ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3001/2021

Ședința publică din data de 20 mai 2021

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018 la data de 14.04.2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Competitivitate a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal nr. x/27.10.2016, anularea Deciziei nr. 14854/20.03.2017; în subsidiar, exonerarea de la plata creanței bugetare în cuantum de 92.025,50 RON și constatarea neimputabilității acesteia în sarcina reclamantei, constatarea neîndeplinirii obligațiilor de monitorizare, îndrumare, verificare și stabilire a eligibilității cheltuielilor efectuate pentru implementarea contractului de finanțare, de către autoritatea contractantă competentă și în consecință, constatarea caracterului acesteia de debitoare a creanțelor bugetare constatate.

Reclamanta a depus cerere de chemare în garanție a S.C. B. S.R.L., solicitând obligarea acesteia la plata creanței bugetare în cuantum de 92.025,50 RON către AM POS CCE - Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate, în cazul în care reclamanta va cădea în pretenții, respectiv acțiunea sa va fi respinsă.

La data de 23.05.2017 pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

SC B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

La data de 20.06.2017 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinări prin care a combătut punctual apărările părților pârâte și a reiterat cererea de admitere a acțiunii și a cererii de chemare în garanție astfel cum au fost formulate.

Prin același act procedural, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a funcționarilor din cadrul AM POS CCE în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv C., D., E., F..

La data de 01.11.2017 chemații în garanție F., E., D., C. au formulat întâmpinare prin care au invocat inadmisibilitatea cererii de introducere în cauză a funcționarilor formulată în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 25.01.2018, față de poziția procesuală a reclamantei vizând persoanele față de care a formulat cererea de introducere în cauză a funcționarilor publici, Curtea a decis a trata această cerere atât ca pe o cerere modificatoare a acțiunii inițiale întemeiată pe art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care atrage în urma formulării sale o modificare a cadrului procesual pasiv inițial stabilit prin acțiunea principală și, de asemenea, ca o cerere de chemare în garanție întemeiată pe dispozițiile art. 72 și urm. din C. proc. civ., poziția reclamantei fiind în sensul de a trata respectiva cerere pe ambele temeiuri de drept.

La același termen, Curtea a respins ca inadmisibile ambele cereri de chemare în garanție formulate de reclamantă, atât în ce o privește pe S.C. B. S.R.L., cât și în ce privește pe cei șase funcționari publici, cu privire la aceștia din urmă Curtea invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că aceștia au în cauză și calitatea de pârâți în cererea modificatoare întemeiată pe art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, față de obiectul acțiunii principale.

La data de 20.09.2018 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C., D., E., F., pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată.

Prin încheierea din data de 20 septembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C., D., G., E., H. și I..

Prin sentința nr. 5329 din data de 13.12.2018, Curtea de Apel București, secția A VIII-A contencios administrativ Și FiscaL a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâților C., D., G., E., H. I., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Competitivitate, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția A VIII-A contencios administrativ și fiscal prin sentința civilă nr. 1948 din data de 06.06.2019 a respins excepția tardivității invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. ca nefondată, a admis cererea de completare formulată de petenții-pârâți F., E., D. și C., în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. și intimații-pârâți Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Europene Competitivitate, H. și I. ambele cu domiciliul procesual ales la sediul Agenției pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, a dispus completarea sentinței civile nr. 5329/13.12.2018, cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, în sensul următor: a obligat reclamanta S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 2.736,12 RON către pârâții F., E., D. și C. (câte 684,03 RON pentru fiecare pârât) cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).

Împotriva sentinței nr. 5329 din 13 decembrie 2018, încheierii din 20 septembrie 2018 și sentinței nr. 1948 din 6 iunie 2019 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurenta reclamantă S.C. A. S.R.L. .

3.1 În ceea ce privește recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 5329/13.12.2018 pronunțata de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si Fiscal în dosarul x/2017, precum și a încheierii din data de 20.09.2018, recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în raport de criticile aduse admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a funcționarilor publici, iar în situația în care se apreciază că, nu sunt îndeplinite condițiile trimiterii cauzei spre rejudecare, în fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata de recurenta reclamantă.

Recursul este întemeiat pe motivul de casare prevăzut la art. 488 alin (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea instanței de fond fiind data cu încalcarea și interpretarea greșita a normelor de drept material.

Totodată, este invocată si incidența motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., față de faptul că, motivarea instanței de fond s-a referit la aspecte ce nu țin de obiectul contractului de finanțare (în speță, achiziția de servicii de consultanță), ci s-a realizat prin analizarea conținutului rezultatului contractului de achiziție, aspect ce echivalează cu o motivare străina de natura cauzei.

Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a funcționarilor publici introduși în cauza în temeiul art. 16 alin. (1) din legea nr. 554/2004, recurenta consideră că,în mod greșit instanța de fond a admis această excepție, facând o interpretare greșită a legii, întrucât din petitul acțiunii rezultă că, recurenta a înteles să solicite atât exonerarea sa de la plata creanței bugetare reținute în sarcina sa, constatarea neimputabilității acesteia în sarcina recurentei, precum și constatarea neîndeplinirii obligațiilor de monitorizare, îndrumare, verificare și stabilire a eligibilității cheltuielilor efectuate pentru implementarea contractului de finanțare, de către Autoritatea competentă în gestionarea fondurilor europene aferente Proiectului "Achiziție servicii de consultanță pentru dezvoltarea firmei S.C. A." Cod SMIS 50227 si in consecință, constatarea caracterului acesteia de debitoare a creanțelor bugetare constatate.

