ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3133/2024

Ședința publică din data de 6 iunie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 28 februarie 2022, sub nr. x/2022 pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Dezvoltare Regionala Nord Est și Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației:

1.1. anularea în parte a actului administrativ denumit "Rezultatul evaluării tehnice si financiare", emis de către pârâta ADR NE sub nr. x/11.08.2021, exclusiv în ceea ce privește depunctarea proiectului, ca urmare a evaluării criteriului 1.3. - Calitatea planului de afaceri, Subcriteriul 1.3.a - Proiecțiile veniturilor și cheltuielilor de operare sunt realiste, fundamentate pe date corecte, surse verificabile și subcriteriul 1.3.b - Costurile investiției sunt corect estimate și sunt fundamentate;

1.2. anularea în parte a actului administrativ denumit "Scrisoare răspuns contestatar/OI", emis de către pârâtul MDLAP sub nr. x/28.10.2021, exclusiv în ceea ce privește respingerea contestației privind modul de evaluare a criteriului 1.3. - Calitatea planului de afaceri, Subcriteriul 1.3.a - Proiecțiile veniturilor și cheltuielilor de operare sunt realiste, fundamentate pe date corecte, surse verificabile și Subcriteriul 1.3.b - Costurile investiției sunt corect estimate și sunt fundamentate - și menținerea depunctării proiectului pentru aceste două subcriterii;

1.3.obligarea pârâtelor ADR-NE și MDLAP la efectuarea tuturor operațiunilor administrative și emiterea actelor administrative de acordare a punctajului maxim de 5 puncte pentru Subcriteriul 1.3.a - Proiecțiile veniturilor și cheltuielilor de operare sunt realiste, fundamentate pe date corecte, surse verificabile și de 4 puncte pentru Subcriteriul 1.3.b - Costurile investiției sunt corect estimate și sunt fundamentate, cu consecința acordării unui punctaj total de 94 de puncte pentru Proiectul depus de reclamantă;

1.4. obligarea pârâtelor ADR-NE și MDLAP la încheierea Contractului de finanțare, pentru o valoare a finanțării nerambursabile în cuantum de 5.986.201,82 EUR (în echivalent RON la data încheierii Contractului), conform cererii de finanțare depuse de reclamantă, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancțiunea plății unei penalități în cuantum de 15.000 RON pe zi de întârziere;

1.5. obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 168/2022 pronunțată la 28 noiembrie 2022, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Agenția Pentru Dezvoltare Regională Nord Est și Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a anulat în parte "Rezultatul evaluării tehnice și financiare" înregistrat sub nr. x/11.08.2021 și "Scrisoarea răspuns contestatar/OI" nr. 133836/SECP/28.10.2021 în ceea ce privește depunctarea proiectului "Construire hală de producție cu birouri, împrejmuire și realizare căi de acces suplimentare" cod Smis 143861 la subcriteriul 1.3.a - Proiecțiile veniturilor și cheltuielilor de operare sunt realiste, fundamentate pe date concrete, surse verificabile și subcriteriul 1.3.b - Costurile investiției sunt corect estimate și sunt fundamentate din cadrul criteriului 1.3 - Calitatea planului de afaceri, a obligat pârâții să procedeze la o nouă evaluare a celor două subcriterii conform considerentelor instanței și să emită acte administrative în acest sens, potrivit competențelor atribuite de lege, a respins cererea având ca obiect obligarea pârâților la încheierea contractului de finanțare în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii sub sancțiunea aplicării unei penalități de 15000 de RON pe zi de întârziere ca neîntemeiată și a obligat pârâții să achite reclamantei suma de 21917,34 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 168/2022 pronunțate la 28 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs S.C. A. S.R.L. și Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord Est.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. precizând că recursul său vizează strict soluția de respingere a capatului 4 de cerere, care încalca prevederile art. I alin. (1) și (2), art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, prevederi ce instituie un contencios subiectiv de plină jurisdicție, în cadrul căruia controlul exercitat de instanța de contencios administrativ nu se limitează la aspectele formale ale raportului juridic dedus judecății, ci presupune și posibilitatea acesteia de a obliga autoritatea să emită actul administrativ cu continutul solicitat de reclamant sau să încheie contractul la care acesta este îndrituit.

În cauză de față, repunerea părților în situația anterioară, ca urmare a anulării în parte a actelor administrative nelegale și înlăturarea efectelor acestora nu se pot realiza decât în măsura în care, în urma reevaluarii Proiectului și a acordării punctajului de 94 de puncte, intimatele parate sunt obligate la incheierea Contractului de finantare pentru o valoare a finanțării nerambursabile în cuantum de 5.986.201,82 EUR (în echivalent în RON la data încheierii Contractului), conform cererii de finanțare depuse de societate.

Dispozițiile art. 18 alin. (4) lit. b) din Legea 554/2004 stabilesc că instanța poate obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit, fiind deci evident că însăși legea recunoaște instanței de contencios administrativ această prerogativă și că o atare măsură nu echivalează cu o intervenție în activitatea celor doi pârâți, asa cum nelegal a reținut instanța de fond.

