta Curte, analizând actele dosarului precum și cererea formulată de recurenta-reclamantă, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (6) C. proc. civ., va lua act de renunțarea la judecata recursului de față.

În ceea ce privește recursul incident, Înalta Curte constată că acesta a rămas fără efect în raport cu dispozițiile art. 472 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora:

"Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului principal declarat de recurenta-reclamantă și, pe cale de consecință, va respinge recursul incident formulat de pârât, ca rămas fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata recursului principal declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 421 din 29 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul incident declarat de recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (fost Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene) împotriva sentinței civile nr. 421 din 29 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără efect, în raport cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 noiembrie 2022.