Dată fiind neîndeplinirea obligațiilor de monitorizare, îndrumare, verificare și stabilire a eligibilității cheltuielilor efectuate pentru implementarea contractului de finanțare, de către Autoritatea contractantă competentă în gestionarea fondurilor europene, consideră că, reprezentanții AM POS CCE, sunt direct răspunzători pentru orice eventual prejudiciu financiar cauzat autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene și ca atare, aceste autorități sunt debitorul creanței bugetare constatate conform procesului-verbal atacat.

Prin urmare, s-a solicitat să se constate că, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege ca funcționarii publici sa dețina calitatea procesuală în prezenta cauză.

Cu referire la fondul cauzei, recurenta a arătat în esență, următoarele:

Instanța de fond a apreciat ca și legal și temeinic întocmite actele administrative contestate, facând o interpretare greșită a normelor de drept prin prisma situației deduse judecații.

Astfel:

Instanța a îndepărtat fără motiv susținerile recurentei reclamante referitoare la respectarea întocmai a tuturor prevederilor legale si a obligațiilor instituite în sarcina sa: prevederile Ghidului solicitantului aferent apelului, precum si prevederile Contractului de finanțare si documentelor aferente.

Nu s-a luat în considerare aspectul esențial că, prin Cererea de finanțare, recurenta a solicitat ajutor financiar nerambursabil pentru achiziția unor servicii de consultanță, în baza cărora un specialist urma să le furnizeze un plan de afaceri, prin care să se analizeze dezvoltarea firmei prin achiziția de utilaje într-un domeniu conex celui în care activa -fabricarea produselor din beton pentru construcții.

Nu s-a avut în vedere de către instanța de fond faptul că, acele cheltuieli eligibile pentru care se acorda finanțare în cadrul apelului de proiecte 2.1. Axa Prioritara a Programului Operațional si Domeniul Major de Intervenție Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" - în fapt obiectul finanțării - sunt reprezentate tocmai de achiziția de servicii de consultanță pentru elaborarea planului de afaceri, a studiilor de prefezabilitate si/sau fezabilitate pentru implementarea de tehnologii ecoeficiente si competitive, precum și pentru crearea de produse competitive și nu de achiziționarea utilajelor sau bunurilor prevăzute în documentația de consultanță.

Așadar, nu investiția propusă prin Planul de afaceri este susținută și finanțată de AM POS CCE, ci însăși întocmirea Planului de Afaceri constituie obiectul finanțării.

Prin Cererea de finanțare, recurenta a solicitat si a primit ajutor financiar nerambursabil pentru achiziția unui plan de afaceri prin care sa se analizeze dezvoltarea societății prin achiziția de utilaje într-un domeniu conex celui în care activa - fabricarea produselor din beton pentru construcții, si nu a celui principal de activitate.

Conform Programului de finanțare nu a fost punctat, ca si criteriu, planul de afaceri. Mai mult, conform contractului de finanțare, nu s-au stabilit in sarcina subcrisei decât obligații de achiziționare si implementare a planului de afaceri astfel cum a fost întocmit.

Astfel, sarcinile Beneficiarului au fost pe lânga suportarea contribuției proprii, asigurarea implementării propunerilor reieșite din lucrarea elaborată de consultant (aprobări AGA, decizii manageriale), precum și atingerea indicatorilor propuși (creșterea cifrei de afaceri, creșterea locurilor de munca cu 1 persoana, creșterea tipurilor de produse cu 2 sortimente, sporirea numărului de activități). Toate aceste obligații au fost îndeplinite, astfel cum rezultă și din toate procesele-verbale de monitorizare.

Nu se poate imputa beneficiarului punerea în aplicare a unui Plan de afaceri întocmit în baza unui Proiect aprobat și verificat de autoritățile competente atât la momentul încheierii contractului de finanțare cât si ulterior. Aceasta cu atât mai mult cu cat obiectul achiziției se referea la întocmirea de către un consultant specializat, profesionist si care a fost selectat cu respectarea Ghidului solicitantului a unui plan de afaceri pentru care beneficiarul nu deținea know-how-ul necesar.

Pentru acest motiv, este eronată îndepărtarea de către instanța de fond a argumentelor invocate în legătura cu acest aspect si analizarea eligibilității cheltuielilor nu prin aplicarea criteriilor contractuale ci doar a principiilor economicității, eficacității si eficientei utilizării fondurilor, in legătura cu conținutul concret, tehnic, profesional al Planului de afaceri realizat de consultant.

Așadar nu exista temei pentru aprecierea că, nu sunt relevante susținerile recurentei, referitoare la îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programe operaționale, precum și ale art. 1 si ale art. 4 ale Ordinului nr. 184/2008, cheltuiala fiind făcuta pentru achiziția de servicii de consultanță pentru anumite activități, serviciul de consultanță nereprezentând o activitate continuă sau periodică și nefiind legat de cheltuielile curente de funcționare a activității beneficiarului. Nu exista temei nici pentru îndepărtarea susținerilor sale, referitoare la respectarea celor trei principii si în ceea ce privește modalitatea procedurala de atribuire a contractului de servicii.

