ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1795/2022

Ședința publică din data de 24 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. x/2019, reclamanta SC "A." S.R.L., prin reprezentant legal, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Est, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

- anularea Deciziei nr. 145428/27 februarie 2019, emisă de MDRAP, prin care a fost "acceptată sub condiție" contestația reclamantei împotriva Notificării nr. x/29.10.2018 și nr. y/29.10.2018, emisă de ADR SE;

- anularea Notificării nr. x/29.10.2018 și nr. y/29.10.2018 emisă de ADR SE privind respingerea de la finanțare a Proiectului cu denumirea "îmbunătățirea competitivității economice a societății SC "A." S.R.L. prin achiziția de echipamente, cod SMIS 117245;

- obligarea pârâților la continuarea procedurii de precontractare, în sensul încheierii Contractului de finanțare conform Cererii de finanțare cod SMIS 117245;

- obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 53/2020 din 19 iunie 2020, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea modificată promovată de către reclamanta SC "A." S.R.L., în contradictoriu cu pârâții: Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Est (ADR Sud Est) și Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, ca nefondată, obligând reclamanta la plata sumei de 5000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta ADR SE

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 53/2020 din 19 iunie 2020 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta SC "A." S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 și 8 din C. proc. civ.

În susținerea primului motiv de casare, recurenta a invocat nemotivarea hotărârii judecătorești, arătând faptul că motivarea hotărârii Curții de Apel Galați reprezintă, in fapt, o preluare ad literam a argumentelor invocate de către intimata pârâtă ADR SE in întâmpinarea depusa la fond, precum si a motivelor de respingere a contestației, cuprinse in Decizia nr. 145428/27.02.2019, emisă de MDRAP.

In acest sens, recurenta arată că cele doua paragrafe care urmează pana la finalul paginii nr. 5, TOATE paragrafele de la paginile 6 si 7, precum si primele trei paragrafe de pe pagina 8 din hotărâre reprezintă o preluare, cuvânt cu cuvânt, a susținerilor intimatei parate ADR SE din întâmpinare, respectiv de la pagina 2 pana la pagina 6 din întâmpinare, în care este redata situația de fapt, asa cum a prezentat-o intimata parata ADR SE.

Fidelitatea cu care instanța de fond a preluat susținerile ADR SE este evidentă, practic nu a fost modificat nici măcar un singur cuvânt din cele folosite de ADE SE in întâmpinare, fiind reluata inclusiv eroarea materiala de la pagina 3 din întâmpinare (respectiv pagina 6 din hotărâre) - "a solicitat reclamantului sa reanalizeze încadrarea sa in categoria microintreprinderilor (...) cu privire la întreprinderile B. S.R.L., C. S.R.L. si D.. S.R.L." (întreprinderi care nu au nicio legătura cu subscrisa si cu grupul din care ADR SE considera ca facem parte, denumirile celor trei întreprinderi fiind preluate, probabil, din alte lucrări)

După prezentarea situației de fapt, in cadrul motivării in drept, instanța de fond a preluat, cuvânt cu cuvânt, motivarea intimatului parat MDRAP cuprinsa in Decizia nr. 145428/27.02.2019.

Astfel, de la paragraful al patrulea pana la finalul paginii 8, paginile 9, 10, 11 si 12 integral din hotărâre sunt considerente preluate integral din Decizia MDRAP nr. 145428/27.02.2019, respectiv de la ultimul paragraf de pe pagina 1, pana la finalul Deciziei - sase pagini preluate in motivarea hotărârii, fara nici măcar o singura modificare care sa aparțină instanței de fond (cu singura excepție privind referirea la "reclamanta", in loc de "contestatoare").

In fine, ultimele doua pagini din hotărâre reprezintă o reluare a aspectelor de fapt privind structura capitalului social al întreprinderilor in discuție, in unele cazuri cu referiri la obiectul de activitate, reformularea câtorva concluzii din Decizia MDRAP nr. 145428/27.02.2019, si redarea denumirilor actelor normative aplicabile in cauza.

A doua critică, subsumată motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., vizează aplicarea greșita a:

- dispozițiilor art. 3 alin. (3) pct. 1 din Anexa la Regulamentul Comisiei Europene nr. 651/2014 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 și 108 din tratat

- dispozițiilor art. 3 alin. (4) si 4 din Recomandarea Comisiei Europene nr. 361/2003 privind definirea microintreprinderilor si a întreprinderilor mici si mijlocii (in continuare "Recomandarea CE 36J/2003");

dispozițiilor art. 4

4

alin. (4) din Legea 346/2004 privind stimularea înființării si dezvoltării intreprinderilor mici si mijlocii (in continuare,JLegea 346/2004");

Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din data de 27 februarie 2014, pronunțata in cauza C-l 10/13 (in continuare,JHotararea HaTeFo");

Manualului utilizatorului pentru definiția IMM-urilor - document cu caracter informativ întocmit de Comisia Europeana (in continuare,ftfanualul utilizatoruluF);

Comunicării Comisiei privind definirea pieței relevante în sensul dreptului comunitar al concurenței nr. 97/C 372/03 (in continuare "Comunicarea ComisieF).

Cu titlu prealabil, recurenta precizează că, din economia dispozițiilor legale cuprinse in art. 3 alin. (3) pct. 1 din Anexa la Regulamentul 651/2014, art. 3 alin. (4) si 4 din Recomandarea Comisiei Europene nr. 361/2003, art. 4

4

alin. (4) din Legea 346/2004, precum si din Hotărârea HaTeFo, rezultă că, pentru ca doua întreprinderi sa fie considerate legate prin intermediul unui grup de persoane fizice, este necesara îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiții:

- persoanele fizice sa acționeze solidar;

- prin intermediul acestor persoane fizice care acționează de comun acord, sa existe una din relațiile prevăzute de lege sau, in cazul in care, din punct de vedere formal, nu exista asemenea relații, din analiza raporturilor juridice si economice dintre acestea sa rezulte ca ele constituie o entitate economica unica, in sensul Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din data de 27 februarie 2014, pronunțata in cauza C-110/13 (in continuare,JIotararea HaTeFo");

- întreprinderile sa isi desfășoare activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piața relevanta sau pe piețe adiacente.

