ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2861/2021

Acțiunea judiciară Prin acțiunea înregistrată la data de 22.04.2019, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea de Management a Programului Operațional Regional, Organismul Intermediar Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat instanței anularea adresei de comunicare a rezultatului verificării conformității administrative și eligibilității din data de 12.09.2018 emisă de MDRAP -AM POR - ADR NV și a scrisorii de răspuns la nr. x/7.11.2013 emise de MDRAP - AM POR ("Scrisoarea de Respingere a Contestației"), prin care a fost respinsa contestația depusă de A. si, în principal, obligarea pârâților la plata sumei de 4203,634,12 RON, reprezentând daune-interese pentru prejudiciul cauzat de actul administrativ nelegal, iar în subsidiar, obligarea pârâților la continuarea procesului de evaluare a proiectului "Crearea unui incubator de afaceri prin reabilitare clădire din Strada x" cod SMIS x, cu obligarea petentului MDRAP la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond 2.1. Prin încheierea de ședință din data de 18.09.2019, instanța a admis în parte cererea în probațiune, în sensul că a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și a respins solicitarea de suplimentare a probațiunii cu înscrisuri. A respins proba cu cercetarea la fața locului și expertiza judiciară în construcții ca nefiind utile soluționării cauzei raportat la obiectul dedus judecății - anularea actelor administrative și obligarea la daune interese și respectiv obligarea la continuarea procesului de evaluare a procesului. 2.2. Prin sentința civilă nr. 199/2019 din 02 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva încheierii și hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat, în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar casarea sentinței recurate și reținerea cauzei spre rejudecare, iar în urma rejudecării admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizată și completată, cu cheltuieli de judecată. În motivarea recursului, a arătat că încheierea și sentința recurate sunt pronunțate cu încălcarea normelor de procedură privind principiul egalității părților în procesul civil, principiul rolului activ al instanței și principiul contradictorialității conform art. 8, 14, 20, 22 alin. (2), (24)9, 254 alin. (5) și 258 din C. proc. civ. A menționat recurenta că a prezentat instanței de fond situația de fapt a imobilului, arătând că acesta este apt pentru a fi transformat în incubator de afaceri, și a solicitat administrarea probei cu expertiză tehnică în specialitatea construcții și cercetarea la fața locului, probe utile și pertinente pentru dezlegarea problemelor deduse judecății. Deși instanța de fond era obligată să administreze probe din care să rezulte dacă susținerile recurentei sunt sau nu întemeiate, având în vedere că se contestă veridicitatea actelor administrative atacate care consemnează, în opinia recurentei, o situație de fapt care nu corespunde realității, aceasta a apreciat în mod eronat că nu se contestă cuprinsul cărții funciare și a respins probele cu expertiză și cercetare la fața locului. În aceste condiții, a apreciat recurenta că instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei și s-a limitat la a relua soluțiile autorității emitente, reținute în actele administrative atacate, refuzând astfel efectuarea controlului de legalitate și veridicitate în ceea ce privește actele contestate, astfel că hotărârea atacată este pronunțată cu încălcarea normelor de drept procesual, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. A mai arătat recurenta că în speță este incident și motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sentința recurată contravenind prevederilor art. 41 alin. (2) lit. c) din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene care obligă autoritatea publică să își motiveze deciziile. Totodată, a menționat recurenta că sentința recurată contravine prevederilor art. 1 alin. (5) și art. 16 alin. (2) din Constituție, raportat la instrucțiunea x/28.03.2018 și la prevederile art. 1 din Legea nr. 7/1996, coroborate cu capitolul 3.2. Eligibilitatea solicitantului, pct. 5 din Ghidul solicitantului. Astfel, actele administrative atacate nu reflectă situația de fapt, fiind înfrântă prezumția veridicității actului administrativ, iar în această situație nu poate fi menținut în ființă, impunându-se anularea sa. Imobilul întrunește condițiile de eligibilitate pentru a avea destinația de incubator de afaceri, fiind apt pentru scopul finanțării, astfel cum a fost definit prin ghid.