Or, prin considerentele sale, instanța de fond a dat la o parte aceste aspecte prin prisma cărora trebuia analizata eligibilitatea cheltuielilor, paralizând de efecte întreaga procedură de acordare a finanțării, implementarea sa în deplina concordanta cu obiectul contractului si cu celelalte clauze.

Achiziția s-a efectuat la prețul cel mai avantajos din piață, respectând principiul economicității.

Condițiile contractuale au fost pe deplin respectate, ceea ce se susține si prin considerentele instanței de fond fiind numai ca planul in sine, așa cum este el materializat, nu a respectat cele trei principii enunțate mai sus.

Instanța îmbrățișează în mod greșit opinia organului emitent al actului contestat, prin referirile exclusive si detaliate la investițiile indicate de consultant în conținutul concret al Planului elaborat.

Chiar si în aceste condiții, s-a solicitat a se constata că, în mod eronat s-a reținut încălcarea acestor principii de către recurentă.

Din conținutul Procesului-Verbal atacat, reiese fără echivoc faptul că, singurele argumente pentru care pârâta AM POS CCE a constatat neeligibilitatea sumei de 131.465 RON și pe cale de consecință creanța bugetara de 92.025,50 RON in sarcina subscrisei, constau in esență in anumite presupuse lipsuri si deficiente ale Planului de afaceri întocmit de B. S.R.L., fără să se argumenteze în ce sens serviciile de consultanță nu ar fi viabile.

Se retine de către instanța, ca de altfel si în procesul-verbal atacat,încalcarea de către recurentă a tuturor celor trei principii ale art. 3 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, fără însă a se indica în concret, care, și în ce anume fel.

Deși retine că, nu investiția propusă prin planul de afaceri este cea susținută și finanțată de AMPOS CCE, cu toate acestea instanța face aprecieri concrete cu referire la elementele acesteia, considerând ca toate aserțiunile paratei sunt intemeiate, pur si simplu cu ignorarea explicațiilor si dovezilor prezentate.

Spre exemplificare, instanța retine poziția pârâtei si dă credit unor calcule enunțate cu privire la preturile dalelor, pavelelor, ale valorii investițiilor referitoare la masa vibratoare si a matrițelor, sau retine că, planul nu ar face trimitere la modul si condițiile de obținere a certificatului de conformitate, că nu sunt prezentate costuri detaliate pentru materii prime si materiale, că nu s-a demonstrat competitivitatea dalelor si pavelelor propuse.

Aceasta deși, recurenta a arătat că, prin cererea de finanțare a solicitat ajutor financiar nerambursabil pentru achiziția unui plan de afaceri prin care să se analizeze dezvoltarea firmei prin achiziția de utilaje într-un domeniu conex celui în care activa -fabricarea produselor din beton pentru construcții. Or, - în cadrul Planului de afaceri s-a tratat si analizat pe larg, concurenta în domeniul propus (pag. 28-32) inclusiv analiza SWOT a firmei solicitante (a recurentei), acestor aspecte fiindu-le dedicate un capitol distinct si anume: Cap. 3.2 Comparație privind Concurenta.

În aceste condiții, motivul invocat de către AM POS CCE, constând în faptul că, investiția propusă prin planul de afaceri ar fi mult inferioară valorii achitate pentru realizarea Planului de afaceri, este vădit neîntemeiată deoarece recurenta a realizat investiții majore în implementarea soluțiilor și strategiilor propuse prin planul de afaceri, tocmai în vederea creșterii competitivității economice a societății, nu doar prin achiziția de utilaje si materiale în valoare de 2.500 RON, ci și prin investiții în personal si în promovarea produselor recurentei.

Rezulta astfel așadar ca toate aceste "neconformitati" ale Planului de afaceri nu se justifică, instanța apreciind în mod greșit normele legale aplicabile în cauza și eronat admițând constatările intimatei-parate, acestea netinand cont de nivelul societății si scopul pe care și 1-a propus prin aplicarea la finanțarea respectivă.

Instanța în mod eronat retine că, AM POS CCE nu a încălcat prevederile art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, conform căruia: "autoritățile cu competente în gestionarea fondurilor europene au obligația să înregistreze și să transmită, în scopul investigării, în termen de 10 zile lucrătoare, structurilor de control prevăzute la art. 20 toate constatările cu implicații financiare sau cu posibile implicații financiare."

Având în vedere faptul că, verificările efectuate ca urmare a cazului de suspiciuni de nereguli nr. 74307/31.08.2016, ce a avut ca scop verificarea aspectelor menționate în suspiciunea de nereguli cu posibile implicații financiare, au fost realizate de către structura cu atribuții în monitorizarea și aprobarea cheltuielilor, AM POS CCE, iar atât Proiectul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare emis inițial (nr. x/22.09.2016) cât și Procesul-verbal contestat, au fost întocmite în majoritate de aceeași comisie de evaluare din cadrul AM POS CCE, recurenta nu a beneficiat de o evaluare corecta în ceea ce privește administrarea și verificarea probelor și apărărilor prezentate, rezultând astfel, în mod vădit, faptul că, au fost încălcate dispozițiile art. 18 alin. (1) al O.U.G. nr. 66/2011.

