ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4306/2021

Ședința publică din data de 29 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 25.05.2015, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună: admiterea contestației, anularea, ca nelegală, a deciziei pentru soluționarea contestației formulată de către reclamantă, privind contractul de finanțare nr. 6/i/06.01.2011-cod SMIS 14745, înregistrat la Autoritatea de Management pentru POSCCE a Ministerului Fondurilor Europene, din cadrul Guvernului României, sub nr. x/20.01.2015 și, ca o consecință a lipsirii de efecte a acestei decizii, să se dispună desființarea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, din data de 10.11.2014, înregistrat sub nr. x/10.11.2014 la registratura organului de control (și emitent al actului contestat) - Autoritatea de Management pentru POS CCE din cadrul Ministerului Fondurilor Europene al Guvernului României, ca fiind nelegal întocmit și, pe cale de consecință, să se dispună anularea lui, și repararea pagubei cauzate, compusă din:

a. refuzul la plată a sumei;

b. dobânda de referință până la recuperarea efectivă a sumei datorate;

c. suspendarea efectelor procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, din data de 10.11.2014, înregistrat sub nr. x/10.11.2014 la registratura organului de control.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 271 din 28 iulie 2020, a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În motivare arată că, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv; nu a judecat anularea întregului proces-verbal, adică și stabilirea în sarcina antecesoarei sale - B. S.R.L. a unei creanțe bugetare în cuantum de 128.999,50 RON. Decizia nr. 952/20.01.2015 prin care i se respingea contestația formulată împotriva actului constatator a fost desființată - curtea de apel reținând-o însă ca limită de rejudecare.

Prin urmare, casarea a avut caracter parțial, doar cu privire la capetele de cerere referitoare la anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și repararea pagubei. Astfel și rejudecarea va avea loc în aceste limite, iar rejudecarea în fond a întregului proces-verbal în limitele stabilite, a fost impusă ca limită a casării, de către Curtea de Casație.

Raporturile dintre procesul-verbal ce urma să se (re)judece în fond și decizia desființată sunt de: întreg - parte; cauzalitate, astfel încât, cauza = decizia ce a menținut ca legal și temeinic procesul-verbal, a fost desființată, constându-se că este nemotivată; or, efectul=procesul-verbal, conține aceleași fraze, cuvinte și sintagme ca decizia desființată .

De asemenea, instanța de fond nu a folosit în motivarea hotărârii fotografiile reținute în preambul, ce fac dovada întâlnirilor de afaceri, și a materialelor promoționale, conform contractului și, totodată, nu a observat și a ignorat rapoartele întocmite, cu privire la îndeplinirea indicatorilor și a misiunii. Unde, neobservarea, ignorarea și nefolosirea în motivare și argumentație, sunt fapte ce au condus la situația: când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei - după caz.

Intimatul Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, arătăm că argumentele recurentei-reclamante sunt tendențioase iar acesta este într-o gravă eroare.

Recurenta-reclamantă menționează în cererea de recurs că instanța de judecată i-a respins întreaga cerere de recurs și nu pe cea rămasă în limitele de rejudecat, ca efect al casării.

Înalta Curte, contrar celor afirmate de recurenta, constată că în sentința recurată, la pagina nr. 9, instanța de fond precizează că "prealabil, fața de conținutul deciziei de casare intermediare, se impune stabilirea limitelor rejudecării (. . . . . . . . . .) casarea a avut caracter parțial, doar cu privire la capetele de cerere referitoare la anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și repararea pagubei. Astfel, rejudecarea va avea loc în aceste limite".

Având în vedere mențiunea instanței de fond, apare implicit că respingerea acțiunii se referă clar la cele 2 aspecte rămase în limitele rejudecării, ca efect al casării.

Mai mult decât atât, la pagina 12 din sentința recurată, instanța de fond a precizat foarte clar că "față de toate aceste considerente, se reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat legal, motiv pentru care, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554, solicitarea de anulare a acestuia, și, corelativ, de reparare a pretinsei pagube, nu se justifică". Astfel, având în vedere toate precizările instanței din cuprinsul sentinței recurate, nu există niciun dubiu că instanța de fond a respins acțiunea reclamantei doar în limitele rejudecării, ca efect al casării.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătorești se regăsesc toate susținerile invocate de partea reclamantă, astfel că sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce privește pretinsa aplicare greșită a normelor de drept și a dispozițiilor legale incidente în cauză de către instanța de fond, art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/10.11.2014 s-a stabilit în sarcina reclamantei o creanță bugetară în cuantum de 128.999,50 RON.

În cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/10.11.2014 a fost reținut, în esență, că misiunea economică finanțată din fonduri europene, conform contractului nr. x/J/06.01.2011 nu și-a atins scopul, misiunea economică având alt program decât cel prevăzut în cererea de finanțare, majoritatea activităților desfășurate fiind în scop turistic. De asemenea, s-a constatat că beneficiarul nu și-a îndeplinit indicatorii de realizare asumați prin contract, obiectul proiectului nu a fost atins, nu au fost respectate clauzele contractuale cu privire la modificările aduse acestuia nu au fost respectate clauzele contractuale cu privire la raportările pe care beneficiarul avea obligația să le facă.

Împotriva Procesului-verbal, reclamanta a formulat contestația administrativă nr. x/16.12.2014, soluționată prin Decizia nr. 951/20.01.2015, în sensul respingerii acesteia.

Înalta Curte are în vedere că, recurenta-reclamantă susține că deși controlul a fost efectuat după depunerea cererii de rambursare nr. x, totuși creanța este referitoare la cererea de rambursare nr. x, ceea ce conferă un argument privind anularea procesului-verbal contestat.

Cât privește încadrarea abaterii, pe care în opinia recurentei-reclamante, nu ar fi săvârșit-o, potrivit prevederilor art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 "(1) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare(...)".

La data constatării neregulii, A. S.R.L., solicitase prin cererile de rambursare CR1 intermediară, CR2 finala, depuse la AM POS CCE, valoarea cheltuielilor realizate în implementarea proiectului. Cheltuielile au fost plătite de către AM POSCCE doar în cadrul cererii de rambursare intermediare nr. 1. Astfel, deși a fost verificată cererea de rambursare nr. x finală, având în vedere neregulile constatate la momentul verificării acestei cereri finale nr. 2, a fost constatata o creanța în suma de 128.999,50 de RON aferentă cererii de rambursare nr. x, sumă care fusese deja plătită beneficiarului de autoritatea de management.

Dacă în momentul verificării cererii de rambursare se constată neregulile, momentul fiind înainte de rambursarea banilor, atunci aceasta se respinge de la plată, întocmindu-se o notificare/inform a re. Este cazul cererii de rambursare nr. x despre care vorbește recurenta-reclamantă, aceasta fiind într-o gravă eroare privind mecanismele de plată reținere ale cererilor de rambursare. Mai mult decât atât, în procesul-verbal contestat, la pagina 3, în tabelul din cuprinsul paginii, este menționat că CR 2 finala nu s-a aprobat.

Astfel, în mod corect instanța de fond în sentința recurată a apreciat că refuzul de rambursare a CR 2, nu face obiectul prezentei judecăți și se bucură de prezumția de legalitate specifică actelor administrative.

În condițiile în care reclamanta nu a dedus judecății și raportul juridic de drept administrativ fundamentat pe pretinsul refuz nejustificat al pârâtului, operează prezumția de legalitate a manifestării de voință a autorității publice, care nu poate fi cenzurată indirect pe calea prezentei acțiuni care vizează un alt act administrativ.

În concluzie, rezultă indubitabil faptul că la data constatării "abaterii de la legalitate, regularitate, conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții era îndeplinită condiția de existență a neregulii privind prejudicierea bugetului Uniunii Europene a fondurilor publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit recurentei-reclamante A. S.R.L., respectiv cea care rezultă din Cererea de rambursare nr. x în cuantum de 128.999,50 de RON.

În ceea ce privește susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora instanța de fond nu a motivat premisele respectării principiului proporționalității, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a arătat clar că finanțarea nu și-a atins scopul pentru care a fost acordată.

Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect că potrivit art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011" orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară, corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura, frecvența, impactul financiar al acestora asupra proiectului respectiv. Or, în condițiile în care potrivit art. 5 alin. (13) în cazul în care beneficiarul nu îndeplinește integral indicatorii de realizare asumați prin contract, obiectivul proiectului nu este atins, finanțarea nerambursabilă va fi retrasă integral.

Astfel fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că sancțiunea aplicată este proporțională cu gravitatea și consecințele faptei reținute.

În concluzie, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de recurent sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 271 din 28 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2021.