ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1739/2022

Ședința publică din data de 24 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecata înregistrată, la data de 23.07.2019, pe rolul Curții de Apel București - sectia a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Est,

- 1. anularea Deciziei nr. 2324/12.03.2019 emise de MDRAP, prin care a fost admisă sub condiție contestația formulată împotriva Notificării nr. x/10.12.2018 și nr. y/10.12.2018 emise de ADR Sud-Est

- 2. anularea Notificării nr. x/10.12.2018 și nr. y/10.12.2018 emise de ADR SE, privind respingerea cererii de finanțare a Proiectului cu denumirea "Îmbunătățirea competitivității economice a societății B. S.R.L. prin achiziția de echipamente".

- 3. obligarea pârâților la continuarea procedurii de precontractare, în sensul încheierii Contractului de finanțare cod SMIS 116901

cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta a depus cerere modificatoare, a capetelor nr. 1 și 3 din cerere, solicitând:

- 1. anularea în parte a Deciziei nr. 2324/12.03.2019 emise de MDRAP, exclusiv în ceea ce privește admiterea contestației sub condiția reîncadrării în categoria întreprinderilor mijlocii;

- 2. anularea Notificării nr. x/10.12.2018 si nr. y/10.12.2018, emisa de ADR SE, privind respingerea de la finanțare a Proiectului-cu denumirea "Îmbunatatirea competitivitatii economice a societății B. S.R.L. prin achiziția de echipamente", cod SMIS 116901 - capăt de cerere nemodificat;

- 3. obligarea pârâților la încheierea unui act adițional la Contractul de finanțare nr. x din data de 06.09.2019, în sensul acordării finanțării nerambursabile în procent de 70 aferent întreprinderilor mici, în sumă totală de 4.492.548,50 RON, conform cererii de finanțare din data de 30.08.2017, cu următoarele componente valorice (pag. 28 din cererea de finanțare inițial depusă):

(a) valoare totala eligibila proiect: 6.376.626,34 RON;

(b) valoare totală contribuție publică (cuprinzând valoarea eligibilă nerambursabilă din FEDR și valoarea eligibilă nerambursabilă din bugetul național): 4.492.548,50 RON;

(c) valoarea cofinanțării eligibile a beneficiarului: 1.884.077,84 RON;

cu obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

1.2. Prin sentința civilă nr. 669 din 29 iulie 2020, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes.

A respins acțiunea promovată de reclamantă, astfel cum a fost modificată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței competente sau, în subsidiar, în urma rejudecării litigiului pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost modificată.

2.1. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a susținut recurenta-reclamantă că motivarea instanței reprezintă o preluare a argumentelor invocate de către intimata-pârâtă ADR SE în întâmpinarea depusă la fond, precum și a motivelor de respingere a contestației reținute de intimatul-pârât MDRAP prin Decizia nr. 2324/12.03.2019, prin care a fost acceptată sub condiție contestația sa.

Astfel, instanța de fond nu s-a aplecat asupra niciunuia dintre motivele de nelegalitate a actelor administrative invocate prin cererea de chemare în judecată, iar considerentele pentru care instanța a respins cererea sunt unele superficiale, care dovedesc că instanța nu a analizat nici situația de fapt și nici situația de drept prezentată în cauză.

A mai solicitat recurenta a se constata că instanța nu a analizat argumentele sale referitoare la legăturile cu alte întreprinderi în etapa precontractuală, deși în decizia MDRAP se arată că legăturile existau atât la data depunerii cererii de finanțare, cât și în etapa precontractuală. Analiza acestor motive de nelegalitate se impunea cu atât mai mult cu cât, între data depunerii cererii de finanțare și etapa precontractuală, în privința unor întreprinderi au intervenit modificări în structura capitalului social.

Față de acestea, recurenta a solicitat a se constata că hotărârea nu respectă prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

2.2. În subsidiar, în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut recurenta că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 3 alin. (3) pct. 1 din Anexa la Regulamentul Comisiei Europene nr. 651/2014, a dispozițiilor art. 3 alin. (4) și art. 4 din Recomandarea Comisiei Europene nr. 361/2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii, a dispozițiilor art. 4

4

alin. (4) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, a Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 27 februarie 2014 pronunțată în Cauza C-110/13 (Hotărârea HaTeFo), a dispozițiilor Manualului utilizatorului pentru definiția IMM-urilor și ale Comunicării Comisiei privind definirea pieței relevante în sensul dreptului comunitar al concurenței nr. 97/C 372/3.

A precizat recurenta că instanța a aplicat greșit prevederile legale anterior menționate atunci când a reținut că este îndeplinită condiția ca persoanele fizice C., D., E. și F. să acționeze solidar.

În mod nelegal, instanța a reținut îndeplinirea condiției privind existența relațiilor prevăzute de lege sau, în lipsa existenței formale a acestora, a relațiilor economice, juridice, financiare etc., din care să rezulte că întreprinderile formează o entitate economică unică, și că instanța nu a analizat ultima condiție pentru existența întreprinderilor legate, respectiv ca acestea să acționeze pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente.

Instanța de fond nu a analizat dacă datele cumulate ale întreprinderilor considerate legate depășesc sau nu pragurile prevăzute pentru încadrarea greșită în categoria întreprinderilor mici, în doi ani financiari consecutivi, ci s-a limitat a constata că societatea reclamantă este legată de alte întreprinderi, fără a verifica dacă datele cumulate depășesc sau nu pragurile aferente întreprinderilor mici.

În continuare, a prezentat recurenta motivele pentru care apreciază că nu era întreprindere legată cu alte societăți.

3.1. Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

3.2. Și intimata-pârâtă Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Est a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată, constată fondat motivul de casare de ordine publică prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., în sensul că sentința recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

4.1. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Obligația legală a instanței de a-și motiva hotărârea adoptată are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

În cauză, din parcurgerea considerentelor sentinței recurate, se observă că prima instanță a răspuns în mod lacunar argumentelor reclamante, reluând, în mare parte, argumentele pârâtei Agenția pentru Dezvoltare Rurală Sud-Est și ale pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, fără, însă, a se decela analiza proprie a instanței asupra argumentelor invocate în cuprinsul acțiunii, în raport cu apărările formulate de pârâți.

Or, examinarea hotărârii recurate se face în funcție de motivele de fapt și de drept avute în vedere de prima instanță, motive ce trebuie să fie în concordanță cu probatoriul administrat și argumentele expuse de părțile în proces, iar, în lipsa indicării unor asemenea motive, instanța de recurs se află în imposibilitatea de a analiza legalitatea soluției adoptate.

Astfel, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În consecință, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analiza criticilor recurentei subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu ocazia rejudecării, prima instanță va proceda la un examen efectiv al argumentelor prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de chemare în judecată și de pârâți prin întâmpinări, urmând să analizeze cauza prin raportare la mijloacele de probă administrate și la toate aspectele de fond necesare lămuririi situației de fapt.

4.2. Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 669 din 29 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.