Instanța a îndepărtat neîntemeiat si argumentele referitoare la răspunderea organismelor de implementare si autorității de monitorizare.

Astfel cum a arătat, Dosarul Cererii de plata nr. x/17.11.2014, ce conținea Planul de afaceri prevăzut ca achiziție în cadrul proiectului, împreună cu toate documentele justificative, au fost depuse, verificate si aprobate atât de OI POS CCE cat si de către AM POS CCE. Recurenta a pus la dispoziția OI POS CCE si AM POS CCE, în vederea declarării eligibilității sumelor anterior menționate și admiterii acestora la plata, toate documentele suport, care au stat la baza realizării cheltuielilor.

Toate motivele și concluziile reținute în cuprinsul procesului-verbal atacat puteau fi și trebuiau să fie constatate de către OI POS CCE precum și de către AM POS CCE cu ocazia verificărilor efectuate de acestea, astfel încât orice eventuala culpă în producerea vreunui prejudiciu, le revine exclusiv acestora.

Mai mult, pe lângă verificarea realizată în baza documentelor depuse de recurentă, după depunerea Cererii de rambursare aferente cererii de plata nr. x/17.11.2014, OI POS CCE a efectuat și o vizita pe teren, în urma căreia a fost emis Raportul de verificare la fata locului nr. 88/12.01.2015, privind Contractul de finanțare nr. x/16.06.2014.

Data fiind neîndeplinirea obligațiilor de monitorizare, îndrumare, verificare si stabilire a eligibilității cheltuielilor efectuate pentru implementarea contractului de finanțare, de către Autoritatea contractantă competentă în gestionarea fondurilor europene, consideră că, atât OI POS CCE cât și în egală măsura, AM POS CCE, sunt direct răspunzătoare pentru orice eventual prejudiciu financiar cauzat autorității cu competențe in gestionarea fondurilor europene si ca atare, aceste autorități sunt debitorul creanței bugetare constatate conform procesului-verbal atacat.

Față de toate aceste aspecte, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. .

3.2 Recursul formulat de recurenta reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1948/06.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul x/2017, prin care recurenta a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea sentinței de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 5329/13.12.2019 și să se dispună respingerea cererii de completare dispozitiv ca neîntemeiată.

Recursul este întemeiat pe motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea instanței de fond fiind data cu încălcarea și interpretarea greșită a normelor de drept material.

Astfel s-a arătat că, în mod eronat instanța a respins excepția tardivității formulării cererii de completare dispozitiv, invocată de recurentă.

În mod eronat instanța apreciază că, nu se putea formula cererea de completare referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată la data pronunțării asupra excepției lipsei procesuale pasive a funcționarilor publici în cauza, întrucât prin încheierea din data de 20.09.2018 s-a stabilit definitiv cadrul procesual în ceea ce îi privește, fiind evident că, hotărârea finală nu ar fi avut cum sa prevadă alta soluție decât respingerea acțiunii față de aceștia.

Astfel, nu are relevanță față de aceștia, data și modul în care s-a soluționat litigiul față de părțile rămase în proces, momentul care marca data de la care începea sa curgă termenul de formulare a cererii de completare în ceea ce privește cheltuielile de judecată fiind data încheierii soluționării finelui de neprimire referitor la cei patru funcționari publici în discuție.

Având în vedere faptul că, excepția calității procesuale pasive a pârâților a fost soluționată de instanță prin încheierea din data de 20.09.2019, la acel termen de judecată fiind formulată și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, termenul de formulare a cererii de completare se calculează de la această dată, astfel încât acesta s-a împlinit la data de 08.10.2018. Or, cererea de completare a fost înregistrată în data de 18.04.2019, fiind tardiv depusă.

În mod eronat instanța de fond a făcut aplicarea art. 451-453 C. proc. civ., apreciind că, caracterul justificat al cheltuielilor de judecată solicitate în cauză.

Astfel cum se reține chiar în considerentele sentinței atacate, prin angajarea unui apărător nu trebuie să se urmărească împovărarea părtii căzute în pretenții.

Față de acest aspect, hotărârea instanței de fond este contrară acestui, principiu, cheltuielile de judecata acordate - onorariu de avocat în cuantum de 4 ×684,03 RON neavând un caracter justificat, necesar și rezonabil, raportat la obiectul acțiunii în ceea îi privește pe cei patru funcționari publici si la apărările efectuate în cauza de către reprezentantul convențional.

Valoarea și complexitatea cauzei nu a fost una deosebită, apărările formulate vizând în esența doar aspectele privitoare la calitatea procesuală a părților. Raportat la acest aspect, munca desfășurată de avocat a fost reprezentată de analiza și prezentarea în fata instanței a unor aspecte procedurale, fără a fi necesară analizarea unui probatoriu substanțial și formularea de apărări complexe cu referire la fondul cauzei. Acest fapt a fost transpus în fapt în întocmirea unei singure întâmpinari, cu aceleași susțineri pentru toți cei patru parați, nefiind astfel rezonabilă și justificată solicitarea de acordare a cheltuielilor, de judecata în cuantumul solicitat pentru fiecare dintre aceștia.