Apărările formulate în cauză 4.1 Intimata-pârâtă Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Totodată, a solicitat să se facă verificări în ceea ce privește data formulării recursului, urmând a se respinge recursul ca tardiv introdus, dacă se verifică această ipoteză. 4.2 Intimatul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaților-pârâți, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Așa cum s-a precizat la pct. 1 al prezentei decizii, controlul judiciar declanșat de recurenta-reclamantă A. S.A. are ca obiect verificarea legalității adresei de comunicare a rezultatului verificării conformității administrative și eligibilității din data de 12.09.2018 emise de MDRAP -AM POR - ADR NV și a scrisorii de răspuns nr. x/7.11.2013 emise de MDRAP - AM POR. Înalta Curte nu împărtășește soluția judecătorului fondului de respingere a acțiunii ca neîntemeiată. Examinând încheierea de ședință și hotărârea recurată din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității"), Înalta Curte constată că acesta este fondat. Motivul de casare în discuție are în vedere neregularități procedurale, precum și nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfășurarea procesului, în speță, principiul dreptului la apărare și principiul dreptului la un proces echitabil. Înalta Curte apreciază că prima instanță a încălcat dreptul la apărare al recurentei. Cu titlul prealabil, instanța de control judiciar reține faptul că principiul actor incumbit probatio, reluat de către art. 249 C. proc. civ., îl obligă pe cel care face o susținere în cursul procesului să facă dovada celor arătate, în afara cazurilor prevăzute de lege. Potrivit prevederilor art. 258 alin. (1) C. proc. civ.: "probele se pot încuviința numai dacă sunt întrunite cerințele prevăzute la art. 255, în afară de cazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere." Rolul activ al instanței obligă judecătorul să stăruie prin toate mijloacele la aflarea adevărului și stabilirea cu exactitate a situației de fapt. Legalitatea unei hotărâri judecătorești poate fi apreciată de către instanța de control judiciar doar raportat la o situație de fapt stabilită în mod corespunzător de prima instanță sesizată. Cu alte cuvinte, vicierea procesului de stabilire a situației de fapt face imposibilă realizarea controlului de legalitate a hotărârii judecătorești și, totodată, afectează drepturile procesuale ale părților litigante. Recurenta a depus la Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest o cerere de finanțare pentru proiectul "Crearea unui incubator de afaceri prin reabilitare clădire din strada x.". Prin notificarea nr. x/12.09.2018, cererea de finanțare a fost respinsă, cu motivarea că din înscrisurile prezentate de parte în documentația de finanțare nu rezultă că aceasta este proprietara exclusivă a imobilului indicat în cererea de finanțare, respectiv a apartamentului nr. ll din imobilul localizat pe str. x. Ca atare, autoritatea emitentă a notificării anterior arătate a apreciat că solicitantul nu respectă prevederile din Cap. 3.3. Eligibilitatea proiectului, pct. 2. Tipuri de investiții eligibile, alin. (1) Investiții finanțabile prin ajutor de stat regional, pag. 25 din Ghidul specific în care se menționează că: "Este eligibilă inclusiv reabilitarea/reconversia unui imobil existent neutilizat și dotarea acestuia cu active corporale, necorporale, în scopul creării unui incubator de afaceri. Prin "imobil neutilizat" se înțelege acel imobil care nu a fost utilizat în nicio activitate, în anul curent depunerii cererii de finanțare și în ultimii doi ani calendaristici anteriori anului depunerii cererii de finanțare", Soluția administrativă a fost menținută prin respingerea contestației administrative prin adresa nr. x/07.11.2018. Recurenta a contestat veridicitatea actelor administrative atacate și a menționat faptul că ele consemnează o situație de fapt care nu corespunde realității. În concret, în acțiunea dedusă judecății, partea a arătat că prin extrasul de carte funciară anexat Proiectului imobilul destinat creării incubatorului de afaceri este identificat printr-un număr cadastral unic x, respectiv număr topografic Top: 20/1/XI și aparține unui singur proprietar, mai precis societății A.. Recurenta a anexat la acțiune planșe foto prin care a încercat să demonstreze faptul că imobilul în discuție constă într-o clădire distinctă, cu pereți exteriori proprii, unul dintre aceștia fiind situat la frontul stradal, iar singurele părți indivize fiind fundațiile, casele de scară, toaleta, accesul la pod, podul și fațadele celorlalte clădiri. Pentru a dovedi faptul că imobilul este apt a fi transformat în incubator de afaceri, recurenta a solicitat primei instanțe administrarea probei cu expertiză tehnică în specialitatea construcții, precum și a probei cu cercetarea la fața locului. Prin încheierea recurată, judecătorul fondului cauzei a respins cele două probe anterior arătate, pe considerentul că părțile nu contestă cuprinsul cărții funciare a imobilului. Instanța de control judiciar apreciază că judecătorul fondului cauzei a respins cererea recurentei de administrare a probei cu expertiză tehnică în specialitatea construcții cu încălcarea normelor de procedură ce reglementează desfășurarea procesului, întrucât această probă era necesară în raport de circumstanțele cauzei. Așa cum s-a prezentat anterior, condiția de eligibilitate din Ghidul specific viza reabilitarea/reconversia unui imobil existent neutilizat și dotarea acestuia cu active corporale și necorporale, în scopul creării unui incubator de afaceri. Părțile litigante au poziții divergente în ceea ce privește aptitudinea imobilului de a respecta condiția de eligibilitate anterior descrisă. Or, pentru clarificarea acestei chestiuni era necesară opinia unui specialist asupra documentației existente la dosar în vederea stabilirii corecte a situației de fapt cu privire la care instanța urma a aplica normele de drept material. Relevante în acest sens sunt dispozițiile art. 330 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora administrarea probei cu expertiză tehnică judiciară este necesară ori de câte ori în cauză se impune opinia unui specialist într-un anumit domeniu. Așadar, administrarea probei cu expertiză tehnică în specialitatea construcții era necesară pentru soluționarea cauzei pentru că verifica configurația imobilului aflat în discuție. Instanța de control judiciar apreciază că judecătorul fondului, procedând la respingerea probei de specialitate solicitate de recurentă, anterior arătate, a încălcat dreptul la apărare al acesteia, precum și principiul contradictorialității. În același timp, instanța a nesocotit și prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Minima motivare a instanței de fond în ceea ce privește respingerea probelor solicitate de recurentă apare ca fiind insuficientă din perspectiva aspectelor ce se impuneau a fi clarificate în speța de față. Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, care are, în mod necesar, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și argumentelor invocate de părți. În consecință, Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. În aceste condiții, vătămarea procesuală cauzată prin încălcarea dreptului la apărare nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărâre judecătorești ce va fi dată în cauză. Prin urmare, instanța de trimitere urmează să procedeze la încuviințarea probei cu expertiză tehnică în specialitatea construcții. În raport cu această soluție, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea criticilor de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de către instanța de trimitere cu ocazia judecării cauzei.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) și 497 din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 și cu aplicarea art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de A. S.A. împotriva încheierii din 18 septembrie 2019 și sentinței civile nr. 199/2019 din 02 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal. Va casa încheierea și sentința recurate și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. PENTRU ACESTE MOTIVE,