ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1019/2021

Ședința publică din data de 18 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 18 octombrie 2016, sub numărul x/2016, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene și Agenția pentru Dezvoltare Regională - Regiunea Vest România, a solicitat:

- anularea Notei înregistrate la Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate sub nr. x/19.02.2016, referitoare la Contractul de finanțare nr. x/30.03.2015 privind proiectul "Creșterea competitivității prin achiziția de utilaje la societatea A. S.R.L.", Cod SMIS: 56568;

- obligarea pârâților la plata sumei de 164.344,11 RON, datorată în conformitate cu art. 7 alin. (12) din Contractul de finanțare nr. x/30.03.2015.

Prin sentința civilă nr. 4562 din 24 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ADR - Regiunea Vest România;

- a admis excepția rămânerii fără obiect a acțiunii;

- a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și Agenția pentru Dezvoltare Regională - Regiunea Vest România, ca rămasă fără obiect;

- a respins cererile reclamantei și a pârâtei ADR - Regiunea Vest România, de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 4562 din 24 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii sale de acordare a cheltuielilor de judecată, în integralitatea lor.

Recurenta-reclamantă a învederat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 453 alin. (1) și ale art. 454 din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 1523 alin. (2) din C. civ.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 26 octombrie 2018, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, învederând că în mod corect s-a reținut prin hotărârea recurată că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Intimatul-pârât a solicitat ca, în ipoteza în care va fi admisă cererea de recurs, cuantumul cheltuielilor de judecată să fie stabilit cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în raport de complexitatea redusă a cauzei.

4.2. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 26 octombrie 2018, intimata-pârâtă Agenția pentru Dezvoltare Regională - Regiunea Vest România a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, învederând că în mod corect s-a reținut prin hotărârea recurată că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Intimata-pârâtă a solicitat ca, în ipoteza în care va fi admisă cererea de recurs, să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată doar Ministerul Fondurilor Europene, având în vedere că nu are nicio culpă în soluționarea cu întârziere a contestației reclamantei.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea parțială a acesteia, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

La data de 30 martie 2015, între Ministerul Fondurilor Europene, în calitate de Autoritate de Management a Programului Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, Agenția pentru Dezvoltare Regională Vest, în calitate de Organism Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, și reclamantă, în calitate de Beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanțare nr. x/30.03.2015, pentru proiectul "Creșterea competitivității economice prin achiziția de utilaje la societatea A. S.R.L."

Împotriva Notei înregistrate la Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate sub nr. x/19.02.2016, referitoare la Contractul de finanțare nr. x/30.03.2015, reclamanta a formulat contestație la data de 21 martie 2016, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin care a solicitat autoritatii emitente admiterea plângerii prealabile, revocarea în tot a Notei și executarea Contractului de finanțare nr. x/30.03.2015.

Prin Decizia nr. DGPEC/14285/15.03.2017, autoritatea administrativă a soluționat contestația administrativă formulată de către reclamantă și a anulat Nota nr. x/19.02.2016, efectuându-se, de asemenea, și plata sumei de 164.344,11 RON.

Criticile de nelegalitate ce se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., formulate de recurenta-reclamantă privesc chestiunea litigioasă a interpretării și aplicării de către instanța de fond a prevederilor art. 453 alin. (1) și ale art. 454 din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 1523 alin. (2) din C. civ., sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată.

Conform prevederilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", iar potrivit dispozițiilor art. 454 din același act normativ, "Pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau de afla de drept în întârziere (…)".

Totodată, art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, instituie obligația autorității publice de a se pronunța prin decizie asupra contestației formulate de debitor, în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestației.

Având în vedere că reclamanta a formulat contestație împotriva Notei nr. x/19.02.2016 încă din data de 21 martie 2016, iar acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 18 octombrie 2016, dată la care contestația administrativă nu era soluționată, Înalta Curte, contrar opiniei judecătorului fondului, reține că pârâții erau de drept în întârziere la data formulării cererii de chemare în judecată.

Este adevărat că pe parcursul procesului, contestația administrativă formulată de către reclamantă a fost soluționată, procedându-se la executarea contractului de finanțare, conform obligațiilor contractuale asumate de pârâții din cauză, dar, relevant în speță, raportat la capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, este faptul că la momentul sesizării instanței de judecată, actul administrativ atacat era în ființă, iar soluționarea contestației și admiterea acesteia ulterior introducerii acțiunii, a determinat, din partea reclamantei, un efort procesual constând în efectuarea cheltuielilor de judecată, constând în onorariul avocațial și taxa judiciară de timbru.

În consecință, Înalta Curte reține că este indiscutabilă culpa procesuală a ambelor autorități pârâte care au determinat, prin pasivitatea lor, introducerea cererii de chemare în judecată, constatându-se că punerea în întârziere a pârâților a operat de drept prin promovarea contestației administrative.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că soluția atacată, prin care s-a dispus respingerea cererii reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor 453 alin. (1) și ale art. 454 din C. proc. civ., impunându-se reformarea sentinței sub acest aspect.

Prin urmare, în condițiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pârâții la plata către recurenta-reclamantă a sumei de 5350 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în primă instanță la fond, reprezentând taxa judiciară de timbru în cuantum de 350 RON achitată în dosarul instanței de fond și onorariu avocațial, în cuantum de 5000 RON, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. .

Pentru considerentele expuse, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., va casa, în parte, sentința recurată și, în rejudecare, va admite cererea reclamantei A. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată și va obliga pârâții Ministerul Fondurilor Europene și Agenția pentru Dezvoltare Regională - Regiunea Vest România la achitarea către reclamantă a sumei de să îi achite suma de 5350 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, efectuate la instanța de fond, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. în ceea ce privește onorariul avocațial, urmând a fi menținute în rest dispozițiile sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4562 din 24 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, în rejudecare:

Admite cererea reclamantei A. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată și obligă pârâții Ministerul Fondurilor Europene și Agenția pentru Dezvoltare Regională - Regiunea Vest România să îi achite suma de 5350 RON, reprezentând cheltuieli de judecată la fond, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Menține în rest dispozițiile sentinței de fond.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2021.