A fost invocată și practica în această materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează în sensul că, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil (cauzele Costin împotriva României, Străin împotriva României, Stere și alții împotriva României, Raicu împotriva României). Raportat la acest principiu, s-a solicitat să se constatate că, onorariul solicitat nu este justificat și rezonabil raportat la actele de procedură întocmite în cauza si la numărul de termene în care s-au susținut apărările părților reprezentate de acesta.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. .

4.1 În cauză a formulat întâmpinare intimatul pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (fost Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene), prin care a solicitat respingerea recursului formulat de către recurenta reclamantă, ca nefondat si menținerea, ca temeinică și legală a hotărârii judecătorești pronunțată la fondul cauzei, având în vedere următoarele:

Scurtă prezentare a situației:

SC A. S.R.L., în calitate de solicitant, a depus spre finanțare în cadrul Programului Operațional Sectorial"Creșterea Competitivității Economice" 2007-2013 (POS CCE), Schema de ajutor de stat:

"Sprijn pentru creșterea competitivității intre prinderi lor mici si mijlocii prin servicii de consultanta", Cererea de finanțare nr. x/12.12.2012, pentru proiectul "Achiziție servicii de consultanță pentru dezvoltarea firmei S.C. A.".

În data de 16.06.2014 a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x/16.06.2014 intre Ministerul Fondurilor Europene, desemnat ca Autoritate de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" (AM POSCCE), prin Agenția pentru Dezvoltare Regionala Sud Vest Oltenia si S.C. A. S.R.L., în calitate de beneficiar, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru proiectul SMIS 50227 "Achiziție servicii de consultanță pentru dezvoltarea firmei S.C. A.". Astfel, la art. 1 alin. (4) din contract este stipulat faptul ca beneficiarul acceptă finanțarea nerambursabilă si se angajează să implementeze proiectul pe proprie răspundere, in conformitate cu prevederile cuprinse in contract si cu respectarea legislației naționale si comunitare si instrucțiunile emise de Autoritatea de Management AM POS CCE.

În implementarea proiectului cu titlul "Achiziție servicii de consultanță pentru dezvoltarea firmei S.C. A.", S.C. A. S.R.L. în calitate de autoritate contractantă, a procedat la efectuarea demersurilor ce se impuneau în vederea atribuirii contractului de achiziție, procedura aleasa fiind achiziție directă. Urmare a derulării procedurii de atribuire a contractului de achiziție, autoritatea contractanta S.C. A. S.R.L. a încheiat contractul de prestări servicii "Achiziție servicii elaborare plan de afaceri" nr. 17/16.09.2014 cu S.C B. S.R.L.

În ceea ce privește critica de recurs, potrivit căreia motivarea instanței de fond s-a referit la aspecte ce nu țin de obiectul contractului de finanțare, ci s-a realizat prin analizarea conținutului rezultatului contractului de achiziție, situație apreciată de recurentă ca fiind de natură a atrage incidența art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., arătă următoarele:

Este real faptul că, nu investiția propusă prin planul de afaceri este cea susținută și finanțată de instituția intimată, ci însuși planul de afaceri constituie obiectul finanțării, dar este firesc ca, în determinarea caracterului eficient al unui plan să se aibă în vedere rezultatele, efectele pe care le aduce respectivul plan de afaceri, o altă modalitate de comparație a investiției și rezultatelor scontate și obținute nefiind propusă nici de recurenta-reclamantă, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.

Referitor la criticile recurentei-reclamante privind motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 referitoare la faptul că sentința pronunțată de instanța de fond a fost data cu încalcarea normelor de drept material:

În ceea ce privește criticile recurentei-reclamante cu privire la faptul că, in mod greșit instanța de fond a respins cererea de chemare ca neîntemeiată deoarece S.C. A. S.R.L. a respectat condițiile privind eligibilitatea solicitantului si a proiectului precum si regulile de eligibilitate a achizițiilor, potrivit H.G. nr. 759/2007 și Ordinului ministrului economiei și finanțelor nr. 184/2008 privind aprobarea listelor de cheltuieli eligibile pentru proiectele finanțate în cadrul operațiunilor 1.1.a Sprijin pentru consolidarea și modernizarea sectorului productiv prin investiții tangibile și intangibile - Domeniul Major de Intervenție 1.1 - Investiții-productive și pregătirea pentru competiția pe piață a întreprinderilor, în special a IMM, și 1.3.b Sprijin pentru consultanță acordat IMM - Domeniul Major de Intervenție 1.3 -Dezvoltarea durabilă a antreprenoriatului, în cadrul axei prioritare. 1 Un sistem de producție inovativ și ecoeficient din cadrul Programului operațional sectorial Creșterea competitivității economice (POS CCE) 2007-2013, acestă susținere este nefondată motivat de faptul că, chiar dacă cheltuielile respective sunt în categoria de cheltuieli eligibile prevăzute de legislația în vigoare, în situația în care sunt identificate nereguli, autoritățile cu competente în gestionarea fondurilor europene au obligația recuperării acestor sume devenite neeligibile.

Cu privire la critica recurentei reclamante referitoare la faptul că, verificările anterioare ar fi putut identifica o posibilă neregulă, nefiind motive noi de stabilire a creanței iar pană acum verificările efectuate de către Organismul Intermediar si Autoritatea de Management nu au sesizat aceste aspecte așa cum este probat prin verificări documentare și prin Raportul de verificare la fața locului, se reține că, potrivit art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011 "dreptul de a stabili creanța bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internațional prin emiterea declarației finale de închidere, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internațional prevăd un termen mai mare."