În opinia recurentei, instanța de fond a aplicat greșit prevederile legale anterior menționate atunci când a reținut ca, in prezenta cauza, este îndeplinita condiția ca persoanele fizice E., F., G. si H. sa acționeze solidar.

Recurenta-reclamantă apreciază că la fel de nelegale si temeinice sunt si considerentele instanței de fond, conform cărora "Curtea are in vedere si situația societății I., in care E. este asociat unic si administrator. Insa, conform informațiilor publicate pe website-ul www.x.ro (adresa web a firmei I., potrivit cererii de finanțare), F. are funcția de director general al societății (...) Aceasta situație, coroborata cu asocierea dintre F. si E. in societățile de mai sus, întărește concluzia ca aceste persoane se coordonează pentru a influenta comportamentul si deciziile comerciale ale întreprinderilor pentru îndeplinirea obiectivelor generale, specifice si operaționale".

În esență, recurenta susține că sentința recurata este nelegala pentru următoarele motive:

- întrucât instanța de fond nu a analizat ultima condiție pentru existența întreprinderilor legate, respectiv ca acestea sa acționeze pe aceeași piața relevanta sau pe piețe adiacente;

- întrucât instanța de fond nu a analizat daca, datele cumulate ale întreprinderilor considerate legate, depășesc sau nu pragurile prevăzute pentru încadrarea in categoria întreprinderilor mici;

- dat fiind ca, la data depunerii cererii de finanțare, reclamanta nu era întreprindere legata de J. S.R.L., K. S.R.L., L. S.R.L., M. S.R.L., SMA HOST/O. S.R.L., P. S.R.L., Q. S.R.L., R. S.R.L., I., S. S.R.L., T. S.R.L., U.;

- dat fiind ca, la data depunerii documentelor pentru precontractare, subscrisa nu eram întreprindere legata de O. S.R.L., I. S.R.L., V. S.R.L., W. S.R.L.;

1.4. Apărările formulate de intimat

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că hotărârea instanței de fond este legală și motivată corespunzător.

Intimata-pârâtă Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Est a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Se reține că, prin acțiunea introductivă, reclamantul-recurent a contestat Decizia nr. 145428/27 februarie 2019 emisă de MDRAP, prin care a fost "acceptată sub condiție" contestația reclamantei împotriva Notificării nr. x/29.10.2018 și nr. y/29.10.2018, emisă de ADR SE, solicitând obligarea pârâților la continuarea procedurii de precontractare, în sensul încheierii Contractului de finanțare conform Cererii de finanțare cod SMIS 117245.

Prin sentința ce face obiectul prezentului recurs, curtea de apel a respins acțiunea introductivă, în condițiile expuse în preambulul acestei decizii.

Examinând hotărârea prin prisma motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul fondat al recursului din această perspectivă, pentru considerentele următoare:

Se impune a se preciza cu prioritate faptul că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie sa cuprindă, în motivarea sa, argumentele pro si contra care au format, în fapt si în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile si apărările părților, iar pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în baza probelor administrate, în caz contrar, fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor textului de lege anterior menționat.

Motivarea este, așadar, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare, de către instanța superioară, a atribuțiilor de control judiciar, de legalitate si temeinicie.

Din considerentele sentinței analizate nu rezultă acest examen efectiv al argumentelor și probelor administrate, iar hotărârea, în întregul ei, nu corespunde exigențelor anterior descrise.

Aceasta deoarece, așa cum a susținut și recurenta, judecătorul fondului, după prezentarea situației de fapt, s-a limitat la a prelua motivarea intimatului-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice din Decizia nr. 145428/27.02.2019 și din întâmpinarea depusă la dosar.

În rest, partea din sentința analizată pe care curtea de apel ar fi trebuit să o afecteze redării considerentelor pe care și-a sprijinit soluția, respectiv explicitării argumentelor avute în vedere și care i-au format convingerea, este afectată, în cea mai mare parte a ei, redării unor aspecte de fapt referitoare la structura capitalului social al întreprinderilor în discuție, fără a fi analizate efectiv motivele invocate de reclamantă.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte apreciază că, deși instanța fondului a respins acțiunea ca neîntemeiată, în fapt aceasta nu a soluționat fondul cauzei, întrucât nu a analizat motivele de nelegalitate și argumentele expuse de reclamantă în motivarea acțiunii, nepronunțându-se pe aspectele esențiale ale cauzei, conform celor arătate mai sus. Or, în raport cu principii fundamentale ale procesului civil (dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare), soluționarea fondului presupune elucidarea tuturor aspectelor esențiale ale raportului juridic dedus judecății, astfel cum acestea au fost relevate prin cererea de chemare în judecată. În mod evident, principiul dublului grad de jurisdicție împiedică instanța de control judiciar să analizeze direct în recurs motivele de nelegalitate și argumentele ce nu au făcut obiectul analizei instanței de fond, iar față de soluția casării cu trimitere, nu va fi analizat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele arătate, întrucât instanța de fond nu a realizat o reală cercetare a fondului cauzei, hotărârea fiind nemotivată sub toate aspectele evidențiate, Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 53 din 19 iunie 2020 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 martie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.