Recurenta reclamantă a solicitat, dat fiind că, în prezent, clasamentul final al proiectelor nu se mai regăsește pe site-ul ADR NE, în temeiul dispozițiilor art. 293 C. proc. civ., ca instanța de recurs să pună în vedere pârâtei ADR NE să depună la dosar o copie a clasamentului final al proiectelor depuse în cadrul apelului 3, POR 2.2. IMM Apel 2020, Axa prioritară "Îmbunătățirea competitivității economice a întreprinderilor mici și mijlocii", Operațiunea "Îmbunătățirea competitivității economice prin creșterea productivității muncii în IMM-uri, în sectoarele competitive identificate în SNC" .

Pârâta Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord Est a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În cuprinsul motivării a susținut în esență faptul că nu înțelege modul de abordare a analizei punctajului aferent celor două subpuncte, apreciind că instanța de fond a intervenit brutal asupra procesului de evaluare, atribuindu-și competențe care aparțin exclusiv Autorității de management.

Intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepția nulității recursului societății reclamante, iar în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac ca nefondată.

Recurenta-pârâtă Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord Est a depus întâmpinare prin care, în principal, a invocat excepția nulității recursului societății-reclamante, iar în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac ca nefondată;

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care, în principal, a invocat excepția nulității recursului instituției pârâte, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Recurenta-pârâtă Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord Est a depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Reclamanta a supus controlului instanței de contencios administrativ "Rezultatul evaluării tehnice și financiare", emis de către pârâta ADR NE sub nr. x/11.08.2021 și "Scrisoarea răspuns contestatar/OI", emis de către pârâtul MDLAP sub nr. x/28.10.2021, solicitând anularea acestor acte în parte și obligarea pârâtelor ADR-NE si MDLAP la încheierea Contractului de finanțare pentru o valoąre a finanțării nerambursabile în cuantum de 5.986.201,82 EUR (în echivalent în RON la data încheierii Contractului), conform cererii de finanțare depuse de societate.

Soluționând cauza în primă instanță, Curtea de Apel Iași a anulat în parte actele administrative în ceea ce privește depunctarea proiectului la subcriteriul 1.3.a și 1.3.b din cadrul criteriului 1.3 - Calitatea planului de afaceri, a obligat pârâții să procedeze la o nouă evaluare a celor două subcriterii conform considerentelor instanței și să emită acte administrative în acest sens, potrivit competențelor atribuite de lege, a respins cererea având ca obiect obligarea pârâților la încheierea contractului de finanțare în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii sub sancțiunea aplicării unei penalități de 15000 de RON pe zi de întârziere ca neîntemeiată și a obligat pârâții să achite reclamantei suma de 21917,34 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel judecătorul fondului a constatat că prin sancționarea unor lipsuri care nu au fost constatate în faza evaluării tehnice și financiare și prin neacordarea posibilității formulării unei contestații cu privire la noile deficiențe, depunctarea reclamantei de către Autoritatea de management nu are suport legal, fiind făcută cu exces de putere, astfel încât a anulat "Rezultatului evaluării tehnice și financiare" și a Scrisorii de răspuns nr. x/28.10.2021 cu privire modalitatea de punctare de la subcriteriul 1.3.a și 1.3.b și a obligat autoritatea să efectueze o nouă evaluare a celor două subcriterii conform considerentelor instanței și să emită acte administrative în acest sens, potrivit competențelor atribuite de lege (capătul 3 de cerere).

Împotriva acestei soluții au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâta Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord Est.

Recurenta-reclamantă a criticat soluția primei instanțe, clamând prin cererea de recurs formulată faptul că soluția de respingere a capatului 4 de cerere încalcă prevederile art. I alin. (1) și (2), art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, care instituie un contencios subiectiv de plină jurisdicție, în cadrul căruia controlul exercitat de instanța de contencios administrativ nu se limitează la aspectele formale ale raportului juridic dedus judecății, ci presupune și posibilitatea acesteia de a obliga autoritatea să emită actul administrativ cu conținutul solicitat de reclamant sau să încheie contractul la care acesta este îndrituit.

Recurenta-pârâtă Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord Est a susținut în esență faptul că nu înțelege soluția pronunțată, respectiv modul de abordare a analizei puncatjului aferent celor două subpuncte, apreciind că instanța de fond a intervenit brutal asupra procesului de evaluare, atribuindu-și competențe care sunt exclusiv ale Autorității de management.

Legal citat, recurenta-pârâtă nu a achitat taxa judiciară de timbru, instanța de recurs rămânând în pronunțare asupra excepției netimbrării căii de atac.

Examinând, cu prioritate, cerința satisfacerii timbrajului aferent căii de atac, Înalta Curte constată că pârâta Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord Est nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON.

Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, pentru recursul se timbrează cu 100 RON, dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ. și cu încă 100 de RON, dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentei-pârâte de a depune la dosar dovada achitării timbrajului, în cuantumul datorat, astfel încât prin rezoluția din data de 21 martie 2023 s-a dispus comunicarea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON.

Prin citația comunicată recurentei-pârâte la data de 25 aprilie 2024, conform dovezii de înmânare aflată la fila x, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON, aferentă căii de atac declarate în cauză, obligație pe care recurenta-pârâtă nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat pentru data de 6 iunie 2024.

De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate.

Recurenta a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată, formulând cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru care a fost respinsă, ca tardiv formulată, prin încheierea de ședință pronunțată la 23 mai 2024 în dosarul x/2022 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru aferentă căii extraordinare de atac, acesta nu a respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru context în care, devin aplicabile dispozițiile art. 197 teza a II-a C. proc. civ., care prevăd sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 197, art. 470 alin. (2) și (3) și cele ale art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord Est împotriva sentinței civile nr. 168/2022 pronunțate la 28 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de către reclamanta S.C. A. S.R.L., Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurentă din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. .

Criticile din recurs formulate de recurenta-reclamantă, privesc interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv prevederile art. I alin. (1) și (2), art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, partea susținând că instanța de fond trebuia să oblige autoritatea să emită actul administrativ cu conținutul solicitat de reclamant sau să încheie contractul la care acesta este îndrituit.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

De asemenea, conform dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

Din analiza celor două texte redate mai sus, care conturează sfera jurisdicției administrative, se poate observa că punctul 4 din acțiunea recurentei-reclamante nu se subsumează niciuneia dintre ipotezele vizate de aceasta.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.

Așadar, în raport de soluțiile pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ, în mod corect a reținut prima instanță că nu se poate substitui autorității pârâte, numai aceasta din urmă având atribuții de a verifica îndeplinirea condițiilor legale de încheierea contractului de finanțare, în măsura în care reclamanta îndeplinește aceste condiții.

Prin cererea de chemare în judecată, la punctul 4, societatea recurentă a solicitat obligarea pârâtelor ADR-NE și MDLAP la încheierea Contractului de finanțare, pentru o valoare a finanțării nerambursabile în cuantum de 5.986.201,82 EUR (în echivalent RON la data încheierii Contractului), conform cererii de finanțare depuse de reclamantă, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancțiunea plății unei penalități în cuantum de 15.000 RON pe zi de întârziere.

Prima instanță a admis acțiunea în parte, apreciind că, în ceea ce privește capătul 4 din acțiune privind obligarea pârâtelor ADR-NE și MDLAP la încheierea Contractului de finanțare într-un cuantum prestabilit, nu poate interveni în activitatea celor doi pârâți, doar aceștia având posibilitatea de a aprecia cu privire la acordarea sau neacordarea finanțării proiectului părții reclamante, în funcție de punctajul alocat celorlalți competitori, în condițiile prevăzute de lege.

Înalta Curte precizează că instanțele judecătorești nu se pot substitui autorității pârâte în analizarea unei atari cereri (încheierea unui contract de finanțare pentru o valoare a finanțării nerambursabile în cuantum de 5.986.201,82 EUR), fără a depăși atribuțiile puterii judecătorești și a încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituția României.

Mai mult, la momentul pronunțării sentinței recurate de către instanța de fond procedura nu era definitivă, acest aspect (necontestat de către recurentă) rezultând din înscrisul intitulat "Solicitare acord demarare precontractare" nr. x/OI/02.11.2021, din care rezultă că nu există un clasament final al proiectelor finanțabile, întrucât nu erau soluționate toate contestațiile.

Or, în condițiile în care aceste contestații nu erau la acel moment finalizate, o eventuală soluționare a cererii părții reclamante în sensul solicitat, ar fi putut conduce la încălcarea drepturilor celorlalți competitori.

Pe de altă parte, nu poate face obiectul recursului solicitarea recurentei-reclamante vizând reanalizarea situației de fapt și obligarea pârâtei ADR NE să depună la dosar o copie a clasamentului final al proiectelor depuse în cadrul apelului 3, POR 2.2. IMM Apel 2020, Axa prioritară "Imbunatățirea competitivității economice a întreprinderilor mici și mijlocii", Operațiunea "Îmbunatățirea competitivității economice prin creșterea productivității muncii în IMM-uri, în sectoarele competitive identificate în SNC".

Trebuie precizat că aprecierea instanței de fond cu privire la existența sau nu a unui clasament final al proiectelor finanțabile constituie un element de temeinicie a hotărârii pronunțate, iar nu de legalitate a acesteia, iar în cadrul procesual al recursului, instanța de control judiciar analizează doar motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, conform art. 483, coroborat cu art. 488 C. proc. civ., iar nu și motivele de netemeinicie, sens în care astfel de critici nu pot fi avute în vedere.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 168/2022 pronunțate la 28 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord Est împotriva sentinței civile nr. 168/2022 pronunțate la 28 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 168/2022 pronunțate la 28 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 6 iunie 2024.