Astfel, este vădit nefondată, așa cum reține instanța de fond susținerea recurentei potrivit căreia, dată fiind neîdeplinirea obligațiilor de monitorizare, îndrumare, modificare și stabilire a eligibilității cheltuielilor efectuate pentru implementarea contractului de finanțare de către autoritatea competentă

Pe fond, întrucât recurenta reclamantă, nu face altceva, decât să reia argumentele de la fondul cauzei, își menține apărările formulate la fond, prin întâmpinarea nr. 62865/19.05.2017.

De aceea, luând în considerare cele anterior prezentate consideră că aspectele reținute de instanța de fond din cuprinsul sentinței civile criticate sunt pe deplin motivate, temeinice si legale, recurenta reclamanta nefiind în măsură să răstoarne legalitatea hotărârii supuse controlului judiciar.

Față de toate aceste considerente, precum și față de susținerile instituției din apărările formulate în dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si menținerea sentinței civile nr. 5329/13.12.2018 pronunțată de către Curtea de Apel București, în dosarul cu nr. x/2017, ca fiind legală si temeinică.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 205 alin. (2) coroborat cu art. 490 din C. proc. civ., precum și pe celelalte prevederi aplicabile în speță.

4.2 În cauză au formulat întâmpinare și intimații pârâți F., E., D. și C., prin care au solicitat respingerea celor două recursuri ca nefondate.

În ceea ce privește recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 5329/13.12.2018, prin care a fost respinsă acțiunea reclamantei în parte ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă și a încheierii din 20.09.2018, prin care a fost admisă excepția lipsei calității pasive a persoanelor fizice, funcționari în cadrul Ministerului Fondurilor Europene, ambele pronunțate în dosarul x/2017 al Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, s-a solicitat respingerea în considerarea următoarelor argumente:

În primul rând, deși indică motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept materiar), totuși recurenta invocă greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a funcționarilor, care reprezintă o chestiune de ordin procedural, care nu poate fi cenzurată în cadrul motivului de casare propus.

Singura soluție posibilă o reprezintă respingerea acestui motiv de recurs ca nefondat, întrucât în cadrul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu pot fi analizate pretinse greșeli de ordin procedural comise de instanța de fond, cum ar fi greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive.

În al doilea rând, trecând peste impedimentul mai sus arătat, critica formulată de recurentă este vădit nefondată, prin raportare chiar la argumentele invocate în recurs, care nici măcar nu privesc raționamentul în baza căruia instanța de fond a admis excepția anterior menționată, ci se referă la aspecte de fond.

Așa cum corect a stabilit și instanța de fond, prin cererea introductivă de instanță, recurenta - reclamantă a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare precum și a deciziei de soluționare a contestației administrative, fără a solicita și plata unor despăgubiri, pentru eventualul prejudiciul cauzat.

În ceea ce privește criticile formulate prin același recurs împotriva soluției de respingere ca neîntemeiată a acțiunii în anulare, se reține că, în mod greșit este indicat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în condițiile în care se invocă faptul că "instanța de fond îndepărtează fără motiv susținerile referitoare la respectarea întocmai a tuturor prevederilor legale și a obligațiilor instituite în sarcina noastră" (B.1 - pg. 7 și B.6 - pg. 15) sau că "instanța îmbrățișează în mod greșit opinia organului emitent al actului contestat" (B.3 - pg. 9), "considerând că toate aserțiunile pârâtei sunt întemeiate" (B.4 - pg. 11).

Or, câtă vreme nu se invocă greșeli ale instanței de fond legate de greșita aplicare/interpretare a unor dispoziții de drept material, ci chestiuni referitoare la modul în care instanța a analizat susținerile și argumentelor părților, a stabilit situația de fapt sau a interpretat probele, este evident că aceste critici nu pot fi primite, cu atât mai mult cu cât ele trebuie analizate din perspectiva unui caz de casare (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.) care în mod vădit nu este incident.

În cazul criticilor de la B.2 și B.5, deși formal se invocă încălcarea unor texte de lege (art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 579/2007 și art. 1 și art. 4 din Ordinul nr. 184/2008, respectiv art, 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011), în realitatea se critică tot chestiuni legate de stabilirea situației de fapt sau de aprecierea probelor, care nu pot forma obiectul analizei în recurs.

În ceea ce privește recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 1948/06.06.2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admisă cererea de completare a dispozitivului în privința acordării cheltuielilor de judecată, s-au arătat următoarele:

Ca și în cazul recursului formulat împotriva sentinței de fond, recurenta indică motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. pct. 8 C. proc. civ. însă critică greșita respingere a excepției tardivității și greșita aplicare a prevederilor art. 451 - 453 C. proc. civ., care reprezintă chestiuni de ordin procedural, care nu pot fi cenzurate în cadrul cazului de casare propus.

Astfel, în ceea ce privește tardivitatea formulării cererii de completare a hotărârii în privința cheltuielilor de judecată, recurenta este în eroare întrucât termenul de 15 zile trebuie să se calculeze de la data comunicării sentinței a cărei completare se solicită (întrucât abia atunci intimații au sesizat că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată) și nu de la data admiterii excepției, întrucât prin încheierea de ședință de la termenul respectiv instanța nu s-a pronunțat (nici nu era posibil acest lucru) cu privire la cheltuielile de judecată.

În ceea ce privește criticile legate de pretinsul caracter nejustificat al cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat în cuantum de 2.736,12 RON -câte 684,03 RON pentru fiecare pârât- se arată că, acestea sunt proporționale raportat la activitatea desfășurată de avocat și la complexitatea concretă a litigiului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm, art. 483 și urm. C. proc. civ.

4.3 În cauză au formulat întâmpinare și intimatele pârâte H. și I..

Au solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 5329/2018, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2017, întrucât prin hotărârea recurată, instanța de fond, în mod corect a respins acțiunea formulată de A. S.R.L. împotriva recurentelor pârâte, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar față de MDRAP, ca neîntemeiată.

Cu privire la recursul formulat de către recurenta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1948/2019 de completare a dispozitivului, pronunțată de Curtea de apel București în dosarul nr. x/2017, au arătat că, primul motiv de recurs este vădit nefondat, față de data comunicării sentinței civile nr. 5329/13.12.2018.

În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, acesta îi privește strict pe petenții F., E., D. și C..

În drept, dispozițiile legale din cuprinsul întâmpinărilor.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta reclamantă și-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.- când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Referitor la critica din recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Curtea reține că este neîntemeiată, astfel că o va respinge, având în vedere următoarele aspecte:

Contrar susținerilor recurentei, în speță au fost respectate prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ., conform cărora hotărârea judecătorească trebuie să conțină "expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează, astfel cum rezultă din lectura sa, nemotivarea unei hotărâri judecătorești. În concepția legiuitorului, nemotivarea constituie motiv de casare atunci când, nu se arată motivele pe care se sprijină hotărârea judecătorului, ori când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii.

Judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, atât argumentele recurentei reclamante, cât și pe cele ale intimaților, și a prezentat, în concret, în raport de natura cauzei, motivele de fapt și de drept, care au format convingerea sa.

Nu în ultimul rând, Curtea reține că, în jurisprudența sa constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă, concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar. Ca principiu, instanța de judecată nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin cererea de chemare în judecată, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial.

Sub acest aspect, din analiza considerentelor de fapt și de drept cuprinse de sentința și încheierea recurată, se reține că, prima instanță a respectat întrutotul exigențele motivării acestora, conform art. 425 alin. 1lit. b) C. proc. civ., recurenta având posibilitatea de a evalua conținutul concret al sentinței și încheierii atacate, de a-și formula și structura criticile de nelegalitate împotriva acestor considerente.

Tot cu privire la acest motiv de casare, invocat de recurenta reclamantă, Înalta Curte reține, că este neîntemeiată și critica de recurs, potrivit căreia motivarea instanței de fond s-a referit la aspecte ce nu țin de obiectul contractului de finanțare, ci s-a realizat prin analizarea conținutului rezultatului contractului de achiziție, situație apreciată de recurentă ca fiind de natură a atrage incidența art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Astfel, se reține că, în implementarea proiectului cu titlul "Achiziție servicii, de consultanță pentru dezvoltarea firmei S.C. A.", recurenta reclamantă S.C. A. S.R.L. în calitate de autoritate contractantă, a procedat la efectuarea demersurilor ce se impuneau în vederea atribuirii contractului de achiziție, procedura aleasă fiind achiziție directă. Urmare a derulării procedurii de atribuire a contractului de achiziție, autoritatea contractantă S.C. A. S.R.L. a încheiat contractul de prestări servicii "Achiziție servicii elaborare plan de afaceri" nr. 17/16.09.2014 cu S.C B. S.R.L.

Raportat la modalitatea propusă de producere a pavelelor și a dalelor, s-a constatat că tehnologia de producție din planul de afaceri este una primară sau cel mult artizanală în condițiile în care se utilizează o betonieră, un vibrator și o masă vibratoare, și având în vedere că la ora actuală există numeroase firme cu linii tehnologice complet automatizate care produc pavele și dale la prețuri cu mult sub cele prezentate în planul de afaceri.

Motivarea instanței de fond face referire tocmai la aspecte care țin de obiectul contractului de finanțare, respectiv:

"Cu privire la planul de afaceri s-au reținut următoarele deficiențe:

- planul de afaceri nu face nicio trimitere la modul si condițiile de obținere a certificatului de conformitate asupra calității produselor finite;

- nu se regăsesc prezentate standardele necesare materiilor prime și materialelor necesare procesului de producție;

- costurile detaliate pentru materiile prime si materiale nu sunt prezentate in detaliu iar societățile la care se face trimitere ca sursă de aprovizionare sunt societăți de tip bricolaj (J., K.). De altfel, în planul de afaceri nu se regăsesc oferte concrete de la potențiali furnizori și nu se face o analiză de cost pe produs."

Aceste aspecte se regăsesc în actele contestate, însă recurenta-reclamantă nu a făcut dovada netemeiniciei acestor constatări, ori a unor împrejurări din care să rezulte o situație de fapt diferită, in esență, utilitatea si eficiența planului de afaceri pe care le susține.

În acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar, reține că, este real faptul că, nu investiția propusă prin planul de afaceri este cea susținută și finanțată de instituția intimată, ci însuși planul de afaceri constituie obiectul finanțării, dar este firesc ca, în determinarea caracterului eficient al unui plan să se aibă în vedere rezultatele, efectele pe care le aduce respectivul plan de afaceri, o altă modalitate de comparație a investiției și rezultatelor scontate și obținute nefiind propusă nici de recurenta-reclamantă, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.

Așa fiind, Înalta Curte reține că, soluția recurată cuprinde motivele pe care se întemeiază și nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, de natură să conducă la reformarea sentinței sub acest aspect.

Cu privire la criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Curtea a reținut că sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive:

În mod formal recurenta reclamantă invocă prin motivele de recurs, încălcarea unor texte de lege, respectiv, art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 579/2007 și art. 1 și art. 4 din Ordinul nr. 184/2008, respectiv art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011), în realitate se critică însă, chestiuni legate de stabilirea situației de fapt sau de aprecierea probelor, care nu pot forma obiectul analizei în recurs.

Contrar criticilor recurentei, în aprecierea Înaltei Curți, instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a textelor de lege incidente în cauză.

Astfel, în ceea ce privește criticile recurentei-reclamante cu privire la faptul că, în mod greșit instanța de fond a respins cererea de chemare ca neîntemeiată deoarece S.C. A. S.R.L. a respectat condițiile privind eligibilitatea solicitantului si a proiectului precum si regulile de eligibilitate a achizițiilor, potrivit H.G. nr. 759/2007 și Ordinului ministrului economiei și finanțelor nr. 184/2008, această susținere este nefondată motivat de faptul că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterioare, reiese că, deși cheltuielile respective sunt în categoria de cheltuieli eligibile prevăzute de legislația în vigoare, în situația în care sunt identificate nereguli, autoritățile cu competente în gestionarea fondurilor europene au obligația recuperării acestor sume devenite neeligibile.

În ceea ce privește critica recurentei reclamante referitoare la faptul că, procesul-verbal ar conține doar o opinie subiectivă și nepertinentă a Organismului de verificare, fiind invocate lipsuri și deficiențe ale Planului întocmit de B. S.R.L., fără a se argumenta în ce sens serviciile de consultanță nu ar fi viabile, prima instanță, în mod corect a constatat că această critică nu este sustenabilă, atât procesul-verbal contestat cât și documentele care au stat la baza emiterii lui, cuprinzând motive detaliate pentru care s-a apreciat că se confirmă suspiciunea de neregulă, fiind relevată, inclusive cu date tehnice, o comparație între cuantumul investiției propriu zise și valoarea rezultatelor obținute, concluzionandu-se că, în ipoteza unei disproporții vădite dintre cei doi factori ai comparației în sensul că, valoarea investiției este mult mai mare decât ceea ce se obține prin resursele investite, proiectul nu vizează implementarea de tehnologii ecoeficiente și competitive, iar pe de altă parte nu au fost respectate principiile economicității, eficacității și eficienței utilizării fondurilor.

În ceea ce privește criticile recurentei reclamante potrivit cărora planul de afaceri respectă standardele în domeniu, fiind realizat conform necesităților firmei, tehnologiile fiind competitive și ecoeficiente, acoperind toate aspectele contestate, se reține că sunt neîntemeiate, avându-se în vedere faptul că, declararea sumelor ca neeligibile a avut în vedere că, tehnologia de producție din planul de afaceri este una primară sau cel mult artizanală în condițiile în care se utilizează o betonieră, un vibrator și o masă vibratoare, și având în vedere că la ora actuală există numeroase firme cu linii tehnologice complet automatizate care produc pavele și dale la prețuri cu mult sub cele prezentate în planul de afaceri.

Prin contractul de finanțare, recurenta reclamanta a plătit suma de 131.465 RON pentru a achiziționa un plan de afaceri prin care se propune realizarea unei investiții dintr-un obiectiv de inventar cu valoare de 2500 de RON si pentru a realiza un flux de producție alcătuit dintr-o betonieră, un vibrator și o masa vibratoare. Urmare a implementării fluxului de producție si a angajării unui muncitor, recurenta reclamantă urma să producă dale si pavele la un preț mult mai mare decât cele practicate pe piața pentru produse similar.

Valoarea planului de afaceri este de aproximativ 53 de ori mai mare decât valoarea investiției propuse.

Asa cum în mod corect a arătat instanța de fond, "recurenta nu a dovedit eficienta planului de afaceri de care a beneficiat, nu a dovedit un plus valoare adus de respectivul proiect, în concret, cum acesta i-a eficientizat activitatea și nici câștigurile astfel obținute. Deci, reclamanta nu a dovedit că, respectivul plan de afaceri a fost unul eficient, necesar si util pentru dezvoltarea firmei", motiv pentru care nu pot fi reținute susținerile recurentei reclamante, potrivit cărora ar fi fost stabilit necesarul de resurse umane, material si financiare, implementarea planului de afaceri, coordonarea fazelor viitoare de activitate și analizarea pieței de interes, stabilindu-se totodată strategii optime de implementare a planului de afaceri, care a fost structurat în funcție de specificul activității preconizate pe baza elementelor furnizate din piață.

Neîntemeiată este și critica recurentei